Adevărata poveste despre Nelly Ciobanu

zdarova, da voi a să spuneţ zdaravee vidali. aveţ dreptate. caroce cum merjem eu în cur, apu m-am rătăşit ş abia amu m-am găsit. da voi vă întrebaţi unde-i hosă di şi el nu mai scrie? apu nu cred că voi voobşe vă puneţi aşă întrebări de-atâta că vouă vă era pohui dacă scrie hosă sau nu. amuia urmează întrebarea: da voi di şi nu citiţi gazetul Capitala? v-aţ ahuit sau şi? ian marş în larioaşe taman acolo az o apărut Capitala. ş voobşe, în fiecare miercuri şi vineri să va văd cu Capitala în mână. mai ales că ea costă doar UN sîngur leu. nu ca alte gazete de 3 lei sau 5 di exemplu. di şi să cumpăraţ Capitala? pentru că toate obosrelile mele s-au mutat acolo. caroce, ne vedem în Capitala.

amu o poveste adevărată ş oleacă poate funny despre artista poporului moldav, nelly ciobanu.

Frame 1:

în cadru un birou spaţios. pe pereţii biroului stau lipite zeci de placate cu pavel turcu. multe dintre ele sunt măzgălite, altele încercuite cu semnul interzis etc etc. obiectivu de la super aparatul canon cu care se filmează este fixat pe masa luxoasă a artistei. pe masă se vede o “darojkă” ce aminteşte cocaina. nelly ciobanu apare fragmentar în cadru, dând de înţeles că e foarte ocupată pe undeva prin apropierea cadrului. în tot acest timp nelly fredonează din piesa lui pavel turcu “eurovision” “lume multă lume bună”.

cu un card bancar de tip visa electron, nelly împrăştie şi răreşte darojka cu praf alb ce aminteşte de cocaină. după acest gest, ia o bancnota de 100 de dolari şi o face tub. foarte atent, de sub birou scoate o cratiţă în care se află nişte faină cu două ouă deasupra, două gălbenuşe închise la culoare, ca la ouăle de casă. nelly fericită, toarnă şi “dorojka ” de pe masă în cratiţa cu restul făinei.

oleg carp: ejaculez peste tot oraşul

înregistrarea kagby merge deamu, salutul o fost, noi ne-am zdaravit.
oleg mă intereseaza şi kelea dorului cauţi tu în fiecare zi la monumentul asachi.

mhi mhi .. probabil caut, da nu probabil, cu siguranţă caut iubire. iubire faţă de aproapele meu.

în fiecare zi la o oră anumita tu eşti la asachi şi cauţi iubire?

eu sunt mereu acolo. atata doar că na, e o coincidenţă când tu mă vezi acolo şi crezi că vin la o oră anume.

sunt foarte curios care este regimul lui oleg carp. ce faci tu de dimineaţă până seara

citesc, mm mă uit la femei, adică le admir, mănânc … ce apuc, mă dau cu bicicleta cât încape în mine, iar în timp ce mă dau cu bicicleta iarăşi caut sensul dragostei caut alte stele caut…aceeeaşi stea, de fapt, care se cheamă dragostea. na poate prea generalizez, dar până la urmă e ceva în inimă, în suflet

de exemplu astăzi ce ai făcut, pas cu pas.

păi de când am început să fac sport, în fiecare dimineaţă ma scol la ora şase, deci fără ca să îmi mai bată alarma la cap, ceasul meu e creieraşul meu, care mă trezeşte exact la şase nici mai mult nici mai puţin … a, poate cu un minut două greşeşte, da… sau nu e o greşeală nu e o eroare. el s-ar putea că totuşi are grijă de organizmul ăsta care necesită odihnă. după care alerg vreo oră până la şapte şi un sfert.

azi ai alergat?

bineînţeles. da, şi iată mă simt bine. după care m-am întors şi mi-am pregătit tradiţionalul terci din grâu cu zahăr, mi-am luat pastila contra durerii de stomac, după care mi l-am pupat pe frumosul meu nepoţel – iubirea mea – care împlineşte 2 ani şi pe care tare tare îl iubesc. el este de fapt lumina în casă…. şi m-am băgat pe face am spus noroc la câţiva oameni dupa care am citit. adică mi-am luat căluţul şi am ieşit iată…

căluţul tău are un nume?

da… regina

haha, căluţul tău e totuşi de gen feminin.

da bineînţeles şi e roşcată. da şi între timp m-am pornit în căutarea iubirii iar între timp mai şi citesc. pe unde mă opresc îmi deschid cartea, îmi beau ceaiul şi mai citesc.

acum o lună când te întâlneam pe stradă îmi amintesc că aveai un vis, şi anume să ai o bicicletă. în tot acest timp, jumate din băieţii bravi vor să aiba un mustang, un X5 sau măcar un jeep oarecare. cum e sa ţi se implinească un vis atât de dorit?

gen e ca şi cum, na, dacă vrei pot să-ţi transcriu senzaţiile… e ca şi cum te-ai îndrăgosti pentru prima oară. pe bune deci pe bune, deci dacă e vorba de o bicicletă pe care ţi-o doreşti. senzaţia aşteptării e ca şi cum aş astepta un copil. naşterea copilului, naşterea unui text, naşterea unui roman. cam cu aceeasi ascuţime de senzaţii. bicicleta asta am aşteptat-o mai mult decât guvernul ăsta sau parlamentul ăsta. da daca mi-aş dori un parlament, poate că la fel sau poate mai mult l-aş aştepta.

cum te împaci cu munca, serviciul? se licheşte munca de oleg carp?

haha, bai nuuu, sub nicio formă şi critică. dacă te referi la munca ce ţine de redacţie sau nu mai contează, munca fizică… în fine, dacă e să depind de un patron care să îmi arate ce să fac şi cum să fac atunci pe bune nu vreau. mai bine de unul singur umblu pe străzi şi fac bine. adun sacoşe murdare şi le duc la coşul de gunoi, chiştoace; pot să şterg la fund un copilaş care este murdar pe drumuri care, na, a făcut pe el şi cu mare drag l-aş sterge la fund decât să …

[apare un personaj care ne întrerupe şi ne întreaba daca putem să-i dăm zece lei. eu voobshe spun srazu ca n-am da aleshka o zis că odin lei mogu dati]

ok… în contextul muncii aş fi curios care dintre profesii, meserii ţi-ar fi aproape de suflet şi ce anume ai vrea să faci?

aş fi vrut să am un atelier de fotografie artistică. adică pe lângă faptul că îmi place ce fac, mi-aş dori să fac fotografie ca şi hobby.

aminteşte-ne ce face scriitorul oleg carp.

până mai ieri sau până mai alaltăieri cred că eram prea rătăcit. acuma sunt rătăciţel şi merg spre a mă regasi în grămada asta de univers. mai e un roman care s-ar putea să iasa chiar foarte curând

oleg da tu ai zodii, ai an? mă gândesc că cititorii ar fi curioşi să afle aceste delicate lucruşoare gen în ce constelaţie te afli?

mmm hmhm hihi…. mi se pare că mă aflu undeva în epicentru

şi ce zodie concretă eşti

săgetator

anul?

anul 76.

nuuu băi nu în cifre. ce animal? sau nu ştii?

nu ştiu.

bun, a s-mă uit pe internet şi an era 76.
tot de la tine am aflat printr-o coincidenţă că ai avut azi încă un interviu. Cu careva de la jtv. nu te simţi vedetă?

sub nicio formă şi critică. asta nu-mi mai lipseşte.

mulţi dintre scriitorii basarabeni au reusit să se stabilească în românia. e vorba de vakulovski m., micleuşanu, ernu, mai nou şi gamarţ etc etc n-ai avut dorinţe sau tentative de a te stabili şi tu undeva peste prut?

da bineînţeles, eu şi în clipa asta nu ştiu ce mă mai ţine aici, da mă ţine ceva cu siguranţă, şi cu siguranţă demult era să-mi rup gheata acolo unde am iubit.

deci te vei stabili în românia?

da fireşte, s-ar putea chiar mâine, sau diseară, [aishi deamu n-am mai putut şi am râs ca un bou şi aleshka s-o oprit oleacă şi a adăugat ] poate la vamă o să mă stabilesc.

te-ai gândit la familie sau ceva ce se cheamă relaţie de lungă durată?

băi da, da. dacă până mai ieri mă tot gândeam la asta, uite că astazi în ciuda la asta rămân totuşi cu regina mea ca în schimb să dau celor care o să deschidă la veceu când o să se cace romanul meu motanul albastru şi or să zică : da bine, ok, e ceva!

spre final am păstrat două lucruri importante. este evident vorba de labă şi carte. nu îmi pot da seama care e mai importantă, hai despre labă. care e cel mai fain/neobişnuit loc în care ai făcut laba, vreodată.

băi, pe acoperiş la mine fireşte, ejaculez peste tot oraşul îţi dai seama. peste toate femeile, reginele şi împărătesele.

dacă ai avea în faţă un om dornic să citeasca cu orice preţ o carte. ce carte ai alege pentru el?

bulgakov, sobacie sertze. e aşa ca o broşurică, şi ar prinde pe oricine.

bun, cam asta o fost. şi? vsio, hai la vreun ceai sheva.

aleshka priveste luminos viitorul. aleshka nu se teme.

aleshka el cand nu iubeste, apu iubeshte:

r e g i n a si oleshka

predicatori români: pustan vs miţoi

astăzi propun spre atenţia voastră un subiect neobişnuit formatului acestui blog deşovâi. vă plashe / nu vă plashe, în postu ista vorbesc despre doi mari predicatori contemporani români. luigi miţoi şi vladimir pustan. cui nu-i plashi, să se tusească pe unimedia sau pe soacra mică sau alte bloguri fansy, la urma urmei, nu degeaba microsoftu a inventat x-ul roşu din dreapta-sus.

vladimir pustan este un evanghelist şi predicator afiliat confesiunei creştin-penticostale. despre el, nu găsim chiar foarte multe lucruri pe net, în fond, nu despre el ne arde nouă a vorbi, ci despre predicile sale puternice şi vii. a pus baza fundaţiei cireşarii şi totodată, este lector în cadrul unei şcoli de predicare cu acelaşi titlu . nu pot să-mi dau seama dacă cireşarii sunt celebri prin mediile protestante, una însă ştiu précis: tare tare aş vrea să ajung la şcoala ceea de predicare , mai mult pentru a asista şi savura cursurile respective decât pentru a tinde la nu ştiu ce profesiune. se ştie despre vladimir pustan că a fost criticat [straniu şi nostim acest lucru] de către mediile penticostale, şi nu numai, pentru faptul că şi-a făcut cruce [comform canoanelor creştin-ortodoxe] înainte de a ţine legendara cuvântare de la templul ortodox din moşuni.

luigi miţoi este unul dintre cei mai puternici predicatori de limbă română pe care am avut ocazia să-i ascult până în acest moment. născut în giurgiu, abandonat de părinţi / crescut de bunici, în adolescenţă boxer înrăit, la 21 – pocăit. este de asemenea de factură creştin-penticostală. umblat mult timp prin românia cu propovăduirea ca după asta să ajungă în sua, chicago, la biserica penticostală – betania. cu predicile lui luigi miţoi, adesea televizate sau radiofonice, românii déjà sunt obişnuiţi. pe net , se găsesc multe predici colorate semnate de miţoi.

specificul pustan

pentru a face cunoştinţă cu fenomenul pustan, aveţi nevoie de circa 20 de minute. de aceea, postarea asta nu e fast-joking-relaxing stuff. oleacă de vtykoz, vă rog mult. pustan o intrat în biserica din moşuni. eu mi-am zis: ian ian să vedem. pustan o fost prezentat de către preotul local parohul cristian pomohaci. mă uit pe youtube. nu înţeleg nimic, şi anume: de ce atâta introducere [nu ştiam eu de pustan, ce vreţi!]. apare pustan. pustan e cu Duhu Sfânt. eu mă uit / pumnii încleştaţi. toată cuvântarea lui pustan are 4 părţi a câte 9 minute aprox. trec la a doua parte. îs cu gura căscată. la a doua parte mă surprind bocind. am închis youtube-ul. mi-am zis băi psih. la a doua încercare m-am uitat până la partea 3. m-am gruzit. pe scurt: abia din a nush câta încercare am văzut toate 4 părţi ale predicii lui pustan la moşuni. omul ista îi plin de har. trage de cele mai reuşite pârghii. retorica cumva prea emotivă, dar super-efectivă. simplu. nesofisticat. tehnici impecabile de apropiere faţă de problemele/nevoile oamenilor. binecuvântat de Dumnezeu.

link pt partea 1 [după, clickuiţi în continuare pentru partea 2, 3 şi 4] :

specificul miţoi:

luigi miţoi este cerebelul evanghelic, care şi-a păstrat deprinderile de boxer din adolescenţă pentru a te pune repejor la pământ. mai întâi prin inteligenţă şi coerenţă iar mai apoi vine şi psiho-emotivitatea. având la activ o retorică impecabilă, luigi miţoi te plimbă dinspre galeriile fastuase ale textului biblic, folosind şi firul roşu al logicii, spre odăile cu horror-mirrors, pentru a-ţi arăta cât de urât şi vinovat eşti. ce-mi place la miţoi, e că nu poţi scăpa nevinovat din plasa predicii lui. unul dintre frumoasele lui mecanisme este mustrarea. miţoi apasă rece şi fără milă pe conştiinţă. pe alocuri, ia atât de bine rolul judecătorului, evident, scuzându-se de fiecare dată pentru asta. îmbinarea asprimii, a textului Biblic şi a raţiunii este o combinaţie divină pentru care miţoi a muncit mult ca s-o primească în har de la Dumnezeu.

aveţi un link către mesajul ‘otrava senzualităţii’ [ce-i drept îi cam o oră, dar fascinant], iar al doilea link vă duce spre o predică tare dinamică, curajoasă şi colorată, ţinută la o tabără de adolescenţi:

1

2

pustan vs miţoi:

suntem obişnuiţi cu lejeritatea pe care ne oferă o idée, o religie, o confesiune, o credinţă sau alta. e absolut fantastic când vine cineva şi ne arde o palmă peste bot şi ne zice, băi lucrurile nu stau chiar aşa comod deoarece: pac pac pac. palma respectivă funcţionează pentru o perioadă mai mică sau mai mare. după care roşeaţa de pe obraz dispare, tu mai bei nişte apă, memoria ta cedează şi ea şi nu-şi mai aminteşte cu exactitate ce mărime avea palma, ce putere, ce culoare, de ce, pentru ce etc.
funcţia predicilor acestor doi pastori, diferă şi se complementează de dragul unui singur scop: finalitatea.
accesibilitatea şi inspiraţia lui pustan este menită, am impresia, pentru a chema omul la Dumnezeu. emotivitatea şi carizma sa, acţionează în condiţii optime asupra omului însetat de Domnul. asta îl pune pe pustan într-un loc anume al camerei. iar mai exact, îl pune chiar la pragul uşii, la intrare în odaie/casă.
pe de altă parte îl avem pe miţoi, care a luat în mână problemele de familie, de cuplu şi în general bazele conduitei creştine în sânul bisericii, miţoi, făcându-şi astfel loc în sufragerie sau în salon, rezemându-se de dulapul plin de cărţi.
pustan aduce omul la Dumnezeu, miţoi îl educă ulterior. miţoi cu greu m-ar putea aduce la Dumnezeu. mesajul lui e ca muzica hard. nu poţi să explici matematică debutând cu logaritmi şi ecuaţii de nuş ce grad. începi cu merele. un măr şi cu altul fac două mere. despre mere ne povesteşte pustan, despre rădacini pătrate şi funcţii nuş de care ne învaţă miţoi.
involuntar îmi sare în minte: care dintre aceşti doi aduce un aport mai semnificativ în slujba Domnului. ce-i mai important: să aduci lumea la Dumnezeu sau să hraneşti lumea ajunsă deja în biserică. nu sunt la curent cu poziţia teologiei în contextul dat. aş fi curios însă, să o aflu. în acelaşi timp, nu m-ar mira dacă o atare întrebare nici n-are cum să fie tratată de către teologi pentru că în esenţă ar putea fi o absurditate compararea de roluri precum în cazurile noastre.

Dumnezeu să binecuvânteze pe aceşti doi mari slujitori ai săi. îmi doresc ca ambii să reuşească în egală măsură să aducă cât mai mulţi oameni în sânul Adevărului.