Nişte Poezii, nişte oameni.

după cum mi-am belit ochiul la rezultatele sondajului, la suprafaţă s-au ivit următoarele concluzii:

– există, din păcate loşi, care nu vor interviu [ceea ce nu înţeleg io, toesti, înţeleg că nu îţi place de nataşa, da kakova huia o să te încurce un interviu, ne poimu.] nevajno, de astfel de oameni trebuie să ne ferim, pe de o parte, şi pe de alta, trebu’ să-i compătimim, să le acordăm atenţie emotivă, la urma urmei dacă nu ne descurcăm singurei, îi ducem şi la specialişti.

– pe parcurs înşercăm să dăm de nataşa cheptene şi să-i solicităm 20 minute pt un interviu.

cu toţii ştim că de obicei în acest răstimp al lui septembrie, deja se simte în aer, începe mega evenimentul muzical al anului. etno jazz festival

eu kaneşno lor reclămi n-o să le fac. mai ales că de-atîta că eu aş vedea jazz-ul ca o pauză de rupere-atarvon pt societatea noastră, dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel. şi anume: oamenii care ‘merg’ pe la jazz-uri devin mai snobi şi mai vazamniţ de parcă ar fi buricul intelighenţîei. marele znatok şi marele consumator de cultură. blea. nu da ladno nu-i de vină festivaliul e de vină mintea moldovanului prost.

da da eu ştiu că sâmbătă toţi o să fiţi la festival. eu ştiu că acolo o să fie elita culturală a ţărişoarei noastre. dar poate totuşi vă mai gândiţi OLEACĂ?

– la festival preţul biletului e din trei cifre
– la noi e za naşarom, plus poate mai kikă şi un biscuite sau o bere din pod.

caroce băieţ. cu tot riscul de a mă pereborşi: adevăratul eveniment cultural e la noi. sâmbătă aceasta la ora 18:30, primiţi-ne:

doritorii de a citi o poezie, welcome

bla bla

au urmat câteva dezamăgiri:

+ unii băieţi poartă cu ei cremă de mâini

+ vine un meteorit spre pomânt

+ ni-i foame

+ bloggerii se ocupă, ca de obicei, de problemele importante, toesti de murnea vseakaia socială politică etc.

+ toate fetele m-au trimis în origini

între timp, iată ce propun eu fanilor ei şi fanilor mei:

iar dacă aţi uitat cum arată natalia cheptene, eu vă reamintesc:

the Biserici

după patru săptamâni de bocete intense di-atîta cî n-am intrat la regie şi după lacrimi imense vărsate în perna mea rozovă cu elefănţei albaştri iată că îmi dau un pumn în bot şi-mi revin.

sincer să fiu, mi-i drept în cur de amtap detâta cî eu ATENŢIE m-am ftiurit ne naşutku. [nu da despre asta în alte posturi care urmează a fi nişte poezii lacrimogene de dragoste]

aşadar.
despre ce să fie acest post răpănos, va veţi întreba voi scărchinându-vă la genitale?
să fie oare despre sex? navreadli
despre superman?
despre un superman care face sex? nu.

dapustim stai tu acasă şi prăjăşti cartofi [sau faci fasole sau habar n-am ce mai ai acolo] sau dapustim te uiţi la serialul mult-adorat, sau voobshe nică nu faci pt că eşti un bezdelnik ca şi mine. şi, nitam-nisam, cineva sună la uşă. şi tu, ca un om ospitalier ce eşti, răcneşti pe toată casa: who the fuck iz there.

când colo, la uşă se află nişte monştri mutanţi la costum, cu nasuri mari cu urechi tăiate şi mulţi muci ieşind din gură şi zice: n-aţi dori să aflaţi mai multe despre Dumnezeu. dar despre Biblie?
iar tu zici:

şi vre omu ista de la mini?
şi sî-i zic?
sî chem poliţia?

nu băi. nu chema nişo mentură. aiştea-s, cum li se spune in popor: sectanţii. numai că tu dacă ai citit măcar o carte sau un gazet la viaţa ta sau mai ales ai scris chiar o poezie [în secret fără să spui nimănui] apu ar trebui să ştii că ei de fapt se numesc protestanţi / evanghelişti etc. deam’ depinde de la caz la caz.

iată pe cine putem întâlni prin preajmă: martorii lui Iehova, penticostali, baptişti, harizmaţi, adventişti, mormoni [biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă. deocamdată pe aiştea să-i vâcheslim.

penticostali:

s-o luăm de la capăt: ciuvaşii sunt creştini. adică, nu credeţi că deam’ dacă n-au icoane şi popi apu gata, la gunoi cu ei. nu. tăt normal la ei. din multe considerente se aseamăna prin bisericile lor [ca templu] şi prin slujba lor cu baptiştii. adică la mine s-o creat pe parcurs aşa impresie că aceste doua confesiuni daje drujăsc între ele. una dintre diferenţe e că penticostalii îs cu pogorârea Duhului Sfânt în unele momente, astfel încât începe vorbirea în limbi necunoscute. în genere, din câte am observat, în timpul rugăciunilor ei sunt destul de animaţi şi impulsivi. dar, îs maladeţ băieţii. important e că cred în Trinitate [pt dauni Trinitatea însemnând Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt]. umblă destul de viu cu evanghelizarea şi propăvăduirea Bibliei. aici vom menţiona că ediţia scripturii lor e cornilescu. de altfel, de cornilescu se conduc majoritatea protestanţilor de natură creştina. aşa că foc la ghete.
penticostalii au venit la noi în ospeţie aproape că printre primii. cu toţii ne vom aduce aminte de complexul lor celebru Hristos pentru moldova. care, datează 1344. ei bine nici chiar aşa, dar, ideea e destul de clară rebeata?

o p…

n-am comp = nish’un post.  masturbati/va va implor mai putin.

ne vedem la zarplata. pup.