despre: fărăobraz. despre (huepre) hălovin.

fărăobraz stă întinsă pi pat şi fumează cu nesaţ dintrun paperos pe care scrie truşna: glamour. ea stă în kvartiră şi se gândeşte ce să mai scrie pe blog ca să devină încă şi mai citită de padrugele ofisneţe care stau la lucru şi kishă okii sh se umezesk între picioare de la orice postare pusă de fărăobraz. nu ladna, se gândeşte fără obraz, dă mai ghini smănânc sheva. diskidi uşa frigiderului sh acolo stă un cazan cu borsh. închizând cu shiudă frigideru, fărăobraz (încercaţi din când în când să puneţi accentul pe litera o) spuse cu o voce nedumerită:

– nam înţeles. da di undi la mini borş în holodilnik – savsem ni pomniu. eu vrode nişodată nu fac mâncare tem bolee nu fac borsh de atyta că nul pot terpi… nu da hren snim cu borshu ista bespantovyi dă mai ghini sne fac o mivină.

sună smartfonciku:
– alio asta fărăobraz?
– nu blea, fără nas suka, spune odată.
– da tu ştii că miercurea care vine îi hălouinu?
– da shini asta la telefon?
– asta scriitoarea perversă, şi faaa ti fashi că nu mă cunoşti?
– aa, da. am putait, sh şi vrei tu s fashim niercuri, tu nu vez că eu mă gruzesc sh mănânc mivina în singurătatea mea snoabă şi prefăcută?
– fărăobraz (accent de data asta pe o ), hai fă lasa tu tăti metodele de masturbare că eu li ştiu pi di rost sh li văd di la o poştă, tu şi nu citeşti blogu meu?
– da fa am uitat. ghini nu mă mai masturbez, chiar amu termin. hai ni videm miercuri la halloween, paka!

Miercuri, halouin:

fărăobraz stă în faţa poştei pe parcălab sh se uită la ceas. scriitoareaperversă întârzie. pi smartfonul lu fărăobraz vine un iSMS di la pisatelinetză: bai eu mam întâlnit aişi cu shineva caroce eu nu mai vin. fărăobraz intră în poşta moldovei sh trimite o scrisoare lu scriitoareaperversă cu mesajul-poezie: tu pe mine mai kidanit/tu cu alta teai sarvit/ eu mă supăr navsegda / mă duc să scriu pi blog! fărăobraz chitită în kostium “personaj cu coasa” so pus tristă pe marginea scărilor. din poştă iese puckstory la fel de gruzită. se aşează lângă fărăobraz sh o întreabă: da tu shini iohan ştraus mai eşti? eu îs fărăobraz. oi blea, răcneşte puckstory, davai sdrujâm – eu îs fanatka ta. zis şi făcut. ambele au scos câte un ciupa-ciups şi stăteau crutye cu beţişoarele în dints se gândeau ce să facă de haloween.

băi da untzys obrajii, întreabă puck story. primu obraz o kikat când aveam 17 ani, al doilea este, iakătălâi, îi pi loc. dapu trebuie stze scots sh a doua falcă avea să fii fărăobraji.wordpress.com, a exclamat entuziasmată puckstory. tashi fa ne smeshy moi shnurki o spus fata fără nişun obraz (accent din nou pe o).

cum stăteau ele cu mâinele întinse se apropie de ele lupulsur – care este de altfel, cel mai umnyi blogger din toate timpurile din tot internetul. di fapt, aceasta personalitate blogosferică avea un singur trup şi avea două capete. unul di lupsur altul di scufitsă roşie. monstrul blogosferic îi întinde un pumn de bomboane de tip bucuria lu fărăobraz şi lu veşnic-vesela puckstory. printre bomboane erau chişinăul de seară şi folclor. fărăobraz când so uitat la aceste bomboane o început so gruzească pe scufiţa roşie sh no dovedit să rostească tipicul: şi teai ahuit fa, că deja i se făcuse rău şi so dus după colţ sh şia eliberat intestinul subţire. întorcânduse pe un ton rece ia spus lupuluisur: „Folclor, este uscat ca oraşul Chişinău: приторный, pe dinăuntru galben ca boala , şi acoperit cu o какашкэ dulce şi uscată, şi даже puţin crăpată. O наёбкэ, cu alte cuvinte”. chirtoacă când o auzit aşe cuvinte o ieşit din primărie, care se afla – toţi ştiu – peste drum şi o duso pi fărăobraz la botanica la ocestnye săşi înveţe lecţia şi să săşi ispăşească pedeapsa. aceasta din urmă avea imunitate la ocestnye pentru că era deprinsă şi încă pentru că în ziua asta ea era femeia cu coasa sh avea supraputeri, so întors repdi înapoi. fărăobraz o vrut săi taie capu lu kirtokă cu coasa pentru că o duso la acestnâe, dar pân la urmă, lo iertat. io zis: ladno sti văd şi a să faşi la următoru mandat jiţălule, tso mers ca nii protivnâi dodon… altfel îţ tăiem bâ capu…

so padrujyt de haloween cele trei minţi femeieşti ale blogosferei bocitoare: puck story, fărăobraz şi lupulsur. au hotărât că treb nişte intravenoz. şi neparat trebu, să nu uităm de asta, de criticat noua biserică de la kentford, cum blea fără asta – raji făisbuku şi cu voi.. şarninduse cu câte un tramadol, pi care lupulsur leo scos din kosheliok, cele trei au hotaryt să meargă în lozova să dizbată nişte tykve cu bezbolinaia bâta. dup noaptea di haloween toate trei personaje erau obosite şi au hotărât să se demascheze, de dragul prieteniei lor. când au scos măştile, ele ahuise una de alta. toate trei erau pi adevărat ashe cum o fost costumele lor: una chiar navea un obraz, alta era personajul mitologic pe nume puck (cu musteţ coarne, copite şi hokeinaia shaiba întro mâna) iar lupul sur după ce şi-a scos maska, toţi au înlemnit. din cauza tabletshelor lupsur chiar în realitate avea un cap di scufiţa sh unu di lup şi seamănă cu terminatorul cela din terminator 2 care era din jâtkii metal sh pi care shvarţnăgher lo împuşcat cu vzrâvnoi glonte sh el so desfăcut în două sh o kikat în lava sherbinte, apu caroce ashe aproape era lupusur.

kopkii nu consumaţ narcotece.

SCANDAL: Boris Focşa nu crede! Publika tv, ce vorbeşti?

Afacerea „Luceafărul”?

Presa moldavă de-o săptămână trâmbiţează despre un nou scandal legat de persoana care ocupă fotoliul de ministru al culturii. Este vorba bineînţeles de Boris Focşa. La drept vorbind, deja când se aduce vorba de vreun scandal care implică numele ministrului, puţine ne mai pot mira, dar totuşi propun să părem surprinşi. Dar de ce numele ministrului a devenit subiect de discuţie de această dată?
Administraţia teatrului „Luceafărul” din Chişinău, dar şi conducerea ministerului Culturii sunt suspectate de către procurori că ar fi vândut ilegal patru clădiri, care, figurează drept monumente de arhitectură. Astea fiind spuse, într-o simpatică „investigaţie” realizată de postul „Publika Tv”, merită de menţionat că ştirea a încins unele spirite. Materialul difuzat de „Publika Tv” a fost realizat atât în limba română cât şi în limba rusă, iar reporterul Victoria Kriukova s-a evidenţiat cu brio, mai ales că reportajul ei a fost discutat aproape peste tot şi a generat titluri simpatice precum: “A reizbucnit scandalul Focşa?”.

Conform acestei ştiri, cu trimitere la spusele procurorilor (s-a expus pe marginea acestui caz procurorul Adriana Beţişor) administraţia teatrului „Luceafărul” şi conducerea ministerului Culturii, în cazul în care se adeveresc cele susţinute de procurori, riscă închisoare de la 6 la 10 ani. Foarte veselă perspectivă, nu-i aşa, pentru că administraţia teatrului ar însemna şi implicarea directorului Stela Focşa, iar conducerea ministerului este reprezentată de domnul Boris Focşa. Ca să explicăm simplu ceea ce s-a întâmplat cu clădirile care se aflau în posesia teatrului, conform acuzaţiilor, ar trebui să începem de la rocada care a implicat respectivele clădiri cu valoare arhitecturală. Nu trebuie să fim genii ca să înţelegem că schimbul statutului unei clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală într-un statut ordinar al clădirii este foarte anevoios. Modificarea ipotetică a adresei juridice a clădirilor cu pricină, ar fi permis administraţiei „Luceafărul” să scape de eticheta „monument de arhitectură”. Păi bineînţeles, ce fel de monument de arhitectură dacă adresa juridică, priviţi în acte, a fost eliberată luna trecută? Cică, schimbarea adresei juridice a blocurilor care au aparţinut „Luceafărul”-lui, adicălea statului moldav, nu a putut avea loc fără implicarea meschină a Primăriei Municipiului Chişinău, precum nu ar fi avut loc nici fără implicarea ministerului Culturii, implicit a domnului ministru.

De lăudat reporteriţa Kriukova atunci când reuşeşte să descopere o soră geamănă a ceea ce s-ar numi „şefa aparatului”. Uneori, mi se crează impresia că presa este duşmanul universului, şi că dacă jurnaliştii întreabă de şefă sau uneori, de şef, neapărat trebuie să te rosteşti în adresa lor. Materialul realizat de cei de la „Publika” devine cu atât mai interesant cu cât sinceritatea domnului ministru înfloreşte când dezminte orice acuzaţie. Mă bucură nespus de mult calmitatea domnului Focşa de care a dat dovadă stând în faţa camerei de filmat. Gândindu-mă la fuga ministrului de la reporterii „Jurnal Tv”, am crezut că domnul Focşa nu va mai dori să apară în faţa camerelor de luat vederi unde mai pui situaţia asta în care iarăşi i se aduc acuzări. Şi totuşi, Boris Focşa a învins orice „scandalo-fobie”, şi, se pare, o eventuală pedeapsă nu-l sperie. Dar poate, într-adevăr, nu-l îngrijorează niciun fel de acuzaţie? Poate ministrul Culturii ştie: totul a fost legal! Domnul ministru a spus clar şi scurt: „Nu, nu cunosc acest lucru (că administraţia teatrului a vândut patru clădiri), dar n-are cum să fie..”. Boris Focşa nu crede! Iar voi de ce credeţi, neruşinaţilor de la „Publika Tv”?

În general, ministerul Culturii în perioada de toamnă a anului pare a fi mai animat şi pare să se implice activ şi vivace în „gura presei”. Acest lucru se întâmplă pe ambele nivele, atât involuntar (vezi cazul celor 4 clădiri, care, şi-ar fi schimbat adresa juridică în contexte incerte) cât şi voluntar. Ministerul Culturii a început de curând a reforma: directorii teatrelor, de la o habă de vreme, vor fi aleşi prin concurs public! Iat-aşa! Pe site-ul oficial al ministerului a apărut un comunicat care anunţă un concurs pentru poziţia de director al teatrului „Eugene Ionesco”. Cică, înţelesesem eu, o astfel de procedură va fi aplicată şi pentru alte teatre care se află în subordinea ministerului cult. De aici, bineînţeles, zburăm cu gândul direct la administraţia teatrului „Luceafărul” şi la „vârful piramidei” ei. Oare, stimaţi cititori, Stela Focşa prin ce concurs va ajunge director al teatrului (pentru că, nu-i aşa, sperăm că şi pentru postul de director al teatrului „Luceafărul” se va face un concurs)? Dar, sfatul meu este să nu candidaţi la postul de director al teatrului „Luceafărul” niciodată şi pentru nimic în lume. S-ar putea ca procurorii care se ocupă de cazul celor patru clădiri care au fost, cică, vândute ilegal, să găsească adevărul la fundul mării, iar acest adevăr să creeze nişte consecinţe nefaste asupra administraţiei teatrului „Luceafărul”, şi „Doamne fereşte!”, imaginaţi-vă, procuratura vă prinde în flagrant!

Dacă să analizăm la modul serios eventuala pedeapsă pe care o poate primi administraţia teatrului „Luceafărul” şi conducerea ministerului Culturii, (făcând trimitere la cei între 6 şi 10 ani de puşcărie), vom conclude că pentru nimic în lume, chiar şi în cazul în care se găsesc dovezi clare în servieta justiţiei, domnul Boris Focşa (şi alţi suspecţi), nu va ajunge după gratii. Aşa cum a scăpat „băsma curată”, (fără ca nici măcar să fie demis din funcţie pentru scandalul care s-a creat), data trecută când era suspectat că se afla beat la volanul unui automobil, tot aşa va ieşi uscat din apa în cazul „celor patru clădiri”. Astea toate în cazul în care, repet, s-ar găsi probe concrete că ar fi şi el implicat în „scandalul Luceafărul”, sau, să-l numim în continuare “Scandalul Focşa”?