chirtoacă îşi va da demisia !!!

timp de vreo 4 / 5 zile nu-mi pot găsi locul, dle Primar. umblu prin kvartiră de parcă aş fi un nebun. mă uit la televizor, la jurnal tv, mă uit chiar şi la ştirile unimedia, dle primar. asta nu-i omeneşte. eu văd cum în faţa ochilor mei înlăcrimaţi se surpă oraşul meu iubit, se surpă chişinăul adică cuibuşorul meu drag.
dle chirtoacă, déjà eu nu mai pot. dvs v-aţi afighit. răspundeţi-mi în faţă, asumaţi-vă responsabilitatea cum e şi normal să facă un primar de chişinău. aşadar problema: de ce în chelea dorului plouă déjà de-o saptămână? asta să-mi explicaţi dle chirtoacă. eu când am mers la secţia de vot şi am dat votul meu DE AUR bleaha muha,(tipa pizdeţ şi vot important) apu eu avem încredere că n-o să plouă. da nu trece nişo lună din noul mandat şi na-tebe : PLOUĂ.
eu sincer vă spun, eu mai ghini votam dodon. pe cuvântul meu de onoare. iaka el, dodon, n-ar fi dat voie să ploaie aşa de mult în aşa condiţii. el ar fi găsit vinovatul şi l-ar fi pedepsit imediat de urgenţă. da dvs dle chirtoaca ce tvoriţi? plouă şi plouă. hai că o plouat nu demult. înainte de alegeri. şi dvs cu dl bodiu în ziua cimitirului chiar aţi avut conflict pe tema ploii,chiar în faţa presei. şi acum după alegeri cu asta îmi veniţi. dle primar, da mai dă-o nahui. aşa se face?
NU. eu vreu un oraş adevărat. un oraş în care să fie frumos. să nu ploaie. centrul să rămână centru. dvs ştiti dle primar că săptămâna asta a lu iunie datează din 1890 ca fiind săptămână cu soare şi evident fără ploi. şi dvs o luaţi şi o căcaţi dle primar. toţi îs nemulţumiţi de asta dle primar, şi, după cum puteţi bine observa, eu ca şi formator de opinie (sper să nu-mi muşc limba după şi am scris asta) îs pizdeţ şi de revoltat.
eu am relaţii, eu îs blogger. eu am fost la arhivă şi am găsit jmecheria. am găsit documentul de mai jos care arată clar ce mahinaţii dvs aţi făcut. cum e posibil aşa ceva? unde vă este ruşinea. tot plouă şi plouă din cauza dvs şi a primariei de chişinau. ruşine să vă fie. tot amuia demisia. eu cu rebeata mei am făcut grup pe odnoklasnece. toţi au pus la foto de profil imaginea cu documentul în care scrie clar ce porcării aţi făcut. noi cu rebeata o să obţinem dreptatea. şi chiar şi dodon o să ne ajute. gata ne-am zaibit şi facem furori pe odnoclasnece. chiar şi proteste, dle primar. mai dă-o în pulă, noi luptăm pt capitală, cu asta nu-I de glumit. aştept reacţia dvs la televizor. mă duc să beu o pivă chişinău, iar dvs reflectaţi adânc asupra celor înfăptuite, şi nu pt ultima dată: ruşine că plouă dle primar, ruşine cu R mare.

primul ‘ujastik’ din MD: omul cu brânză!

filmul în rusă sună aproximativ aşa: человек с брынзои, iar cei de la oscar l-au tradus tot foarte simplu: the man with a box of brânza. thriller-ul acesta care are tentă de ujastik o cucerit întreaga lume şi el începe anume aşa:

– salut, ţi-i frică?
– mi-i pizdeţ ce de frică, ia uite acolo un monstru.
– ia v shoke, eu mă tem, da tu?.
– eu tot!
– fujim di dânsu?
– bine, hai!

şi tot aşa încă 120 di pagini de scenariu idiot. trăilerul filmului arată în felul următor:

contabila mea blondă şi frumoasă cu piele bronzată şi cu părul împletit în codiţă stă şi se gândeşte la mine. brusc, vine boul cela di bărbat’su [pe care deocamdată nu-l cheamă hose] şi o întreabă. tu cu cine ai votat? ecaterina, [aşa o cheamă pe contabila mea blondă care se gândeşte zi şi noapte la mine] răspunde: chirtoacă. bărbat’su, negru de furie, răcneşte: cum adică chirtoacă? eu parcă ţi-am zis dodon!!! şi brusc, barbat’su be o butâlocikă mică pe care o scos-o din pidjak [el jă îi ofisnik griobanâi] şi toate vinele lui se umflă. mai ales se umflă ochii şi gâtu. în 30 de secunde s-o transformat într-o ciudovishe verde cu muci pe faţă. ecaterina stă şi se uită la toată scena asta şi se vede de la poşta veche că ei îi este absolut pohui. monstrul-ofisnik spune: la turu doi o să votezi dodon sau nu? furios, pune el accent pe nu. catiuşa îşi aprinde un parliament, băga-ţi-ai pula de ţigări. [da n-am ce-i face. nu pot modifica scenariul pentru că aşa o fost în realitate]. eu o să votez chirtoacă şi în turul doi şi du-te tu în pulă de ofisnik. plus la asta, dacă vrei să ştii, eu iubesc pe altcineva.
monstrul-ofisnik a încremenit. ochii au început să tremure, iar pe obrazul lui a curs o lacrimă sărată. ăsta era un spetz-efect făcut de nişte programatori de la holiud. spetz-efectu ista o costat jiumate din biudjăt. ofisnikul – fost-bărbat a lu catiuşa scoate o cutie şi o pune pe masă. în cutie stă nişte brânză de oaie. îi spune catiuşei ameninţător: o să guşti din brânza asta şi ea o să-ţi lumineze mintea. catiuşa nu auzise ce spusese monstrul pentru ca iarăşi se gândea visător la mine. scuze, spune catiuşa, ian repeta te rog. lohul repetă: branză, manâncă brânză.
aici kino-lenta se rupe. oamenii din sala cinematografică patria sunt nemulţumiţi. administraţia îl sună pi lupu. lupu vine cu montirovka şi face repede ca filmul să meargă mai departe. se reia filmul:
catiuşa aleargă de la monstru. monstrul o urmăreşte şi are în mana o cutie deschisă, de acolo sar bucaţi de brânză. se aude din gura monstrului: votează dodon votează dodon. catiuşa, care am uitat să vă spun că seamănă foarte mult cu ecaterinele celea din basmele ruseşti, aleargă dintr-o cameră în alta. aici eu am vrut să plagiez din scooby doo, dar ştiu că avea să mă spalească cineva aşa că am renunţat. în sfârşit catiuşa intră într-o ultimă cameră şi acolo un super-făt-frumos [atenţie! făt frumos nu avea pirigar]. monstrul a fost nimicit. muzică de jale. lupu plânge, cu monterovka în mână. contabila mea catiuşa se pupă cu făt frumosul shela frumos. eu mă lahanesc de ecaterina. [blea… şi mâtză bună]

spre final de trăiler tot ecranul e negru şi doar un cerc în care ei se pupă. în loc de titrele ‘the end’, apare sloganul ‘schimbarea până la capăt’. votaţi chirtoacă în turul 2, scrie cu albastru.

ps: nu băi, voi zaebali, pi făt-frumos nu-l chema hose.
ps2: da, dodon ni-o dat kapusneak să nimerească în filmul meu, iar chirtoacă m-o dat în judecată că l-am băgat în film. amu eu tarcesc cu o pivă lu chirtoacă iar lupu tut voobşe nepriciom.

de te-ai apropia de o vacă şi i-ai striga vaco din răsputeri

ea ar ciuli urechile şi ar rumega verdeaţa necontenit. eu sunt ca vaca asta. ochii mei refuză să vadă iar urechile nu vor să asculte. mâinele mele nu vor să facă ce vrea Cuvântul şi pornirea bună, ci mâinele mele fac tocmai inversul. unicele care sunt deopotrivă şi bune şi rele, dar fără ca eu să le pot dirija în vreun fel, sunt gândurile.

de ţi-ai apropia privirea de toate greşelile mele, care sunt suficient de prezente şi constante, ai putea observa schimbarea de pe chipul meu, iar mai ales, în ochii tulburi şi plini de furie. mult mă pot lăuda şi multe pot spune de bine despre faptele mele şi despre meritul meu. puse pe un cântar, vorbele şi faptele mele nu apasă şi nu schimbă nicio cifră. insuficienţa şi nesiguranţa mea nu au putut să mă oblige niciodată să-mi plâng de milă. tot atunci, mândria (originară) îşi face culcuş în căldura gurii mele, astfel ca să pot da fiinţă vorbelor neadevărate şi goale.

de ai veni mai aproape de mine, ţi s-ar face silă şi mai ales te-ar apuca o greaţă rară. vinovăţia mea faţă de Dumnezeu, este unicul meu motor care încă mai lucrează cu un randament uimitor. celelalte din Carte, nu ştiu dacă au mai rămas vii înlăuntrul meu chiar dacă adesea încerc să re-dau viaţă rădăcinilor care încă mai zvâcnesc. apa mea este otrăvită, şi nu neg nici faptul că am scuipat în izvor şi am şi scuipat în fântână . culpabilitatea mea este ca un drum care trece printr-o poieniţă plină de lumină, pe care dacă o traversezi, intri în întunerecul din pădure. acolo undeva se găseşte El.

de aş veni mai aproape de Dumnezeu, aş vedea că nu trebuie să mă tem. în general, nu am pretenţii, mai ales de la El. în spatele vinului roşu şi în spatele mâncărurilor alese, (de aş putea da mai puţin burţii mele!) am descoperit iluzia esenţei. toată treaba asta iluzorie se reduce la timp. de aş putea să intervin puţin în creaţia Lui, aş îngheţa această clipă pentru o vreme oarecare. aş încerca să ajung la ştiinţa timpului, iar mai ales, la faptul că unicul element, asupra căruia Maşinăria Timpului n-are putere, este tocmai Dumnezeu. am umila impresie că El déjà este acolo când sfârşitul lumii a avut loc. poate şi cumva s-a făcut şi universul scrum. şi El este déjà în acel moment, acolo departe în timp, vorbindu-ne nouă despre fericire. iar dacă El este acolo cu noi, în păienjenişul timpului îndepărtat, iar eu sunt în veacul 21 încă şi mă pot ruga lui Dumnezeu ca el să mai schimbe ceva în mine şi în trăirea mea, atunci nu-mi rămâne decât să dezgheţ clipa la locul ei, şi să tac în continuare, suferind de un nesaţ. nesaţul credinţei şi setea de vinul roşu

cenaclul republica

în chişinău o ducem de-a pula cu cenaclurile, de aceea, propun să încurajăm macăr oleacă Republica.
dacă nu intervin modificări în regimul de lucru, toesti în graficul sclavului, ap ne vedem vineri:

.

voi şi, rusoilor, v-aţ ahuit?

victor vs 5 iunie

deoarece importanţa zilei de mâine pluteşte în minţile noastre minuscule iar ziua alegerilor locale vrea să-şi găsească cu orice scop un loc în sufleţelele noastre păcătoase, dedicăm lipsa de maturi şi perematuri viitorului primar general de chişinău.

blea! pe parcursul a ultimelor două săptămâni am tot încercat să-mi fac timp pentru a boci cu lacrimi de crocodil asupra câtorva chestiuţe. este vorba, după cum e şi firesc, de scumpirea ţigărilor şi în special a red and white-ului. ţigările costă amu 7 lei [se zvoneşte că se va mai scumpi rădvaitu]. pe cine să înjuri, cui să te plângi, de la cine să ceri explicaţii – numai filat ştie. unul eu, în ziua când am luat pachetul ăla irezistibil de red and white la preţul de şapte lei, am zis în sinea mea aşa: toţi îs nişte prezervative folosite şi nişte pederaşti bătrâni şi lipsiţi de onestitate. tot în perioada respectivă a fost distrus friguşorul. bar, cu o conotaţie sentimentală, istorică, şi financiară căruia i-am dedicat 5 sau 6 ani, iar taică’miu, bănuiesc, mai mult.

cu toţii ştim legendarul episod făcut de debilii de la south park. anume acela în care stan nu doreşte să voteze mascota şcolii. avea de ales între o sticlă pt bebe cu biberon şi nuşce cotletă [nu/mi amintesc exact]. el o refuzat şi a fost ponegrit şi alungat din south park şi a ajuns într-o comunitate de zoofili care se futeau în faţa cămerii de filmat cu animalele şi era totul super wonderfull. stan, spre final de episod, revine în south park şi votează. faptul că stan avea de ales între căcat şi căcat a fost foarte bine subliniat de producătorii genialului serial.

când absolvisem liceul eram prost. eram şi rău. eram prost rău. şi acum sunt. dar sunt sificient de maricel ca să-mi dau seama că f mulţi mi-au spălat creierul şi vor să mi-l spele şi în ziua de astăzi. mai lăsaţi-mă fraţilor, ca să nu va numesc altfel, cu faza: trebu să votezi. trebu să votezi chiar şi în situaţii-limită şi nu că aşa pur şi simplu, ci să votezi răul cel mai mic. o pulicică, rebeata.

să-i luăm pe oamenii care promovează votarea ca şi act obligatoriu şi decisiv şi căcaturi. ăştia-s oameni care lucrează de ex. în sfere onegiste care fac campanii gen hai la vot. ei au salariu şi kapusneak din asta. din salariu îşi cumpăra marlboro şi merg în admiral şi beu cocktail sau pivă de 25 di lei. sau oameni care lucrează în instituţii media care sunt patronate şi dirijate pe ascuns de tot aceeaşi politicieni pe care noi, cum ar veni, trebu să mergem să-i votăm. sau oameni de artă tipa, afiliaţi ideologic sau financiar de partide politice. care fac sloganuri spoturi cărţi piese de teatru pentru şi despre anti sau contra – X.

artur gurău nu e un tip care să fie pe gustul meu. nu am orgasm de la postările lui. sunt sigur că nu mi-ar plăcea să stau cu el la pivă and stuff [iaka aişi eu deamu purşăsk şi dau dovadă de o rigiditate cumplită şi tuparâlaia]. cu toate astea, el merge la vot şi măzgăleşte foaia. maladeţ artur, cum familia? eu tot aş vrea aşa.

eu am zarplata 2200 lei. lucrez câte 12 ceasuri pe smenă. lucrez şi noaptea. eu fumez red and white şi beu piva până în 15 lei. eu nu mă plâng nişodată de viaţa mea. scriu o poezie şi mi se face mai bine. numele meu de buletin este victor. victor nu mai crede în politica voastră griobanaia. victor nu mai crede în oamenii care fac rublă promovând politică şi politicieni sau în analişti politici care cum li se scoală pula aşa şi analizează. victor merge ultima dată la vot. ultima dată când vrea să pună ştampila în drept cu chirtoacă. victor mâine intră în schimb de la 7:30 şi iese la 20.00. credeţi că victor mâine va mai reuşi [dpdv fizic] să pună ştampila şeia concenaia şi spurcată în dreptul vreunui nume?

[pariurile pro-victor sau anti-victor se fac la subsolul acestui text]

Facebook

straşnic.
straşnice lucruri se întâmplă cu moldovenii noştri di tucma nu ştiu în care şcaf sau seif să-ni pun banca mea cu sânge de moldovan ca s-o conservez pentru mileniile grele care vin.

merg eu, cum ar veni vorba, spre picnic. toate astea undeva în inima moldovei [şi nu, nu la radio noroc]. ş cum eram eu la o mini-gară, doi romişi îmbrăcaţi în stil the bomjus style povesteau şi râdeau de un al treilea romic, nobil prieten de-al lor, care s-o lahanit viditili de nuş’ce pălinkă la nuş’care ultra beţie.
zaebisi, îmi spun eu mie, cu bale pân’la pământ imaginându-mi ce bună era pălinka.
tot la gară, apăruse doi tineri cu huievî velikuri. grăieu nahui despre facebook. despre cum îi de zaebisi să stai pe facebook tătî ziua, că prekoale, că ibu ia şi-i di fain etc etc.
iaka undi să duşi moldovanu. pe pula facebook-ului. sau să strîng trei tineri stilaţi cu măc-uri şi stick-uri intărnetovskie undeva pe la asaki sau hui poimi şi butonează claviatura ş nu schimbă nişo vorbă între ei, în schimb pun status-uri şi like-uri şi com-uri pe făisbuk.
da zaebali voi deamu! [vă rog să obsrvaţi că am pus semnul exclamării tipa eu îs indignat ş că de emoţii am scăpat litera e în cuvântul observaţi]

haideţ să faşim kuliok făisbuk, tocuri faisbuk, tabletşi, chiloţ făisbuk, pivă faisbuk, buletin di identitate făisbuk, tatuirovşi, prezişi, bucate de mâncare, maşini făisbuk, poziţie pentru a te fute care să se numească făisbuk. ooo, iubito am aflat de poziţia făisbuk, uite am aici nişte vin din 64 poate ‚probăm’ poziţia făisbuk? haideţi să numim copiii făisbuk. cum? tu n-ai faisbuk? iaaaa iibuuu. şi di ţăran tu eşti.
da băieţi, este şi odnoklasniki. reţea care nu mi se pare la fel de nocivă ca şi făisbuk. odnoclasnecele îs de râs, faisbuku îi de plâns.

eu stau şi mă tusui pe facebook. brusc îni vine ştoto să mă beşesc. mă deloghez de pe făisbuk, mă beşesc ca să nu mă simtă/vadă/audă nimeni, ş peste 1 minut iară mă loghez. pentru ultra downi explic: mai dă-o încolo de făisbuk. mai ieş din toată împuţitura asta. mai plimbă-te prin dvoruri să mai auz o vraghie care deamu moare, să vez un copchil care plânji, să mai prineşti un pizdon la urma urmei. să simţi că trăieşti. nu blea reţele sociale şi vsea tufta.

paradoxul şi cotradicţia ar putea consta în faptul că sunt şanse să dai de această postare prin intermediul făisbuk-ului. moment în care plec ruşinos capul şi afirm: e ok să profiţi de făisbuk, nu-i ok ca făisbuk să profite de tine. eu îi consider priduraşi şi laşandre ş laş’pezi pe toţi cei care tarcesk pe făisbuk în raport de 70-80 la sută din tot timpul pe care îl petrec în general pe net. mă scuzaţi druganilor, cunoscuţilor, rudelor, moldovenilor, da eu mă tem că în cazul dat încurcaţi pizda cu pizdeala, vorba bunului amic tractorist şi poet şi inginer şi parior şi ….într-un cuvânt: mihai.

Ps: ş dacă voi aţ crezut că mie îmi place pălinca apu v-aţi înşelat amarnic, şi cel care v-o spus aşa huinea să-i transmiteţ că-i dalbaiob.
Cu cele mai sincere şi luminoase gânduri în adresa Dvs
Al vostru pe vecie

Mark Zuckerberg