Arhive lunare: septembrie 2011

PRIMUL porn MOLDAV: la prăşit.

dimineaţa s-a năpustit peste satul dănceni prea devreme, într-atât de devreme, încât a surprins-o pe mărioara visând cel mai dulce vis, în care un străin se apropia de ea fără a-i spune vreun cuvânt iar în ochii necunoscutului sclipea o pasiune sălbatică.
razele bătu în geamul camerei şi se reflectară în soba acoperită cu ceramică, astfel trezind-o pe eroina noastră. gemând de nemulţumire, fata de 20 de ani începu să-şi mângâie trupul copt, strângând în pumnii săi mici prostirea de mătase.
în casa marioarei déjà se auzea zgomotul cănilor, farfuriilor şi cateva voci.

– mărioară hăi, întârzii la prăşit, te prinde amiaza pe neprins de veste! se auzi tocmai de la bucătărie.

în duş, mărioara petrecu mai mult timp decât de obicei. casa era năvălită de lumina dimineţii. în bucătărie, în sufragerie, în hol razele de soare pătrundeau flămând şi jucăuş.
se auzi cum a fost închisă apa. mărioara a păşit pe covoraşul din duş, încremenind pentru o clipă în faţa oglinzii. stropii mai cădeau de pe bărbia fetei, lunecând spre sânii rotunzi. mărioara nu vroia deloc la prăşit, mai ales că trupul înca îi era fierbinte şi excitat în urma visului. ea ar prefera să se întindă la loc, în pat, să se masturbeze sau pur şi simplu să privească în pod, prinzând chipul şi privirea străinului din visul de adineaori. dar viaţa la sat nu-ţi permite mai niciodată să faci ce vrei tu. mărioara luă ştergarul din cui, cu un capăt şi-a acoperit sânii şi celălalt capăt al ştergarului îl strânsese cu foc între picioare. oglinda reflectă chipul unei fete blonde cu trupul cel mai frumos din lume.

fratele lui mihai a intrat în cameră pe neprins de veste. văzând priveliştea din pat, frate-su plecă plictisit capul în jos spunând:
– mai ai să faci laba dis-de-dimineaţă? nu te-ai plictisit labagiule? haide, că te trimit ai noştri azi pe dealul dinspre iaz. ai de muncit acolo.
regulându-şi vocea, mihai, întrebă calm:
– păi pe tine nu te pun la muncă?
– ba da. noi mergem la papşoi cu toţii. tu singurel mergi la iaz. nu e mult de lucru acolo, te descurci de unul singur.
– dar e în capătul celălalt al satului, mornăi mihai.
– te mai las 2 minute să-ţi termini exerciţiul matinal şi ţi-ai luat sapa, fuga.
– nu bate băi capul.

mihai şi-a aprins ţigara văzându-se déjà la balconul inundat de răsărit. mihai era trist.

la 7 dimineaţa, când mihai a ajuns pe deal, soarele era nemilos şi ardea răutacios tot ce-i nimerea în cale. mihai dădu jos de pe umăr sapa şi trăistuţa cu mâncare şi vin. vinul era ceea ce la moldoveni servea drept întărire la prânz. mihai puse la umbra nucului trăistioara şi deasupra puse şi hainele în care era îmbrăcat. în câteva clipe sapa intră cu forţă în pământul uscat şi întărit. mişcările calculate, ritmurile accelerate şi căldura de august făcu pielea bronzată să strălucească în bătaia soarelui. deprins cu munca, mihai privea doar în peticul de pământ pe care îl lucra, iar muşchii lui se pronunţau la fiecare mişcare.
după ce prăşise trei sferturi de oră, mihai se rezemă cu cotul de coada sapei, care era şi ea obosită de strângerea puternică a mâinilor lui. privind în jur, nu puteai vedea decât coroana oribitoare a soarelui. mihai încremeni. chiar în ogorul alăturat, un contur de femeie tânără îl făcu să scape de toata orbirea. mihai vedea pe un fon de cireşi înfloriţi o făptură ispititoare îmbrăcată toată în haine sclipitoare: în nişte pantaloni negri lipiţi de pulpe dar mai ales de fesele pline, sarafanul de piele roz chemător şi cizmele pe tocuri înalte de un roşu vulgar.
în realitate mihai o văzu pe mărioara, care prăşea şi ea sărăcuţa, impusă de condiţiile satului moldav. mărioara nici nu purta vestimentaţia amintită anterior. era îmbrăcată de fapt într-o rochiţă de vară, florată, iar una dintre bretele era lasată în jos.

cuprins de pofte mihai privea ţintă spre fată. ea la rândul ei îi zâmbise, ba chiar îi făcu semn cu mâna. coada sapei căzu lent pe pământ, deoarece nu mai avea cine s-o ţină vertical. băiatul era déjà în apropierea mărioarei.
săruturile erau primele lor vorbe de salut. după salut, mângâierile le-au servit drept replică de făcut cunoştinţă. e ca şi cum ar fi răsunat:
– mă numesc mărioara şi asta-i povestea mea.
– sunt mihai iar povestea ta e cea mai fericită poveste pe care am auzit-o vreodată.

la umbra altui nuc, acum au loc nişte mişcări. doi tineri înfometaţi de sex îşi servesc aperitivele.
acum urmează scenele cele mai fierbinţi, în care cititorii ar putea întâlni cuvinte gen ţâţe, spate larg, umeri zvelţi, unghii înfipte cu pathos în muşchii elastici, cunnilingus-uri, vagine, limbi, blowjob-uri, poziţii deochete, gemete, orgasme, sperme etc etc etc.

însă toate cuvintele acestea ar fi fost puse în contexte demne de citit, în cazul în care autorul povestirii nu s-ar fi plictisit, sau, în cazul în care cineva i-ar da kapustă pentru ca scenariul ăsta să se termine cu “gâfâind, ea îşi mozolea satisfacută trupul cu …”

FADE OUT.

HA HA HA!!! de râs sau de plâns.

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

pentru urechelnitze

urechelniţele sunt nişte insecte cu multe picioare [membre moştenite de la ptirozaurus rexus mortus], cu două aripi în stare semi-atrofiată [kestii preluate de la dragonus labus] şi o pereche de cleşte care e predestinată anume pentru ca să ne intre în urechi, să ne spargă timpanul, să ajungă la creierul nostru preţios şi să ni-l mănânce pentru ca noi într-un final să murim.

asta-i legenda moldovenească spusă copiilor de către părinţii lor deştepţi. de fapt urechelniţele nu au ceva anume cu timpanele noastre. pur şi simplu această insectă îşi foloseşte cleştii ca să dea de o ieşire atunci când nimereşte în dead road. în plus, ea caută locuri întunecate şi murdare aşa că luaţi-vă şi spălaţi-vă blin nafig mai des urechili cu săpon.

la casa armatei din chişinău, în data de 21 sept s-a organizat un concert vrode rock. se numea pentru urechelnitze. mie nu-mi plac urechelniţele, probabil, tot din copilărie. tata vine la mine:

– băi balbesule, ti duşi la concert?
– nu dragă tată nu merg!
– da şi, ţi-i rău di ieri matincă….. di asta nu-ţi poţi ridica curu?
– ei da taticu, nu mai este!!!
– caroce tu cum vrei, da eu mă car la conţert. na-ţ apă minerală, revino-ţi!

eu tare mă mândresc cu tata meu. niciodată n-o să fiu ca el, deşi tare mi-aş dori. tata meu este ceva gen inginer-constructor. tata are în vocabularul său expresii precum “se primeşte” “să spunem aşa” etc şi eu tare îl iubesc pentru asta.

intră tata pe terasa ceea cu tanci. multă talpa s-o adunat. o plătit lui arişi o dvaţatkă pt intrare şi când se apropie de mese, toată terasa de parcă era turbată, povesteşte tata, scanda înflăcărat şi posedat: hose! hose! hose! eee dapu eu clar că nu l-am crezut şi nici vouă nu vă sfătui.

tata o văzut acolo mulţi oameni stranii. mulţi oameni dornici de alcool, de iarbă, de sex şi nu în ultimul rând de rock and roll. tata oleacă o fost v shoke, dar, repejor şi-a revenit. acesta-i un eveniment în care va fi rock şi dubstep, îşi spunea în sinea lui tata. aşadar, printre noi acum nu Duhul Sfânt circulă, ci însuşi satan. da da da. anume satan ne împinge la rock şi narcotece, medita îngrijorat tata.

despre cine anume o cântat în ziua ceea eu n-am de gând să vă spun. pe mine nu pentru asta mă plătesc [!!! wtf !!!]. asta o să facă jurnaliştii [eee, da ei n-au timp amuş vin alejerile]. aşa că na-vă link razberiţi-vă

tata o atras atenţia asupra unei formaţii: no shagga.
no shagga avea tobe conectate la colonce! no shagga avea flaut! no shagga avea pe cineva la muzicuţă! aşa îmi exclama tata prin telefon, de la faţa locului. eu vârcolindu-mă de pe o parte pe alta în pătucul meu călduţ, nici nu vroiam să-l cred. da băi, da băi îmi exclama la celalalt capăt al firului tăticu. iaka asta mai merji. din auzite, am înţeles că sound-ul la no shagga o crescut considerabil. atenţie! asta îi reclamă plătită iar eu sunt un pupincurist înnăscut care pentru 10 lei pot să vă mângâi pe cur @@@!!!!

burebista [bass, solo], zgardan [solo, bass], terentie [tipa el îi terinte da tata je nu ştie (voce şi spets effectî)] artiom [tobe percuţie sau cum se numeşte] băiatul cu flautul şi băiatul cu muzicuţă.

burebista dădea din strune atât de încordat şi concentrat încât se puneau multe fete dezbrăcate în faţa lui şi făceau petrecere cu spumă super hot iar pe burebista nici că îl interesa. mă rog asta aşa mi-o explicat tata. tradiţionalul cântec “cine iubeste şi lasă”, gâţu [burebista] l-o cântat sub aşteptări. s-ar putea că berea brună tupea.

lu tata i s-o părut că solistul formaţiei are o charizmă tare tare solidă, şi că textele îs bune. însă are mult mult de lucru la capitolul canto/voce etc. asta dacă luam în calcul şi pretenţiile vocalistului vizavi de statutul evoluat al propriei prestaţii scenice. mă rog, mie aşa tata mi-o explicat, eu tut ne priciom!!!

reclama pentru no shagga o luat sfârşit. tata o rămas mulţumit. însă, la un moment dat, l-o văzut cumva printre oameni pe satana, lucru care nu i-o plăcut, şi o hotărât să vină acasă.
eu deamu acasă nu eram, pe la 12 când o vinit el. dacă îmi amintesc bine, eram din nou la pivă în măgdăceşti. ei dar despre asta altă dată!

tata îi transmite noroc lu olga lu nataşa şi lu marta. mama înşerbântată mă întreabă şini-s aistea da eu zic: mam’ da eu de unde să ştiu?.. de când vreu să cunosc o padrujică ş nu pot. eu numa paţani cunosc! mama s-o râs.

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

despre ‘timpul 10 ani’

pe 16 spt account-ul timpulmd o babaţnit pe youtube un spot promoţional ‘timpul 10 ani’. nu-ţi trebu sa fii kasparov ca să-ţi dai seama că vorbim aici despre faptul că ziarul timpul pe din jios pe după gard o împlinit 10 ani, iar viorel mardare, în contextul atelierului de publicitate şi PR sergiu prodan, i-a realizat cu acest prilej un promo-spot. hai să vedem ce mâncare de peşte [Doamne, ce vorbă!] mai e şi spotu ista.

pentru cei care n-au văzut, povtoreaiem [pt osobo tupyh]:

atât regia cât şi scenariul este semnat de mardare iar producătorul, spune lumea, nu-i nimeni altul decât prodan. să ne încordăm mozgurile noastre de emeriţi artişti şi hai s-o spun pe şleau că demult nu mai văzusem vreun spot sau video care să-mi încludă în rozetcă emotivitatea şi muraştele. ce-i drept [nu-i minciună] că asta s-ar datora pe jumătate şi faptului că am văzt mutrele colegilor de breaslă: vakulovski, crudu, păduraru.

textul: cu mici excepţii textul este complex. chiar dacă nu ştii personajele prezentate în spot [adicălea te doare în borta curului de tănase crudu pentru că tu eşti avtoslesari şi sluceainno ai inclus tv-ul etc etc] textul spotului nuanţează delicat ce oameni ar fi jurnaliugele de la timpul. prezenţa personajelor respective nu are drept scop decât inducerea telezriteliului spre ideea: noi suntem altfel. [bine asta-i reclamă, noi je ştim că ei nu-s deloc altfel, oameni că tătz oamenii]. mardare o făcut un mix între seriozitate şi funny. mix pe alocuri reuşit. de ce pe alocuri, pt că lui vakulovski trebuia să-i lucreze mai mult scena/textul. bine, motănaşii îs very cute iar noi ştim că vakulovski o scris pizdeţul. tipa na-ţ contrast dacă vrei contrast. apu bine bine, da când am auzit şi cuvântul “mişto” apu parcă mi-o dat cu toporul peste hribet. “arătându-vă faze mişto cu motănaşi”. nu spui mişto în spot din md pt că asta nu-i deloc mişto. spui dulci, duioase, drăguţe etc etc. mişto sună de-a pula. tot la categoria “slabovata budet” băgam şi scena jurnalistei. mie textul: “sau pe sorina ştefârţă dedicând editoriale fetelor bătăuşe din cimişlia” nu-mi spune ceva exact. asta înseamnă că ştefârţă scrie despre termocom sau scrie despre nata albot sau binladen? kak’by da. sau asta, sorina face doar investigaţii serioase despre criminalii care împuşcă oameni pe 31 august?. asta eu nu ştiu. una ştiu: slabovata scena lu sorina, în schimb e bun zoom-ul out de pe telefon crutoi după care cameramanul mişcă foticul/camera spre sorina şi mai face repejor/concomitent zoom out pentru ca să iasă efectul drăguţ pe care îl vedem [dacă ne uităm atent da nu ca nişte mudaşi] la scena “sorina”. aşadar, e destul de nice. scenele tănase, păduraru şi crudu sunt bune şi mi-au plăcut. evident, smakul cel mai mare îi la păduraru iar apogeul îi la crudu. acolo i-a ieşit lu mardare fazele cu adevărat interesante din spot. mă gândesc eu că şi pi jurnaliuge le-o pus într-o ordine care să accentueze efectul crescendo.

clipul: bani puţini – rezultat optim. cam asta o făcut mardare. să ghicim bugetul filmuleţului ar fi tupavata şi eronat. locaţia este un apartament abia finisat alde belyi variant. o avut nevoie de o masă destul de largă şi pompoasă [asta în mare pentru scena lui păduraru în care operatorului i-o trebuit să navigheze cu vertoliotul pentru ca în restul fragmenţelelor e făcut cut din masă], un dulap tip birou foarte neutru şi aş spune eu bine ales, chiar excelent, compul care deamu asta îi fignea şi nu în ultimul rând motănaşii, ghemotoacele, creioanele lui crudu, laptop [evident apple tu şi ti jioşi], papce sau mape şi multe reviste decupate.

îmi dau seama că e la modă să faci clipuleţe cu o imagine curată, calitate înaltă, tip digital, ş vsea fignea. cu toate astea mă gândesc că prodan o cumpărat pre multă pudră pentru protagonişti iar grimiornaia s-o străduit s-o folosească mai pe toată pe păduraru. lucru un pic deranjant.
când faşi reclamă, noile tendinţe te impun să apelezi la dinamizarea şi mişcarea imaginii. imaginea e în permanentă mişcare la mardare. zoom-uri – huiumuri. la crudu acolo o făcut un joc din cut-uri. şi o ieşit bine, efectiv:
mapele pe care le dă jos crudu apar la loc imediat în următorul frame. la fel şi cu creioanele de pe birou. care ba îs 5 crăcănate ba îs 5 aranjate compact ba chiar la un moment dat îs 4. aici aş avea întrebări: înţeleg că asta pentru ca frame-urile să intre, dacă nu în contrast, măcar în divergenţe vădite pentru obţinerea jocului dinamic. dar dacă să credem că personajul dumitru crudu evoluează ascendent, spre o stare mai furioasă, apu nu trebuia mapele celea mai bine scoase în celelalte frame-uri ulterioare [el je le-o trântit bleaha-muha jios]? mă gândesc la asta pentru a păstra cursivitatea lucrurilor. iaka eu nu ştiu aici cum să cred. [sau să cred că intre timp crudu le-o ridicat ş le-o pus la loc, ceea ce înseamnă că nu mai este el aşe de furios şi se întoarce la crudu pe care-l ştiu toţi]

iaka’şa şeva. după cum îi clar di la o poştă, eu nu mă razberesc la alde di aistea, clipuri reclămi jurnalism etc concluzionez că mie tare mi-o placut ‘timpul 10 ani’ şi de aceea am decis să scriu despre asta. la rece [fără căderi în sentimentalism şi memorialistică] aş da spotului un punctaj cuprins între 8.3 – 8.7 [hah ce tupoi îs eu] iar la cald aş da vreun 9, asta numai pt faptul că dima crudu în sfârşit o apărut într-o reclamă! nu-mi rămâne decât să felicit cumva din suflet kantora timpul. asta şi pt 10 ani şi pt spot. eu cumpăr şi citesc rar timpul, şi nu mă mândresc nicidecum cu asta. trebu un pumn în bot o gură de apă şi vperiot. pa.

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

the Grecika 2 [the return of the grecika sau grecika în cifre şi tabele]

astăzi, 18 septembrie doo mii unsprezece 70 procente dintre moldoveni au de înfulecat grecikă la dejunurile prânzurile şi cinele lor. asta de atâta că naţia asta îi foarte stranie. îi foarte tupaia.
săptămâna asta pe piaţa moldovenească doi distribuitori de crupe au oferit grecikă care a fost realizată cu preţul cuprins între 10 şi 13 lei per kil. e vorba de kantora perlina şi evident bunetto.
ce se întâmplă în astfel de cazuri? moldovenii după un an sau doi de abstinenţă de grecikă s-o pus pe cumpărat grecikă.
a huli? era 40 di lei grecika da amuia iaka îi 17 lei. trebu di cumpărat. da nu că de cumparat 1 pachet sau 2. da vreo 5 aşa îi normal. că şini ştie cât o să fie grecika mâini sau poimâini. da dacă o să shie 100 di lei grăuntele de grecikă?…belit-am
e simplu: aiştea o strâns noua roadă de grecikă pân’ o uscat-o pân’ una-alta şi iat-o în şcafurile noastre. nu vă scăpătaţi, nu vă îndopaţi cu grecikă, nu vă peredozniţi că nu merită. de az încolo grecika a să shie la preţ omenesc. şi acum cu grecika de anu trecut pe care magazinele o cumparat-o cu 28-30 di lei preţ de facturî ce-o să facă? naprimer grecika *lider* pe care toţi amu încearcă din răsputeri s-o dea cu 29 di lei [po hodu preţul de zacupcă]. dar nu le iese. îi pre multă grecikă. îi aşa de multă că aproape îi pi dijeaba.

eu n-am scris de o veşnicie. asta se vede din acest text. eu dacă să văd aşa text la altcineva , îl măscăresc tare. voi deam iertaţi-mă dacă îi cu putinţă pentru acest text-porno.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized