blogger ca toată lumea

 

 

săptămâna asta nu mă lăsa în pace un singur gând. un singur lucru nu mă lăsa să dorm nopţile, să mănânc, şi nici să lucrez. gândul că eu vreu să devin blogger. aşă mo trăsnit de tare această idee genială încât nu mă lepăd de ea până nu devin blogger. chiar ieri, chiar ieri sincer spun, am suferit din cauza că nu sunt blogger şi nimeni nu mo chemat la admiral la off cu bloggeri. de aceea un scurt răvaş lu şăfu:

 

mult stimate jănea luchianciuc, eu acum oficial, după ce am stat şi am crăpat de ciudă şi invidie atâta timp, vreu să devin blogger. vreu şi eu, ca şi cei 30 de tineri foarte prodvejîţi, să fiu luat în seamă când efrim, tkaciuc sau plahotniuc scoate bloggerii în lume. dar cum adică eu oficial vreu să devin blogger? eu te rog, prin această calea jănea, eu te rog din suflet. include mă ş pi mini în lista ceea, în proiectul cutare, în deplasarea la lagărul bloggerilor.

 

ah, dragă jănea. odată eu am iubit o bloggeriţă. şi a fost frumos. ca întrun vis. mergeam di mînă, totul era verde împrejur, cântau păsările. mai pe scurt: dragoste şi vrei. iar acum eu mai vreu printre bloggeri. nu ti rog jănea, hai rezolvă situaţia.

 

eu m-aş adresa la mardari şi lu vlăduţa da ştii cum… întri noi fie vorba şini îs iia? nişti pretinş ş înfumuraţ. mardari so spivit deamu ş stă mai mult pi la răcoare decât pi la călduţ, iar vlăduţa.. off nii ruşîni tucmă ş să pronunţ. doar tu… numai tu jănea eşti salvarea mea. uiti, eu niam făcut daje ş statuietce. fix copia ta. un jănea luchenciuc micuţ, în miniatură ş lam pus chiar aici, la birou. mă uit de fiecare la dînsu cu jăli ş spun în şoaptă: ia mă jănea cu bloggerii, hai ia mă te rooog. iau statuietka de pe masă o pup suav, cu ochiul înlăcrimat, ş o pun la loc.

 

eu tot, ca şi toţ oamenii normali, vreau să fiu blogger cu actele în regulă, ca toată lumea.