Arhive lunare: Aprilie 2012

Dnă taxatoare, sună-l pe Ghimpu sau pe Chirtoacă, ei or plăti pentru mine!

Dacă dumneavoastră aveţi o dorinţă îngheţată undeva în viitor de a scrie un roman sau o nuvelă nu veţi izbuti s-o faceţi până nu mergeţi să lucraţi taxator. Câte şase, opt sau nouă ore de muncă, câţiva zeci de nebuni şi boschetari dar şi câteva controale prin ciorapi şi lenjerie astea toate vă sunt ca şi asigurate. Taxatorii – oamenii care ne suportă !

Regim de lucru

Un taxator proaspăt angajat poate primi un grafic de muncă destul de incomod. Iar dacă da dovadă de rezistenţă şi dacă rămâne „pe linie” mai mult timp deja încrederea poate fi considerată ca şi câştigată şi tot ce înseamnă grafic şi maşină mai bună poate fi uşor căpătat. Regimurile de lucru a unui taxator sunt toate diferite. “Uneori ne scoate lal lucru adăugător, în afară regimului fixat din timp. În mod normal lucrez o zi şi una mă odihnesc. Bunoară astăzi, am fost scos cum ar veni peste program. Am ieşit de la 6 dimineaţa şi am venit iată în parc la ora 17” spune un taxator care are stagiu de 9 ani de zile. O tânără domnişoară spre exemplu, care lucrează aproape doi ani pe troleibuze are alt regim: “la mine regimul nu este unul şi acelaşi. Astăzi am lucrat de la ora 5 până după masă la ora 15. Mâine spre exemplu ies de la 5 dimineaţa şi până seara”. Curios lucru este că pe lângă faptul că un taxator poate avea un regim instabil de lucru, un taxator mai poate avea şi rute ale troleibuzelor diferite. “Eu lucrez pe diferite rute pe 13 pe 21 pe 9. Şi niciodată nu nimeresc la troleibuz de tip nou, lucrez pe maşina veche” spune cu voce binedispusă taxatoarea Ana.

Bani, salarii şi casa

“Cel mai mare salariu pe care l-am primit în aceşti aproape doi ani a fost suma de, fără 5 lei, trei mii de lei” spune Ana. Taxatorul cel mai experimentat, dintre toţi care am vorbit, ne relatat că salariul lui maxim a ajuns la 3200 de lei. Însă, dacă nu îndeplineşti „planul” stabilit de superiorii tăi de la parcul de troleibuze poţi avea un salariu mic. “Dacă nu prea ai acumulat ore de muncă suficiente, şi nu ţi se pun procente de adaos faci şi 1700 sau 1800 de lei” spune Ana cu un glas de parcă ea păţise aşa ceva nu demult. Un salariu pe care îl primeşte în mod regulat un taxator este de 2500 de lei.
Dacă nu este clar până în acest moment, amintim că fiecare taxator trebuie să îndeplinească un anumit “plan” de care depinde în mod direct şi suma pe care o va primi la sfârşitul lunii taxatorii. Planul pentru un taxator de pe ruta 25 este de 1350 de lei. Ana spre exemplu trebuie să aducă superiorilor săi o sumă peste 1000 de lei, şi adesea nu-i reuşeşte să adune suma necesară. Această sumă pe care taxatorii o aduna face mari bătăi de cap. În primul rând banii pe care un taxator îi adună sunt importanţi pentru comisiile care verifica taxatorul. “Banii pe care îi aduni se ţin în cabina şoferului. Intodeauna las banii care-s mai „măşcaţi” la şofer pentru că sunt în siguranţă acolo. La mine port doar mărunţişul” spune Ana.

Dificultăţile

Cel mai dificil lucru pentru taxatori, cel puţin cu toţi cu care am vorbit au menţionat despre controalele şi comisiile de verificare a taxatorului. Momente din acest subcapitol le întâlnim puţin mai jos. “Îmi spune să-l sun pe Ghimpu sau să-l sun pe Chirtoaca că aceştia să plătească în locul lui” spune Ana când îşi aminteşte de dificultăţile meseriei şi de momentele mai complicate. Într-adevăr, timp de o zi de lucru poţi auzi prin troleibuzele din capitala tot ce încape în minţile oamenilor. “E complicat să te tot cerţi cu oamenii în continuu, eu deja dacă văd că vreun pasager nu doreşte să achite taxa îl las în pace” spune resemnată Ana. De cealaltă parte, Veceslav recunoaşte că pentru un taxator e mai simplu la acest capitol.”Totuşi călătorii au o altă atitudine faţă de taxatori decât faţă de taxatoare. Şi asta am simţit-o des. Eu aproape zilnic “conduc” călători spre ieşirea troleibuzului. Şi nimeni nu se supără, pentru că încerc să le explic amabil iniţial, iar după chiar îi dau afară” spune Veceslav. Nebunii se fac şi se vor face intodeauna în troleibuz. “Oamenii seară după ce iese din diferite baruri sau dacă mai ales îs un grup întreg îşi permit şi să bea în salonul troleibuzului dar uneori şi să fumeze” povesteşte mirat Veceslav. În asemenea cazuri taxatorul nu poate interveni decât cu avertizări. Însă tot taxatorul Veceslav ne spune că dacă “îi iai cu binişorul” poţi rezolva aproape orice situaţie ieşită de sub control. Mai toţi taxatorii cu care am dialogat se plâng şi de oamenii care dorm în străzi şi subsoluri. “Pe lângă faptul că nu achită taxa de călătorie, mai şi miroase greu din urmă lor, dar n-ai ce să le faci, îi răbdam” concluizionează Ana.
Altă taxatoare ne spune despe procesul de a ajunge în parcul de troleibuze. “Ca să încep lucrul la ora 6 spre exemplu, sunt nevoită să mă trezesc la 3 dimineaţa, asta pentru a prinde troleibuzul care ia muncitorii pentru a-i aduce în parc. Seara aceeaşi poeveste, trebuie să venim tocmai în parcul de troleibuze pentru a înmâna casa. Oare nu pot să gandescă vreo altă modalitate de a colecta banii. Să pună spre exemplu la fiecare dispecerat câte o casieriţă, aşa ar fi normal”

Controale şi banii acumulaţi

Circulând cu troleibuzul, adesea puteţi vedea trei persoane care vin cu asalt asupra taxatorului. Una dintre aceste trei intodeauna preia rolul de taxator iar celelalte se aşează pe umerii taxatorului. Aceste comisii sunt destinate pentru a verifica felul în care munceşte un taxator sau o taxatoare. Comisiile respective vin să prindă taxatorul „în flagrant”, cu cei patru lei în plus pe care le are taxatoare sau taxatorul. Paradoxul este că dacă ai cu doi lei mai mult decât trebuie să ai conform cifrei biletelor vândute, rişti să ţi se taie şi jumate din salariu, ne-au relatat taxatoarele. “Comisia verifica casa taxatorului şi biletele prin salon. Se mai practică folosirea biletelor de două ori de către unii taxatori, de aceea comisia verifică cum lucrează persoanele” spune Ana. O altă taxatoare spune: “Revizorii când se năpustesc asupra ta, te simţi cel mai corupt şi cel mai hoţ din lume. Iar când ne verifică, aproape că bagă mâna şi în chiloţ”. La întrebarea cam cât poate să facă o taxatoare cu bilete folosite de două ori, una dintre taxatoare mi-a răspuns cu mâna la inimă: “Crede-mă nu fac aproape nimic… îmi mai adun deasupa salariului abia de-o pâine”

Troleibuze noi şi vechi, şoferi şi şoferiţe

Iarna este duşmanul taxatorilor. Dar nu e al tuturor. Cei care au norocul şi lucrează pe maşinile noi, aduse de Chirtoacă anul trecut, sunt în siguranţă. Cei care lucrează pe maşinile „Skoda” aduse acum câţiva ani de Urechean sunt şi ei în pace, gerurile au acces interzis în saloanele acestora. Prin crăpăturile uşilor, prin crăpăturile acoperişurilor, şi prin găurile cabinei, în troleibuzele vechi intră gerul. Norocul taxatorilor de pauzele în care pot merge să se încălzească în troleibuzele colegilor sau la dispecerat. La întrebarea care dintre şoferi sau şoferiţe conduc mai bine, experimentatul Veceslav ne-a explicat: “Sunt deja în treaba asta de bine de rău aproape 10 ani. Am lucrat şi cu şoferiţe şi cu şoferi. Sunt de părere că şoferii bărbaţi sunt mai atenţi. Partea feminină îşi are nuanţele ei. Poate fi mai slabă de caracter, în unele momente reacţia poate e mai încetinită, în anumite situaţii mai dificile se mai pierd cu firea. Nu zic nu, sunte şoferiţe care au deja experienţa şi conduc foarte bine, şoferiţele tinere totuşi lasa de dorit”. Un taxator: „Eu circul numai cu troleibuzul. Tot timpul!”

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

The Veveriţa

nicu timofti stă în faţa oglinzii şi îşi aranjaza cravata. scoate limba. depărtează buzele una de alta pentru a-şi vedea dinţii dacă-s ok. dinţii arată bine, îs albi. face o mutră nemulţumită. apoi, pe faţa lui se desenează un zâmbet. pune mâna în buzunarul de la pantaloni şi a doua arată un ok spre oglindă şi mai clipeşte dintr-un oki ridicându-şi self-estimu la maximum: gen ebati ne prohodi mimo pareni. din nicăieri doamna margareta apare şi ea la oglindă. pune mâna pe umărul fiului şi spune: fecioraşule tu eşti zvezda. eşti la fabrika, toţi te văd, eşti fiul preşedintelui şi umbli într-o cameşă tucma di luna trecută. ai un sacou uite la dânsu el deja are două săptămâni da uiti la colţunii iştia, ele deamu au 2 ceasuri. trebu sheva total nou. trebu sheva prospeţel cumpărat numaşi din magazín.
prima doamnă a moldovei şi primul fecior al întregii naţiuni au înlemnit. din oglinda care reflecta imaginea celor doi oameni importanţi o ieşit o belcă. oglinda vibra în valuri iluzorii şi de undeva o început să cânte ac/dc shake your foundation. veveriţa cu coada stufoasă o apărut din povestea ursu păcălit de vulpe. ea era personajul din poveste pe care nimeni n-o l-o observat niciodată nici măcar ionuţ (mai n-am zis grosu) creangă când scria povestea o uitat s-o pună acolo în vreun context.
cei doi au rămas cu gurile căscate. mama întreabă fecioraşu: băi, şi cu vedenia asta tu ai prizat astăz? az încă nu, o spus încetişor nicu timofti…

veveriţa s-o enervat pe timofti şi i-o spus: kakova hrena tu ai părăsit proteveul şi ai venit la prime? tu şi eşti prost băi? vevriţa o scos un pumn de răsărită şi o început să ronţăie. stukea pe covorul scump al familiei timofti prima doamnă s-o enervat pe acest fapt.

veveriţa o spus să mergem! şi s-u pornit spre bă-ămvăul lui nicuşor. bmw-ul avea doar două luni de la procurare şi era cadou de la prima zi de lucru a tatălui său. daje plionca de la scaunele maşinii nu era încă scoasă. o să conduc eu!!! o răcnit veveriţa. nicu s-o uitat sceptic în okii veveriţei care nu inspirau încredere dar până într-un final i-a dat cheia bămwăului şi pul’tu di la signalizaţie.

mergem într-un loc sacru. prietenii mei masoni au organizat o conferinţă secretă. prietenii mei sunt: dl provad di la internet, dl papuc, dl alcoolic valera, dl dodon evident cum fără el, dl colţun, am în vedere nu un om cu numele colţun, da însuşi el – colţunul, domnul jimmy carrey îndeosebi personajul maska, dl aristin cupcea, dl cruşcă din istoria precedentă şi nu în ultimul rând dl şpritz, insiprat de la notoriul domn jim morrison deasupra tuturor caneshno că tkaciuk. conferinţa pe care o patronează aceşti prieteni se numeşte TEDx FUCK. adică mă rog, tematica îi aşa cu subdomeniul SHIT şi cu subtitlul GAY şi intertitlul YOU FCKING IDIOTS.
nicu o kikat pe gânduri. se gândea la aceste subteme foarte serios.

primul discurs l-o ţinut chiar belca ceea ieşită din oglindă şi din povestea lui creangă. discursul ei era tak-sebe. despre cum să facem mâncarea pentru peştii de acvariu mai bună, mai calitativă, mai ieftină, mai sănătoasă. a vorbit despre asta două ore. nicu şi-a amintit cu tristeţe de peştişorul lui pe care l-o avut la 10 ani şi care o murit din cauza mâncării prea puţin vitaminizate pe care nicuşor i-o dădea. a doua prezentare era a bloggerului cotruţă. eu ştiu că voi nimeni n-aţi auzit di dânsu da ce să facem, el îi blogger ş vsio. pentru a mări eficacitatea (nu mă întrebaţ şi-i asta că nu ştiu) prezentării l-o chemat în duet pe tudor darie. linişte mortală. cotruţă scoate o mână numaşi ruptă de la un african. darie, de după schinare scoate un stvol şi îşi împuşcă palma şi zâmbeşte spre cotruţă. cotruţă s-o apropiet de darie şi l-o pupat gingaş pe obraz. eu sper că mesajul acestei prezentări le e clar tuturor. Numa nicu nu ştia cum să interpeteze şi s-o apropiat de belca ceea care era veveriţă şi i-o dat un bobârnac: tu pentru asta m-ai adus aişi ş am cheltuit 10 kile di benzin? şi o ieşit ş-o mers la fabrika de staruri că acolo era mai interesant.
dar, belka fermecată o plecat imediat la tkaciuk. acolo ea l-a suprins pa markvelii citind mesaje de la nataşa morari. mark era îmbracat în hainele nataşei, sau haine asemănătoare ale jurnalistei controversate, pe care le purta ea la întâlnirea de adio dintre ei. veveriţa s-a afighit când a observat că markvelii în timp ce-i fâlfâia rochia, se mângâia în zona intimă. dar despre asta în episodul următor.

14 comentarii

Din categoria Uncategorized

text scurt

omenii vineri seara se întorc acasă, majoritatea cu cel puţin două pungi mari şi duplite cu bunătăţuri. asta pentru că sâmbătă, 14 aprilie, să se apuce de gătirea bucatelor şi de aranjări pentru dimineaţa de duminică atunci când ceilalţi creştini, pe lângă cei catolici, vor sărbători Paştele. presa spune că preţurile au crescut substanţial. asta a demonstrat în materialul său mariana liţă în ziarul jurnal de chişinău, tot despre asta a scris ala coica şi ion macovei în ziarul timpul. sărbătoarea de Paşti se pare că-i una dintre cele mai mari sărbători ale neamului moldav.
în aer, cel puţin pe lângă nasul meu, pluteşte un iz de sărbătoare. ştiu că pentru prietenul meu vadim acest iz e aproape insesizabil (mă rog, când şi cum). deşi pentru el s-ar putea ca Paştele să fie o sărbătoare oarecare, sunt sigur că şi el o va sărbători câtuşi de simbolic. pe partea cealaltă am un alt prieten, căruia îi în borta posteriorului ce de fapt se sărbătoreşte în această zi, (nu ştiu dacă aş greşi când aş spune că-i un semi-ateu), în schimb pentru el această sărbătoare e lege. e sărbătoare mare. e Paştele. de Paşti poate să vină mama, de Paşti putem să ne reunim cu toată familia, de Paşti eu (el) cu malaia poate gătim un cârlan şi sărbătorim cum polojenno, că-i sărbătoare shi cu tini.
înţelegeţi-mă corect. mie îmi plac sărbătorile de familie. mie îmi plac mesele de duminică atunci când familia se reuneşte. mie îmi plac iepuraşii simpatici şi ouăle vopsite frumos. mie îmi place când e zi liberă şi e roşu în calendar. mie îmi place pasca, sau, cozonacul dacă doriţi. dar eu sincer, pun mâna la inimă, n-aş sărbători niciodată în viaţa mea această sărbătoare dacă m-ar durea în cot de ceea ce înseamnă: Învierea Domnului nostru Isus Hristos de printre rândurile celor morţi. între timp pentru istorici şi oameni deştepţi spun că fugă evreilor din egipt o cunosc. Pesah – Pesah. Fiecare cu jucăriile sale.
Aşadar, nu-i pe tradiţia de a coace cozonac, pe boia de ouă vopsite, pe iepuri cu coşuri în care stau ouă cu uzoare incredibile, nu-i pe buchete frumoase de trandafir şi compoziţii kitschoase care circulă pe net cu mesajul „Hristos a înviat!”. nu-i pe reunirea familiei. nu. e nici mai mult nici mai puţin: Învierea (ATENŢIE) reală şi istorică a Fiului Omului. şi Învierea nu e o chestie aşa simpăticuţă în care poţi să crezi olecuţică, pt că de mă rog, simpatizezi creştinismul. halal de tine dacă eşti şi rece şi cald. ori eşti rece şi nu crezi în povestea asta, şi bine faci pentru că de aia Dumnezeu ne-a dat ocazia să facem o alegere, ori eşti cald şi când spui Hristos a Înviat, ştii ce spui!

o rugăminte pentru toţi cei cu care o să mă văd pe perioada Paştelor. dacă nu credeţi că Hristos a Înviat spuneţi-mi simplu: salut! deşi, poate e mai plăcut să auzi un fals Hristos a Înviat, cine ştie…

unul eu, sunt convins că: Hristos a Înviat!

3 comentarii

Din categoria Uncategorized