despre „ne mojesh srati ne mucei jopu” sau o scrisoare autorului blogului parazitulproletar

sergiu salut,

 

recunosc că nu te citesc din motiv că scrii prost. mă refer la postările de pe blog, căci prin alte părţi nu te citesc. când abia apăruse blogul tău, am intrat de câteva ori şi miam făcut concluzia mea şi nu lam mai accesat nici măcar o singură dată. astăzi, când am văzut că ai scris despre poeţi miam zis: hai să vedem poate sergiu a scris ceva interesant, ceva cu sens sau tâlc (apropo subiectul refuzurilor recente ma atins şi pe mine în sens nu prea bun dar am decis să nu mă exprim).

 

about the blog parazitul proletar

 

e clar ca bună ziua! efectul blogului tău este de a enerva lumea, respectiv lumea să se arate deranjată de „criticile” tale, astfel să fii în gura târgului, adică discutat. în concluzie e clar că ai nevoie de atenţie. de aici vine şi pornirea ta de a te băga pe mai multe câmpii ale artei, iar asta nu e motivat de talentul tău pe care cu siguranţă crezi că îl ai. (şi eu cred ca îl ai, dar nu în opinii, raţiune, scris. ci pe scenă. în calitate de actor sau dacă vrei în cadrul unei trupe).

efectul pe care îl are blogul tău să ştii că funcţionează. chiar recent am asistat la o discuţie despre postările tale. o fată se arăta indignată de nuş ce postare de a ta. se uita la mine şi aştepta să o înţeleg, să fiu empatic. dar nu am putut. iam  explicat că nu te citesc şi că nu mă interesează opinia unui om care, cred eu, nici pe aproape nu nimereşte ţinta. aşadar, felicitări. e şi asta cu siguranţă o reuşită.

 

ca să trec la miezul problemei, pentru că timpul meu costă scump (încă un motiv de ce nu mi se pare o idee bună ca cineva să te citească: pt ca îşi fute timpul întru-un mod nereuşit). apropo despre futut. din câte ţin minte în postările de la începuturi, primeai o plăcere de la a fute pe ceilalţi. bineînţeles în sens de „critică”. acum o să îţi dau o lecţie cum se fute pe bune. dar mai ales cum să fuţi pe cineva adânc. o să vorbim despre postarea ta (poetul refuză poetul), domeniu care mă vizează direct.

 

about poetul refuză poetul

 

1

ai înşirat 3800 de caractere despre ce crezi tu despre poeţii de azi. ceea ce putea fi rezumat în cateva aliniate. scurt şi la subiect. de ex: nu îmi plac poeţii pt că 1, 2, 3 punct. tu ai preferat în schimb diareea verbală (adică volum sporit, conţinutul oarecum repetitiv, informaţional zero). iar o diaree verbală, ştim cu toţii, anulează, practic, orice prezenţă a discursului logic şi raţional.

 

2

în tot materialul tău nu ai dat nici măcar un nume de scriitor/poet, nici măcar o situaţie concretă la care te referi. nici măcar o insinuare care să ne ducă la un nume oarecare. nimic. despre ce scrii tu? despre ce refuz e vorba? oare autorul postării el însuşi ştie despre ce e vorba? în concluzie: eşti dezinformat, confuz, dar în schimb ştii că vrei să spui ceva dar nu ştii ce anume. ceea ce nu e grav, se întâmplă aproape tuturor.

 

3

tu disconsideri ceea ce n-ai citit iar asta e inadmisibil. cum poţi lua peste pulă poezia anilor 80 când nici măcar nu ai citito? să îţi dau un exemplu: cum puteam eu săţi fut postarea asta fără să o fi citit? nu. nu aş fi putut. dar dacă am citit – uite că pot. sau bunăoară cum poţi fute un spectacol fără să l vezi. nu. nu poţi, nui aşa?

 

 

about the true

 

apare întrebarea: da de unde mărogel ştiu eu că nu ai citit poezia română a anilor 80?  am dedus. am utilizat logica, sergiu, nu pe achipuite. pentru că dacă ai fi citit pe optzecişti ai fi văzut că au fost printre ei nişte poeţi superbi care au scris şi care scriu şi astăzi poezii pur şi simplu fantastice. au fost si mai sunt printre scriitorii nouăzecişti poeţi care au scris texte de te căcai pe tine de bune ce sunt. iar generaţia 2000, pe autorii căreia tu nu iai citit nicio iotă au dat volume de poezie de îţi venea să te laşi de scris în acea clipă pentru că ştii că tu niciodată în viaţa ta no să dai nici pe departe un text la fel de bun. (şi când folosesc persoana II sg, din păcate o fac insinuant, aplicat cum ar veni)

 

 

deci manele zici, da? zâmbesc. în concluzie: azi ultima dată când am intrat să te citesc pe blog.

te salut colegial, şi poate ne mai prindem la o bere, la vreun cenaclu una alta 🙂