Pentru cine votezi duminică? Pentru Maia ori pentru Igor? Inspiră-te de aici!

retete-cu-rosii

Frunzele au acum cele mai frumoase culori. Roadele toamnei au fost deja culese, iar gospodarii se pregătesc încetișor pentru iernat.

– băi govnoedule, noi pentru ce ți am plătit? Pentru huitaua asta de compunere de clasa 5?

– voi nici macăr n ați plătit, oameni buni!

– băi ori povestești ceva talkovo, or te zapezdim!

– bine bine bine.

Stau eu și tai mai pe scurt roșii az dimineața (nu cum dimineața, pe la 11) ș mă gîndesc că iată: fix acu tai ultima roșie de-a noastră, moldovenească. Rotunjoară, nici mare nici mică, suculentă … plină cu gust.

– băi tu iar începi? vrei pesdeală?

– bine bine. sorry.

Cum vă spuneam tai eu roșii. O iau pe ultima și dau să o fac slice-uri și când colo huiaci se aude:

– chirtos pidaras

nu. sorry. se auzise:

– hose pidaraz, nu mă tăie fii om bun.

Când mă uit nedumerit la roșie, ea s-a adeverit a fi cu picioare, ochi, gură șamd.

Băi parcă nu s narcoman. Iarbă n am fumat de ia iebu când.

– tu cine ești?

– eu sunt pătlăjica moldovenească. autentică și cu gust.

– apu dară dă ste mănânc.

– băi nu mă mânca!

– da și ni dăi? îndeplinește mi 3 dorințe.

1 vreu zavodul gotter să șiibă al meu. 2 vreu Heroin Bike de 10 ștuce de evrici și 3 vreu borussia munchengladbach să ia campionatul german.

– hoooo debilule. eu NU sunt djân. eu îs pătlăjica moldovnească. 3 dorințe nu ț pot face da te pot ajiuta să alegi președintele dacă vrei. vrei?

– vreu!

Moldojica a ridicat mâna n sus și a învârtit o n aer de trei ori. brusc ne am teleportat de la kunea mea (blea niș salat n am dovdit smănânc) ș ne am pomenit într o clădire ciudată.

– bine ai venit în Azilul Pedarajilor, spune roșia.

– azilul pedarajilor??? mă arăt eu uimit.

– e un fel de loc special unde sunt plasați candidații la președinte, înainte de alegeri.

– ohhhooooo, rămân eu cu gura căscată.

 

Sincer vă spun. Fix așa o fost. Prima coikă era a lu Marian Lupu. Mă uit eu înspre pătlăjică ș spun: fa chioambo, ce fel de pătlăjică magică ești tu dacă nici măcar nu știi că lupu s o retras?

– da știu eu, știu, mi o răspuns nervoasă pătlăjica.

prosto i am pus pe toț aici. de ce crezi că se cheamă Azilul Pedarajilor? Ți se pare că Lupu nu i pidaras?

Aici argumentele mele s au terminat.

 

Lupu stătea întins în pat și savura niște gayporn.

Pi aista nu l vota. El pă hodul realino îi de așela.

În coica următoare Mihail Fiodorovici plângea. Da de ce plânge dom președinte?

– cum să ți explic. po secretu ț spun că pentru dânsu niș partidul său n o svoteze.

eu tot aș plânge!

 

Mai departe îl videm pe Igor. El se ștergea intens pe gură.

Da de ce se șterge el pe gură?

Aaaaa. Am înțeles iată l văd și pe plahotniuc cum se încheie la prohab.

 

Ultima coikă e a Maiei (cum e forma articulată, ajutor). Maia șede relaxată. În jur mult fum alb și dens. Niște rasta din boxe. Fuma un joint. Se vedea că ei îi era pohui.

– băi Maia caroce îi narcomancă. sa snu spui la nimi.

– AȘA ȘI ȘTIAM, am exclamat eu. Mă crez că ȘTIAAAAM. Sucika. Cred că fumează șevai bun de tot.

După două bătăi din palme am revenit în kuhne. Pe fundul de tăiat rămăsese o roșie. M-am gândit eu cu voce tare:

Dacă toți erau în Azilul Pidarajilor. Înseamnă că toț ei îs pedaraj. Da cu cine să votez eu duminică???

Nu băieți. Așa nu merge. O să merg eu la vot și pe listă voi scrie pe ultimul loc: borussia munchengladbach și voi pune ștampila în dreptul lor. THE END!

 

– Ce gavnateni ne-ai povestit băi afftor ebucii.

Ian treci totamuia la pendoseală. Kiloții jos!

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

XXXO

prima dată am crezut că e ceva legat de porn.
dar e kiss kiss kiss HUG

https://www.youtube.com/watch?v=sfbQ5mHWkOs&index=8&list=RDEM5A2KsUhH4piiUu8opQa5MA

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

contu hosică ţifnoşîkă de pe facebook mi a fost blocat.

prilej  să mai trec trăşurile  debălăzate ş pensionerskie aici, pe blog

m au blocat din cauza numelui simpatic. jitele. dar, din alt punct de vedere, cine ştie, poate e o favoare. scrieţi p acilea. iau ce fotkă. faşim blog culinar amuş.

ARDEI COPŢI cu sos de TOMATE

V

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

strada hose pablo din Chișinău

Anul 2083. Societatea moldovenească a cunoscut un progres uluitor.

Cultura, Știința, Internetul. Totul s-a dezvoltat!

Capitala este cârmuită de Dorinalia Chirtocalia, primarul care a descoperit secretul vieții veșnice și niciodată n-a mai parasit primăria din anii 2007, așa numită epoca primitivă.

În caz de v-ați dezghețat dintr un cub de gheața din 2016, gol, ca șfarțnăgher, probabil vreț să vă acoperiți averea. Apoi, veți vrea să aflați că orașul a fost exstins până la limitele raionului ialoveni și strășeni.

Acum troleurile numite troleoină (după ce cândva apăruse niște oameni pedepsiți cu moartea care au molipsit pe fiecare om cu eroina. gop gop. eroina) merg acum pe șoseaua hîncești și poltava. Probabil vă gândiți wow, Chirtos a tras linii până acolo? Nu… Pur și simplu chirtos l o închis pe morgoci în 2020 la răcoare și i o spus: până nu inventezi troleoine fără antene, dar tot albastre, care să meargă pe abur, o pula ce mai vezi tu de la mine regie transport.

Iată o troleoină merge agale. In el doar un copil și mama sa. Aceeași voce din troleuri care spune: stația terminus: profesor Ion Dumeniuc, spune cu aceeași voce numa că tremurândă de bătrânețe, că chirtos pidarazul nu s-a împărțit cu ea cu secretul tinereței: următoarea stație, strada pose pablo.

– Mamă, mamă, se înviorează copilul, da cine a fost acest hose pablo?

– Mama nu știe, puișor. Dar noroc că avem Wi Fi 45G GRATUIT în troleoină.

După câteva gesturi schițate în aer (tipa așă tabletă pesdoasă ave mama că niș nu se vedea)- Eeee draga mea, acest hose pablo a fost un simplu bețiv. mi l am amintit la față. Când eram mititică îl vedem des la televizor cum pălăvrăgea în emisiuni primitive.

 

– Dar de ce avem stradă cu numele lui?

– Cred că era prieten cu Domnia Sa Dorinalia Chirtocalia, și se intoarce la portretul digital al lui chirtos din troleoină și se închină respectuos.
– Dar uite mama aici mai scrie că el a fost scriitor.

– Care scriitor draga mea…. el a fost un alcagolik împuțit.

– Dar aici scrie că a scris romane precum….

– Draga mea. Scriitori au fost Cipileaga, Șiman și marele Eminescu. Nișun fel de hose pablo…

– Dar oare el e din Espania. De ce îl cheamă hose pablo?

– Draga mea, bețivii tot timpul au trăit în lumea lor. Să nu te legi niciodată cu vreun alkaș. Asta e regula numărul 1.

Urmează strada, mihai ghimpu – se aude în troleoină.

– Am înțeles mamica mea, am înțeles – a spus fetița și și-a rezemat capul de umărul mamei, îmbrățișând o.

Troleoina a mărit viteza și a fost înghițit de șoseaua care mergea până în orizont. Iar pe fundal, stătea un apus măreț și portocaliu de soare.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Clubul jeluielelor

Se întâmplau toate acestea încă pe vremea când lucram la ziarul „Curierul Bâcului” din Chişinău. Eu şi cu câţiva sobutâlneci, tineri însurăţei, am hotărât să organizăm un club al jeluielelor. Dar nu jeluieli pe viaţă sau pe şefi sau pe guvernarea comunistă, ci pe iubitele noastre soţioare. Zis şi făcut. La o sinikă, eu, vitos, mişanea, dimon şi valera am găsit un garaj underground (post-sovietic) şi în fiecare joi ne adunam acolo, în kibutka paznicului şi ne bârfeam femeile. Aşa eram noi mai romantici. Iubitelor noastre le spuneam că era seară de belot. Mai pe scurt: a lu mişa era o skorkie insuportabilă, a lu dimon era o gospodină din cale afară de enervantă şi meticuloasă, a mea era o trudagolikă-uita de mine, a lu vitos era o mercantilă şi îl suje de jiu cu adu mai mulţi bani. La drept vorbind niş noi nu eram tare teferi. Beţivi toţi, vicioşi, unii dintre noi curvari şi pe alocuri – narkălâgi. După câteva şedinţe de belot, fimeile noastre observau că ne întorceam mai plini de viaţă, mai chill out, mai răbdători şi cel mai important – mai iubăreţi. Ce s-o fi gândit ele – aiştea merg colectiv la curve. Precis. Îşi fac mendrele apo vin la noi. Precis.

S-o adunat ele într-o bună zi la o pivă să decidă cum ne spalesc. N-o fost tare greu.

– băi vitos, ian dă şâpul cela din frigider, l-am rugat eu la una din şedinţe. La noi vitos era cel mai ascultător şi docil sobutâlnec. Ce-i spuneai – aceea făcea, fără prea multe întrebări. Da, era şi un pădkăblucinik, dar îi sărea şi lui ţandra uneori. Iar la unele şedinţe ale clubului de jeluieli, nu-l puteai opri din jeluială. Se aplecase el după pivă şi din buznari îi căzuse cheile. Tuturor ni s-a părut dubios noul său breloc. Era ca o cutiuţă de chibrituri cu un beculeţ roşu pe el. Am înlemnit. Am scos brelocul afară şi am început a-l huisasi pe vitos că e un mârlan şi că ne-a trădat pe toţi. Brelocul ca să mă înţelegeţi, era un cadou nevinovat de la fimei-sa, proaspăt dăruit, niş 2 săptămâni nu avea.

Pe vitos l-am exclus din şedinţe, sărmanul. Ne-a trădat, pădkăblucinekul. Fiecare aşteptam reacţii de la fimeile noastre. Ceva de genul a mea să-mi zică: – Şii alcagolikule, te jelui pe la spate. Nu-ţi convine viaţa pe care o ai? Ai futut-o să nu te văd. Aaaa vrei mai mult sex, să spăl mai des veceul, să-ţi gătesc un borş mai gustos. MARŞ snu te văd. Şi dimos se aştepta la o reacţie gen: măi Dima, măi, chiar nu-ţ mai intru eu în coarne şi nu îmblu toată ziua la curul tău? Şi curat, şi mâncare la timp şi spălat eşti la mine tot timpul. Dar să zici chiar la şedinţa asta a ta că ţi-i a borâ când mă vezi în pestelcă, chiar aşa măi omule, măi?! Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Toate tăceau, ba păreau super – happy.

La o pivă în oraş, Vitos-pădkăblucinikul a zis că soţioarele noastre când spun că merg marţea la adunare de părinţi, la ora 16, au de fapt şi ele şedinţe de jeluire. Că uneori îl iau şi pe Vitos. – la ele şedinţele îs mai interesante decât erau la noi. Ele acolo mor de râs de fiecare dintre voi şi de la jeluieli ajung la bancuri despre felul în care fiecare dintre voi se descurca în pat, a destăinuit Vitos. NIHUIASEBE, o exclamat Mişanea.  Îi împlu botu de sânji a lu a meia. Ian şezi cuminte, i-o spus valera. Neujăli aşă îi de interesant la şedinţele lora?.. Vitos nu a mai dat niciun detaliu, animala…

N-a mai fost interesant clubul nostru de jeluieli din momentul acela. Ne tot rodea curiozitatea cum pot ele să se distreze pe seama noastră şi CUM ELE Ş-O PERMIS AŞA CEVA. Am ajiuns până la aşeea că dimos şi valera niş nu mai beeu.

Niş până azi n-am mai aflat ce fac ele la clubul ista al lor de jeluieli. Adevărul e că ele toate s-o schimbat. O început parcă să se îmbrace altfel, să fie mai relaxate şi să vrea mai des sex. Am început să mergem mai des în ospeţii unii la alţii şi toate erau fericite. Iar noi, beţivii, ce să ne băgăm în jeluielele lora? Tot noi am avut de câştigat. Păcat că clubul lor de jeluieli l-o înghiţit pe al nostru, asta de atâta că ele, fimeile noastre, îs mai interesante decât noi. Ian toarnă măi dimon nişte jin din skat şi lasă tu jeluielele istea.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

alegerile parlamentare din 30 noiembrie. cum va fi?

Grigore imediat cum se trezi, cam pe la 8 jumătate, merse la geam să vadă cum e timpul. după geam urca spre cer un aer tomnatic şi pişcător. Grigore mută data în calendar de pe 29 şi puse pătrăţelul roşu pe ziua 30. E Ziua Alegerilor.

afară, în gradină şi pe foişor se puse o brumă vioaie. dădu apă şi mâncare la animale, ba chiar udă şi floarea deja puţin ofelită de pe prispă. cel mai probabil era degerată deja.

acum hainele. de cu seară Grigore puse pe marginea scaunului pantalonii la dungă, călcaţi deja, cămaşa pe care o cumpărase la nuntă la fiică sa, recent, acu 2 ani. ciorapi despachetaţi – albi, de mătase. îmbrăcându-şi hainele cele mai cele, Grigore a încremenit puţin, amintindu-şi de fata lui, care trăieşte cu soţul ei departe de aici, peste hotare… dar şi de noua familie a soţiei sale, care în turcia şi a găsit un bărbat, cică, mai bun. „desigur e mai bun ca mine”, mornăi bărbatul arătos, după ce îşi trase burta pentru a părea mai voinic în oglindă.

ieşi în drum la 4 ace. chiar umbla cu paltonul descheiat să vadă toţi îmbrăcămintea de gală. Alegerile, astăzi sunt Alegerile. Grigore păşea încrezut şi destoinic pe şoseaua centrală din suruceni. oameni alături de el, sau haotic împrăştiaţi şi grupaţi câte doi sau patru, mergeau la vot. după cotitura de la şcoală, în drum spre primărie, făcea agitaţie, un lucru normal ultima lună, volodea. el, volodea adică, e mai tot timpul beat şi crede că marian lupu îi va aduce bunăstare, multă bunăstare, iar acest lucru într-o bună zi îl va îndemna să se lase liniştit de pahar. tocmai de asta, în speranţa deşartă a lucidităţii, volodea fâlfâie acum afişe şi pliante pdm.

lui Grigore i se făcu milă de volodea. dar îndreptându-şi şapca din cap, schiţând totodată şi un gest de salut, făcu câţiva paşi şi era deja aici. în sfârşit e în faţa primăriei. a intrat şi a semnat în dreptul numelui. i s-a dat un buletin de vot, care era deja pecetluit cu o ştampilă în drept cu numele partidului lui usatâi. Eroul nostru să arătă nedumerit pentru o clipă, apoi repede îşi aminti că renato nu mai e, şi a zâmbit satisfăcut. imediat ce a ieşit cristina constantinovna din cabina de vot, Grigore intră şi puse o ştampilă certă, sigură şi ireversibilă alături de inscripţia PARTIDUL LIBERAL. peste drum, începu să bată clopotul de la biserică. stătea o duminică frumoasă.

Eroii votează PL.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

INEDIT: în chişinău trăieşte sora Babei VANGA, considerată decedată de 32 de ani

4605-311017-baba_vanga

ieri sară, ba chiar deam era noapte pot spune, după şi toţ din casă so culcat, eu îmi pregăteam o serie de te niri şi serial, ca să pot adorni ş eu ca omu, hops! iz neotkuda îni vini o SMS kă. ieu trubaua, fac mutra şeia nirată ş proastă gen CINE SĂ FIE OARE. numărul era dubios, citesc de pe smartfonul următorul mesaj: hosă pablo!!! (ş multe sămni de ecsclamare) îţ scrie mesnaia baba vanga a huidiţei acesteia. tu trebu ste potceneşti mie ş să vii la mini la seans, chiar în clipa asta. m am uitat la trupkă suspicios ş nu ştiem şi să cred. da oare îi serios sau nui serios tăt asta?…ffsiotoki drept spuni sms ka, îni spun în glas eu, chiar az când am fost după pivă la lariokul de după colţ ap am vazt o ciudoveşinaia babă, neagră suka, neagră ca tăşiunea. era corojită ş merje grebănoasă ş ave o broboadă de veghimă, auriu cu negru, care îi acopere faţa straşnică. Ap iaka baba şeia so uitat la mini luuuuung ş urât. si să fac eu, încotro so apuc, di undi so găsesc la ceasul aşela cât era, vreo unu. baba trăia chiar pe uliţa următoare, pe kavkazskaia, am uitat svă spun minşiuna: e după asta nio mai trimis un sms cu adresul iia concret.

la babă în casă nirosă a putoare de babă în primul rând. pi urmă, mai apărusâ un iz aşă înţăpător di la cari putei să orgheşti dacă nu avei nasu astupat. da eu aveam ffsiotoki o narâ astupatâ că în chişânău amu jă îi epidemie, voi jă ştiţ. mai în scurt, spuni baba, spunini o dorinţă ş eu ţo îndeplinesc, oricare oricare. eu takoi, şii babo îni ceşăşti tu nie, ţâi rău sau şi ai?.. guraaaaaa!! răkneşte spre mine baba ş îni fute un toiag peste tîmplă. eu am înkis răpdi gura văd că cu dânsa nui di glunit, ş am dus mâna la tîmplă că nuşcum cam tari mo pocnit skorkia bătrână. pentru ca să ţ îndeplinesc o dorinţă trebu să ni aduşi următoarele lucruri: spermâ de a lu plahiş, să uită la reacţia me baborniţa da eu mă fac că nii pohui, o coca cola cu numele meu scris pi dânsa, iar să uită atent la reacţie mea, da nia ni se făcea somn deamu ş plus la toate e nevoie de sâmburi de cireşe. hui snim, îţ aduc. Ş i am adus toate aistea (sperma lu plahiş nu măntrebaţ di undi am luato, că eu prima dată i am dus de a mea ş mo spalit scroafa ş nu nio îndeplinit dorinţa, o zis futeo ş adă dea lu plahiş, da eu takoi aaaa stai că ştiu. ş m am adresat la filat, că el prosto des îi suje pula lu plahiş ş mai rămâne la dânsu în gură aduna nu ştiu cu şi scop în bancă, naverno vre săl cloneze în secret pe plaha).

baba spuni: iaka amuia spuni dorniţa. da eu mă pun în poza omului gânditor ş mă gândesc, of măi babâ măi, da ştii iaka şi dorinţă vreu? caroce vreu smă scol mâini ş smă duc la smennâ ş snam pirigar diloc niş gram niş o ciutkă de pirigar caroce. niş urmă niş zare de peregar…. baba so uitat lung la mini, so dus până la frijider ş nio adus un kil di lapte din bancă ş o spus: aista i lapte fermecat. be laptele ista dimineaţa înainte de smenă ş no să ai nişun peregar. hui staboi, dacă spui… mă duc acasă mai torn în mine înkă 4d00 di grame de jişânată bunâ bunâ suka, că o adus naghia din sat. dimineaţa mă scol clei suka, încleiet pesdeţ, ş imi aduc aminte de laptele din bancă. repde am băut ş m am pornit la smenă. Ap cum credeţ o funcţionat? O pulă o funcţionat, că şăfmiu nio spus că ultima dată mă prineşte cu peregar ş că de săptămâna viitoare pot să ni caut lucru nou. apu n am înjiurato toată zâua pe bleghiuha şeia de iasnovideişă. suduială într însa tătâ dzâua, tătâ dzâua….

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized