Victor Chironda – bloggerul care împinge din răsputeri bulgărele pe nume opinia publică

Una dintre vocile care merită să fie auzite este cea a tânărului specialist în comunicare, se pare, Victor Chironda. De la o vreme, toate postările de pe blogul său sunt dedicate problemelor municipale. Profitând de orice ocazie, tânărul internaut cântăreşte grijile şi bubele primăriei, meticulos, mai tot timpul indicatorii fiind în defavoarea primarului Chirtoacă. Partea cu adevărat faină e că Victor şi-a pus un scop bine definit (cu sau fără interes politic), realizarea căruia, cu mâna la inimă scriu, decurge cu brio, iar eu salivez urmărind acest proces. De altfel, ca să vedem cât de dramatic şi ironic poate fi un tânăr destin politic, propun să updatăm cunoştinţele noastre despre Chironda. Victor se număra cândva printre rândurile tineretului liberal. Mergea la şedinţele june ale PL-ului. Dădea mâna cu liderii acestui partid şi, ca o albinuţă, se implica în treburile domestice ale acestuia. De altfel ca şi mulţi alţi bloggeri, foşti sau actuali membri de partid sau simpli colaboratori cu agenţiile lui Plahotniuc, bunăoară. Acum Victor, se zvoneşte, munceşte pentru tabăra liberalilor reformatori. Iar fiind la curent cu momentele telenoveliste din romanul drăgăstos al acestor două partide (PL vs PLR), putem uşor deduce de unde se trage şi pasiunea înflăcărată a bloggerului de a îndrepta arcul înspre primărie. Asta pe lângă argumentul că băiatul pur şi simplu vrea tot binele din lume chişinăuienilor şi are cele mai bune intenţii faţă de capitala moldavă.

Toată munca pe care o depune Chironda este în proporţii demne de apreciat. Mai mult decât atât, întotdeauna am lăudat o muncă făcută cu pricepere, indiferent de vectorul politic. Vreau sa spun că un profesionist va nimeri de zece ori în acelaşi punct, cu o deviere minimă de la ţintă. Adevărul e că simpaticul Victor Chironda este la moment bloggerul nr 1. Asta dacă luăm în calcul frecvenţa, consistenţa şi efortul depus la fiecare postare. Unde mai pui faptul că pe Facebook postările sale apar cu marcarea „sponsored”, ceea ce înseamnă că tânărul, sau altcineva, nu contează, investeşte bani în promovarea postărilor sale. O fi fiind o modă nouă la bloggeri, cine ştie.

În timp ce lideri de opinii, în cele mai prestigioase gazete, latră aproape în gol ca nişte dulăi îmbătrâniţi, tinerii specialişti în PR au un rezultat impresionant în influenţarea opiniei publice. Acum, lăsând simpatiile politice deoparte, prezente bineînţeles peste tot în presă şi în blogging, haideţi să încurajăm tinerii inteligenţi şi meseriaşi, pentru că ei sunt viitorul ţării noastre. Luaţi exemplu, voi, studenţii de la comunicare. Dar, atenţie, învăţaţi şi din greşelile altora de a nu depune muncă sisifică cu iz politic, pentru că nu toate obiectivele sunt de o natură chiar blândă. Tziom!

blogger ca toată lumea

 

 

săptămâna asta nu mă lăsa în pace un singur gând. un singur lucru nu mă lăsa să dorm nopţile, să mănânc, şi nici să lucrez. gândul că eu vreu să devin blogger. aşă mo trăsnit de tare această idee genială încât nu mă lepăd de ea până nu devin blogger. chiar ieri, chiar ieri sincer spun, am suferit din cauza că nu sunt blogger şi nimeni nu mo chemat la admiral la off cu bloggeri. de aceea un scurt răvaş lu şăfu:

 

mult stimate jănea luchianciuc, eu acum oficial, după ce am stat şi am crăpat de ciudă şi invidie atâta timp, vreu să devin blogger. vreu şi eu, ca şi cei 30 de tineri foarte prodvejîţi, să fiu luat în seamă când efrim, tkaciuc sau plahotniuc scoate bloggerii în lume. dar cum adică eu oficial vreu să devin blogger? eu te rog, prin această calea jănea, eu te rog din suflet. include mă ş pi mini în lista ceea, în proiectul cutare, în deplasarea la lagărul bloggerilor.

 

ah, dragă jănea. odată eu am iubit o bloggeriţă. şi a fost frumos. ca întrun vis. mergeam di mînă, totul era verde împrejur, cântau păsările. mai pe scurt: dragoste şi vrei. iar acum eu mai vreu printre bloggeri. nu ti rog jănea, hai rezolvă situaţia.

 

eu m-aş adresa la mardari şi lu vlăduţa da ştii cum… întri noi fie vorba şini îs iia? nişti pretinş ş înfumuraţ. mardari so spivit deamu ş stă mai mult pi la răcoare decât pi la călduţ, iar vlăduţa.. off nii ruşîni tucmă ş să pronunţ. doar tu… numai tu jănea eşti salvarea mea. uiti, eu niam făcut daje ş statuietce. fix copia ta. un jănea luchenciuc micuţ, în miniatură ş lam pus chiar aici, la birou. mă uit de fiecare la dînsu cu jăli ş spun în şoaptă: ia mă jănea cu bloggerii, hai ia mă te rooog. iau statuietka de pe masă o pup suav, cu ochiul înlăcrimat, ş o pun la loc.

 

eu tot, ca şi toţ oamenii normali, vreau să fiu blogger cu actele în regulă, ca toată lumea.

felicia sîrbu – prezentatoarea meteo decupată dintr-un vis. „v kishiniove oblacino, vremenami osadki, mestami: PULA”.

de parcă ar vorbi fătuca exact despre climatul moldav. de două zile, pe iutubul nostru, un „behind the scenes” circulă liber şi nesilit de nimeni, vorba tinerei vedete felicia sîrbu.

ca să ştiţi, dar nu e nevoie să mă cunoaşteţi personal ca să vă daţi seama de asta, eu sunt fan cocos prive ş draiv. nia fufele ni plac pân la lacrimi. glamurul scrie la mini în buleteinul meu, care nui meteo, dai cum este deam, mînţănim ş de asta.

vă lepădaţ de satan? mă leeeepăd. (asta mio plăcut cel mai mult. vreu scena completă : ( )

felicia sîrbu este o tânără trecută prin multe şi în viaţa personală, se pare, şi în viaţa tv. pt mine este o anonimă. am aflat di dînsa fix un ceas în urmă. când pe iutub ea o adunat peste 10 mii în mai puţin de 24 de ceasuri. clip-colaj făcut prosto tak-porjati. vot i porjali. fără trăiler pe unimedia sau jurnal fără nanu gheorghe di sponsored. aşă – fără nikă. huiaci ş so prinit ceva prekolino. huinea morari (în pofida faptului că sunt colege la mediasapiens), huinea vedete pro tv, di pi jios moldova ari talent.

sincer, cred că nimi nu se uită la meteo lu sîrbu. ei cum… la meteo şaşă nimi nu se uită. da în cazu lu sîrbu doar di feşiorii di procurori cari so pus în rând după dînsa. cică ea, am citit undeva online ş mă rîdem pi subt musteţ ş sub falca ce mi se dezumflă di la alcoolism, o mutit cu fiul lu ditamai preşedintele timofti. neciotak. (nu – nu nicu, da altul careva)

iura asmănînşi pizdon. eu cred că un 50 ar rezolva situaţia. la vilnius ţea … ţeaţea.

dar ce minunat şi sweet că există partea fascinantă de după culise, de după cortină. undi această tânără prezentatoare tv, îşi etalează creativitatea, ageritatea, autoritatea de ce nu, dar şi simţul umorului bine pipărat. aşadar, adevăr vă spun: ea este revelaţia mea în televiziune.

ţâie nu ţîi striomno sti vîibeşti aşă?

parcă nio futut o greblă în cap ş nio traso aşă ştii – mokrîi asfalt cum dzîşi mama.

v kishineve oblacino, vremenami osadki, mestami: pula.

de nui laie îi balaie – bleadi.

dimineaţa sunt posibile îngheţuri cu… pula.

şiica lu bobmarley. 

doar cîteva din frazele generice pe care le-a semnat această şugubeaţă prezentatoare. eu sincer am rămas impresionat. din păcate stilul ei vulgar şi urât de a arăta,  cum e specific unei vedetuţe moldave sau de prin regiune – ştirbeşte din autenticitate. dar cu cine ste baţ? nai cu cini. (taks, eu la cocos privet ş drive nu mai calc di mar kema plahiş cît ar vre. cap precis după complimentul anterior a smă trezăsc cu un cabluc înşipt în ochi ş strangulat cu un jgut zolotoi de procuror. da eu să mor nam cînd, treb slucrez)

eu vreu partea trei. tare vreu partea trei. iura ş cristina, dacă tot aţi devenit personaje virale şi basmice, hai vă rog făşeţ partea trii. vă rog, vă rog, vă rog.

tziom! (timofti asta eu nu lu felicia, asta la mini aşă obicei public, neutru, de încheiere.)

enjoy, care o prapustit

 

înmugurirea online-ului moldav: tanchiştii invizibili

cele mai frumoase proiecte şi cele mai entuziaste fapte, îndeosebi dacă ţin de scris, sunt acelea care se fac fără bani, gratuit. ori, dacă doriţi cu bani foarte puţini.

onlineul moldav este dezgustător. blogosfera moldavă e foarte dea pula. e plată şi neinteresantă.

bunăoară să luăm orice portal funcţional. vom constata că acesta urmăreşte interese, îşi creşte ratingul, promovează conceptele patronului, ori ale mai multor patroni, caută publicitate, forţează autorii etc. dar e şi firesc să fie aşa dragii mei – pâine vrem cu toţii.

 

cel mai pezdos portal moldav de opinii şi informativ, din onlineul moldav, dar şi din blogosferă în special, este tanchiştii invizibili da, eu înţeleg că există bloguvernul, că există diezul că există platzforma că există alte platforme care sunt întemeiate pe te miri care idei şi concepte progressive. huinea tăt asta, eu vouă vă spun.

 

când e liber, când este mult entuziasm, când te rupe, când spui ce vrei, şi vrei să spui… atunci e cel mai nais. atunci e cel mai true. da idei şi proiectuţe de mini mănăgeraşi – mai lăsaţo pulii.

 

nu sunt încântat de tankiştii invizibili ca şi denumire de grupare, deşi băieţandrii au dezvoltat drăguţ ideea. iaraşi, nu sunt un consumator exemplar al materialelor de tip: iaka cum era iaka şii amu, brava carl şmidt – idi nahui kirtos. şi nu e din cauza simpatiilor mele politice, dar de atâta că ele pe chiar sunt boring, amorţite şi sumbre. eu când văd responsabilitate civică mă atăc, vorba ceea.

 

revenind la tankiştii noştri cari nu se văd. ziceam că nu consum-totum dar platforma, ideea, nervul şi tot restul miau părut tare nais. autorul preferat: miss ţânţăreni. bien sur.

 

bun!   

pe 17 martie e sărbătoare

în toamna lui 2013 băieţii buni so lăsat pentru totdeauna de chişinău.
dar nu de oraşul chişinău. oraşul nii drag. chiar ne este foarte drag, cu stradelele sale centrale pustii, învechite, părăsit parcă… e frumos. strada vlaicu pârcălab duminică seară e o adevărată stradă pietonală îndeosebi de la ştefan în sus. iar pe bucureşti colţ eminescu, dacă ne ridicăm puţin mai la deal, vedem

brothers pub 

primele îndrăgostiri au loc aici. berea doar la halbă. cele mai bune urechi fri. bătrânul grătar, alături de voinicul bucătar, fac minuni culinare. aici te scufunzi în revelaţia imaginară…

hosă, ce bredeşti? ian termină tu toată laşepedstva asta chiar amu.

caroce: fraţii nicolae şi teodor, aka brothers pub vă invită călduros să sărbătoriţi împreună cu ei ziua sfântului Patrick. atmosferă prietenoasă, preţuri dezumflate, bucate alese. pe 17 martie brothers pub aduce sărbătoarea şi buna dispoziţie tocmai din irlanda.

vii la brothers şi primeşti doi mici gratis. vii cu prietenul tău şi pe lângă doi mici primiţi şi doi cârnăciori. veniţi mai mulţi şi vă bucuraţi de surprize plăcute din partea casei.

tăt normal. de saint patrick petrecem frumos şi cu gust. cu gust de bere bună şi carne aleasă şi gătită ca la carte.

ne vedem la brothers pub chiar de saint patrick.

like la pagina lor nouă

ZDG Review: the very first press review

 

numărul din 27 februarie o ieşit de sub tipar tare ciotka şi tare neciotak. în drum spre chioşcul de la piaţa delfin am văzut băieţi care vindeau detergenţi cu inscripţii-logo copiate de la marii producători. în jur foarte multă lume, multe femei şi eu la coadă: Tider, Baingo, Arisel (70 spălări) – 400 de lei.

prima pagină

pi prima pagină stă procurorul neaga. femeia cu fotce selfie din odnoclasnece. mi-o plăcut cum redacţia o încercat să iasă în evidenţă cu un subiect viral şi nu a pus pe prima de exemplu investigaţia-cazul lui victor sau materialul lui iura. brava.

top 3 materiale

discuţiile pot dura la nesfârşit, dar nu şi atunci când deschizi ziarul relaxat, fără aşteptări să descoperi o dezvăluire şocantă, o informaţie fulminantă. aşadar topul materialelor klass începe cu subiectul: mărţişoare pentru viitoarele mămici. luminos, pozitiv, frumos. mălădeţ olguţa. nu pot să nu-i dau locul 2 lui victor moşneag, care spre surprinderea mea a dat un material în stilistica lui păduraru. da şii hosă ai mîncat săpon să vii cu aşa afirmaţii? nu băi nam mâncat că ni so terminat săponu din baie, trebuie să cumpăr nişte detergent pt 70 de stirce. locul 2 secretele dosarului Dan Vulpe. stilizaţi-vă paţani investigaţiile (aşa cum face paşa sau victor) kapoi şapoi ele iese seci şi renunţi la jumătate.  (apropo pt machetatori o idee, acceptaţi de la autori mai puţin text şi faceţi căsuţe cu extras din text: „o venit la dânsu şi i-o propus 1000 de euro şi după asta i-a tăiat gâtul). pe locul trei se clasează: autoportret cu reforma procuraturii. bineînţeles să-mi fi dat mie o rubrică de tipul ap mă stebanem mai agresiv de acest caz cu adnafamileţa mea. dar macăr aşa cum este tot e bine. marian şura-mura, treb de mai lucrat. asta tu victor ţ-ai tras aşă pseudonim?

worst 3 materiale

 1 politica şi corupţia din business. boring. extrem de profilat şi fără de niciun clenci care să poată agăţă cititorul simplu de ziar (cel neprofilat)

2 textul lui efrim. corupţia în justiţie bine ascunsă. efrim e un personaj simpatic, carismatic, doar că şi drugul său luchenciuc, chiar şi acesta scrie mai expresiv, bineînţeles atuni cînd îi scrie altcineve materialele de pe blog. (eu nu îl citesc, tot normal, prosta mio povestit cineva şi eu mă stricam de rîs)

3 las loc liber snu supăr pi băieţ, că eu vreu di fapt săi încurajez şi săi susţin.

duios

e nostim şi duios să găseşti într-un ziar trei sud est. băieţi hai pe viitor faceţi tablete cu info despre trei sud est. de tip, activitatea asta, piesele cutare, cele mai bune versuri şi citate din piesele lor 😛

util

eu sincer am uitat cât e salariu mediu (voi veţi zice, cum să uiţi ceea ce nu ştiai?). dar am aflat din zdg că e 3700 ş kapici. mulţumesc ZDG pt info. şi apropo tare pravelinaia fişka ceea cu linia-coloana-wall ul cu subiecte fierbinţi de joi până joi. ciotka.

supliment reforma:

în mine se zbat două stihii. binele şi răul, frumosul ş urâtul, plăcutul şi utilul, dragostea şi ura. eu înţeleg că e supliment de specialitate. dar vreu mai multă apşoară, mai multăăăăă, mai interesaaant. dar nu comentez în detaliu din motive subiective care se manifestă prin simpatii faţă de reporteri: victor, recunosc, ţi-am îndrăgit materialele.

ne vedem joia sau vinerea viitoare. (vinerea pentru a face un review poate în paralel cu timpul şi jurnal). cumpăraţi ziarul, citiţi lucruri faine. vedeţi materiale frumoase, la care oamenii au muncit cu spor.

ps: redacţia, daţi mi o poză pe facebook sau pe hose_pablo at yahoo svă pun imagine-banner lateral pe blog, cu siglă zdg. nu vreţi? tziom!

–

o intrat drept în sânji.

dragostea.

 

despre „ne mojesh srati ne mucei jopu” sau o scrisoare autorului blogului parazitulproletar

sergiu salut,

 

recunosc că nu te citesc din motiv că scrii prost. mă refer la postările de pe blog, căci prin alte părţi nu te citesc. când abia apăruse blogul tău, am intrat de câteva ori şi miam făcut concluzia mea şi nu lam mai accesat nici măcar o singură dată. astăzi, când am văzut că ai scris despre poeţi miam zis: hai să vedem poate sergiu a scris ceva interesant, ceva cu sens sau tâlc (apropo subiectul refuzurilor recente ma atins şi pe mine în sens nu prea bun dar am decis să nu mă exprim).

 

about the blog parazitul proletar

 

e clar ca bună ziua! efectul blogului tău este de a enerva lumea, respectiv lumea să se arate deranjată de „criticile” tale, astfel să fii în gura târgului, adică discutat. în concluzie e clar că ai nevoie de atenţie. de aici vine şi pornirea ta de a te băga pe mai multe câmpii ale artei, iar asta nu e motivat de talentul tău pe care cu siguranţă crezi că îl ai. (şi eu cred ca îl ai, dar nu în opinii, raţiune, scris. ci pe scenă. în calitate de actor sau dacă vrei în cadrul unei trupe).

efectul pe care îl are blogul tău să ştii că funcţionează. chiar recent am asistat la o discuţie despre postările tale. o fată se arăta indignată de nuş ce postare de a ta. se uita la mine şi aştepta să o înţeleg, să fiu empatic. dar nu am putut. iam  explicat că nu te citesc şi că nu mă interesează opinia unui om care, cred eu, nici pe aproape nu nimereşte ţinta. aşadar, felicitări. e şi asta cu siguranţă o reuşită.

 

ca să trec la miezul problemei, pentru că timpul meu costă scump (încă un motiv de ce nu mi se pare o idee bună ca cineva să te citească: pt ca îşi fute timpul întru-un mod nereuşit). apropo despre futut. din câte ţin minte în postările de la începuturi, primeai o plăcere de la a fute pe ceilalţi. bineînţeles în sens de „critică”. acum o să îţi dau o lecţie cum se fute pe bune. dar mai ales cum să fuţi pe cineva adânc. o să vorbim despre postarea ta (poetul refuză poetul), domeniu care mă vizează direct.

 

about poetul refuză poetul

 

1

ai înşirat 3800 de caractere despre ce crezi tu despre poeţii de azi. ceea ce putea fi rezumat în cateva aliniate. scurt şi la subiect. de ex: nu îmi plac poeţii pt că 1, 2, 3 punct. tu ai preferat în schimb diareea verbală (adică volum sporit, conţinutul oarecum repetitiv, informaţional zero). iar o diaree verbală, ştim cu toţii, anulează, practic, orice prezenţă a discursului logic şi raţional.

 

2

în tot materialul tău nu ai dat nici măcar un nume de scriitor/poet, nici măcar o situaţie concretă la care te referi. nici măcar o insinuare care să ne ducă la un nume oarecare. nimic. despre ce scrii tu? despre ce refuz e vorba? oare autorul postării el însuşi ştie despre ce e vorba? în concluzie: eşti dezinformat, confuz, dar în schimb ştii că vrei să spui ceva dar nu ştii ce anume. ceea ce nu e grav, se întâmplă aproape tuturor.

 

3

tu disconsideri ceea ce n-ai citit iar asta e inadmisibil. cum poţi lua peste pulă poezia anilor 80 când nici măcar nu ai citito? să îţi dau un exemplu: cum puteam eu săţi fut postarea asta fără să o fi citit? nu. nu aş fi putut. dar dacă am citit – uite că pot. sau bunăoară cum poţi fute un spectacol fără să l vezi. nu. nu poţi, nui aşa?

 

 

about the true

 

apare întrebarea: da de unde mărogel ştiu eu că nu ai citit poezia română a anilor 80?  am dedus. am utilizat logica, sergiu, nu pe achipuite. pentru că dacă ai fi citit pe optzecişti ai fi văzut că au fost printre ei nişte poeţi superbi care au scris şi care scriu şi astăzi poezii pur şi simplu fantastice. au fost si mai sunt printre scriitorii nouăzecişti poeţi care au scris texte de te căcai pe tine de bune ce sunt. iar generaţia 2000, pe autorii căreia tu nu iai citit nicio iotă au dat volume de poezie de îţi venea să te laşi de scris în acea clipă pentru că ştii că tu niciodată în viaţa ta no să dai nici pe departe un text la fel de bun. (şi când folosesc persoana II sg, din păcate o fac insinuant, aplicat cum ar veni)

 

 

deci manele zici, da? zâmbesc. în concluzie: azi ultima dată când am intrat să te citesc pe blog.

te salut colegial, şi poate ne mai prindem la o bere, la vreun cenaclu una alta 🙂

status 2

az blogul ista, dat fiind faptului că sandu mio cumpărat 1000 de intrări, va bate recordul de vizite. dar nouă, din fericire sau păcate, ne este pohui de acest fapt. noi vrem tiolşi, kizde, proşme, rîsuri, ş multă multă multă rublă.

iarna încă nu a început. cine o citit pîna aici din cei 1000 de clickuri o piceniuşka din partea casei

status

dacă tot mozambique nio promis 501 afişări pân diseară, apu eu am hotarît sne mut statusurile di pi făisbuc – aici, pi iobannîi wordpress.

anton se masturba romantic în camera în faţa laptopului cînd o intrat frate su peste el. la început anton lo ignorat, şi îşi continua treaba. dar, deodată, frate su kiril, îşi rupse hainele de pe el, iar trupul lui se desfăcu ca un înveliş de fistic. din kiril ieşise moartea, care so năpustit asupra lui anton, cu o gură mare şi neagră. baiatul care se măsturba fu înghiţit întro clipă.