CHIȘINĂU BLONDĂ!

imagini, regie – vadim tsiganasj
text: eu
(accesati PDF-ul e foarte comod)
cine ar finanța ashe comixuri? filat, nu vrei? noi by am lucra cu plășere!

CHIȘINĂU BLONDĂ!

PDF POFTIM:

chisinau blonda

PDF POFTIM:

chisinau blonda

Țânțarii revin în forță!

Ţânţarul, dar mai ales țânțăroaica este o insectă tare faină. Repet: tare tare faină. Ele, țânțăroaicele, sug. Ele sug sânje! ‘ndată ce obiectivul este fixat, ţânţarul femelă se aşează pe piele şi înţeapă folosindu-se de o trompă dotată cu mici dinţişori prin care suge sângele. Înţepătura nu ajunge la terminaţiile nervoase şi astfel persoană nu îşi dă seama că este înţepată de ţânţar şi nu simte durerea. După ce se hrăneşte cu sânge, femela ţânţar depune ouă pentru a relua un nou ciclu de viaţă. (HA!) Prin înţepătura femelelor pot fi transmise multe boli infecţioase, unele deosebit de grave, cum ar fi malaria, febra galbenă, denga şi diferite forme de encefalite.

I love țânțăroaicele. Țânțăroaicele sunt simplu de întreţinut. Ele stau ziua în pod. Eu număr 1, 2, 3 – țânțăroaice pe podul meu în acest moment. Preferata mea e din colţul de dreapta a podului, lângă fereastră şi ţeava de căldură care merge spre al şaptelea. Cineva mă învăța să îi trag cu pylesosul (aspiratorul) de pe pod ca să nu lase urme de sânge. Țânțăroaicele sunt preferatele mele. Şi ţânţarii îs băieţii de treabă. Ei îs mari cu picioare de tip paianjen-greier de apartament. Ei trăiesc pe băltoace. Postul acesta excelează prin conţinutul său. Îs curios câți oameni cari au blog la noi vor scrie dispri țânțari?

Atenţie – RECONSTITUIRE – de tip sketci !!!!

Plahotniuc (da, al vostru iubitzel kanciujelor) îşi bătea cu palma dreaptă încheietura mâinii stângi. De nicăieri, într-un byzyit macabru, se apropie în zbor o țânțăroaică imensă – leneşă greoaie cenuşie. Țânțăroaica se aşează pe mâna lui plahotniuc. Mâna se lăsă puţin în jos de greutatea insectei… Țânțăroaica (a cărui nume încă nu l-am spalit, sursele şchioapătă) şi-a înfipt trompa în vâna albastră şi proeminentă a păpuşarului. Plahish a scos doar o interjecţie de ţip: sssukaaa! Țânțăroaica a început a suge sânge. PL/ahish o început s-o mângâie pe cap, iar expresia feții lui arată de parcă în acel moment făcea sex. Era mulţumit. Şi-a învălătushit încheietura cu bint, după ce țânțăroaica şi-a scos trompa.
– acum, zice plahiș, o să le ordon băieţilor mei să te transporte şi să te plaseze – nezometno – pe podul lui filat. Noaptea când filat se va întoarce de la curvulitzele sale, pe care eu az le-am plătit să lucreze dublu ca şi intensitate – Filat va veni istovit acasă. Când va adormi, pe la ceasul al patrulea al nopţii, tu – țânțăroaica mea – să mergi şi să vershi sângele meu de plahish în vâna lui…. Efectul ar trebui să se vadă la şedinţa de mâine a parlamentului, când filat va veni la mine să mă cuprindă!
Zis şi făcut! țânțăroaica la 4 AM vine spre filat. Filat auzi bâzâit ș JLIOB ș PÂDRÎȘȘIII peste țânțăroaică iar sângele lui plahish a țâșnit peste tot și a murdărit toți pereţii dormitorului ex-premierului. Filat a exclamat: ce za huinea? Țânțăroaica dădea isteric din ultimele puteri din picioarele-i subţiri ș a exclamat: ghimpuu îi petuuuuh. Filat i-a răspuns: asta o știu ș fără tine. și s-a apropiat de insectă și i-a închis respectuos ochii țânțarului femelă, asemenea momentelor morții, varsând tragic o lacrimă. După, a băut nishte apă şi s-a culcat liniștit: viditele mâine e şedinţa parlamentului. A doua zi filat s-a apropiat de plahish. Şi-a cerut iertare. L-a cuprins oricum pe plahish. A devenit sclavul acestuia oricum, așa cum se aștepta liderul PD… plahish într-un colţ ferit de presă şi-a frecat palmele şi a exclamat cu o voce EVIL uitându-se în sus: planul meu diabolic a funcţionat… .eu în sfârțit sunt păpusharuuuulll….

ceea ce urma să afle plahish mai târziu e că țânțăroaica sa este moartă…

atenție: insecta despre care am vorbit astăzi este o metaforă, nu mă dați vă rog în judecată: EU MĂ TEM!

Ministerul Culturii a acordat o diplomă în stil „Jaga Jaga”

editorial

Ministetul Culturii în frunte cu Boris Focșa revine în atenţia presei. Bineînţeles nimic nu ne mai poate mira după cele câteva gafe şi scandaluri avute loc pe parcursul anului 2012, în care era implicat ministrul. Cu toate astea, iată că instituţia pe care o conduce Focșa a ajuns, în urma unei acţiuni necugetate (aș spune) motiv de zeflemea. Recent, Ministerul Culturii i-a decernat o diplomă de onoare „pentru contribuția substanțială în promovarea muzicii ușoare și populare” interpretei de muzică uşoară Nătălița Olaru. Tânăra interpretă este cunoscută de publicul larg pentru „profundele” sale piese care includ versuri precum: „Nu te uita, băiete, atât de mult la fundul meu // Că ai să rămâi la mă-ta flăcău”. Piesele Nătăliței Olaru sunt cântate la multe petreceri iar cele mai cunoscute dintre acestea sunt „Jaga, jaga” şi „Hali, gali, măi Vitali”. Clipul piesei „Jaga, Jaga”, realizat împreună cu Andrei Ștefăneț, a adunat pe platforma „Youtube” aproape 5 milioane de accesări. Nătăliţei Olaru i s-a decernat diploma în cadrul unui spectacol/concert pe care l-a susţinut la Palatul Naţional..
În cadrul unui vox printre artişti, realizat de către publicaţia „Jurnal de Chişinău”, artistul Ion Suruceanu se pronunță în apărarea tinerii interprete (timp în care majoritatea interpreţilor intervievaţi nu s-au arătat prea încântaţi de actul celor de la minister). Ba mai mult de atât, Ion Suruceanu a nimerit, după cele afirmate, în titlurile mai multor ştiri. „Sunt de acord că fata aceasta este fără nume. E foarte bine însă că Ministerul Culturii susţine o tânără interpretă. Şi eu, şi Ştefan Petrache a trebuit să fim susţinuţi în anii ’70, nu să fiu făcut cu ou şi cu oţet de cei de la conducere că aş fi Dan Spătaru, numai nu Ion Suruceanu. Ce înseamnă o diplomă? O nimica toată. Când i-a fost acordat lui Pavel Stratan titlul de artist al poporului, lui, care a făcut ţara asta în două cu rahat, numindu-ne beţivani, de ce nu aţi scris atunci? Nu e numai părerea mea, ci la toată lumea, dar voi, jurnaliştii, sunteţi nişte ticăloşi!” susținea săptămâna trecută artistul poporului Ion Suruceanu. La rândul ei, Nătălița Olaru a promis publicului că îşi va re-organiza repertoriul pe viitor, pentru a semna piese din ce în ce mai calitative.
Cât priveşte gestul Ministerului Culturii de-a înmâna premii călcând prin strachini, este încă o dovadă că lucrurile nu mai pot continua aşa. În urma ultimelor schimbări de pe scena politică, comentatorii politici susţineau la un moment dat că Ministerul Culturii va fi unul dintre cele câteva ministere care îşi vor schimba componența, ceea ce, avem speranţa, înseamnă că Boris Focșa & echipa îşi vor strânge jucăriile şi ne vor lăsa, într-un final, în voia noastră…

PS: asta tot e treaba f buna sa ai 5 milioane pt moldova. pt asta tot treb talent si coaie. nam nimic impotriva. doar ca bai focsa – zaebal tu pi mini.

hă hă hă

despre ce ziceam pe faisbuk ashe, fara sa linkuim pe nimeni. de dragul postarilor dese care urmeaza pe acest grebastovskii blog.

iata care este visul meu: eu mash alatura unui grup de hackeri tare tare de treaba si as hakui naprimer jurnal md sau unimedia. as blocka saitul pe o ora. as scrie un content la un subiect politic sau altul. un text stiobnyi. sh ash zapusti textul meu/nostru pe acel portal blocat. peste ora de-i dat drumul ca sa nu se panikeze tare. dupa asta, alta data, in alta zi iara l-as hackui sh ash baga iar un material stebanutyi pe un ceas. sa distram reporterii portalului respectiv, administratia dar si cititorii… voi ce parere aveti, ashei c-ar fi ciotkos. oare hakerii ar putea, ipotetic face ashe ceva… hmmmm

moldsel tut nepriciom dak sheva

Unimedia – portalul de știri nr 1 în Moldova!

eu vreu tari tari să trimit cv, în scop de angajare, administratorilor Unimedia. eu vreu slucrez la unimedia pentru ca eu sunt un tip de treabă, un tip talentat, un tip care s-ar dedica în totalitate proiectului Unimedia. la Unimedia îi bine să lucrez. la unimedia îi foarte prestigios să lucrezi. doar la Unimedia poate începe cariera ta adevarată, în cazul meu: cariera mea.
dar de ce anume unimedia va veți întreba voi? deoarece să faci parte din echipa reporterilor Unimedia este cel mai cool. deoarece să fii angajatul unimedia prezintă o adevarată onoare, plăcere și un real prestigiu. naprimer eu ard de nerăbdare să fiu reporter de treabă la unimedia. să am o relație decentă cu administrația portalului – să fiu de-a dreptul respectat. eu sincer vreau să fiu trezit la ora 7 dimineața de un apel al vreunui ex-actualmente ONGist. eu ard de nerăbdare să fiu întrebat, odată cu scularea găinilor, de ce știrea cutare sau cutare a apărut pe Union(tipa deskide), pe Jurnal md sau pe mai nou, Ziarul Național punct md, iar noi, Unimedia adică, dăm știri cu întârziere??? NU. eu nu vreu slucrez la jurnal md sau la publika tv – nish întrun caz (ador expresia în forma ei „în niciun caz”, dar în altă viață). eu vreu la Unimedia. dacă aș ajunge la unimedia aș acorda acestui portal toată dedicația mea. 14 ore +. 7 zile din 7. eu aș încleia znacul unimedia pe laptop la mine (undii lăptopul meu aaaa?). eu aș face stănseluri prin oraș. eu aș primi 3500 de lei pe lună și aș lăsa din aștia vreo 500 de lei lu admini. spunându-le că ii donez întru prosperitatea companiei. ba mai mult de atât!

eu aș găsi un super erou: de exemplu cum ar fi bătmăn, sau spaider măn și l-aș convinge să lucreze pentru Unimedia să salveze oameni din numele unimediei. probabil i-aș fi propus și schimbarea numelui său în UNMEDIA-MĂN ori UNIMEDIA-WOMĂN, omul care salvează știrea de la moarte! l-aș convinge, pe super/erou că doar în colaborare cu unimedia el poate deveni cu adevarat cunoscut – datorită traficului nostru, bineînțeles. aș semna și un contract cu omul-broască-țestoasă, sau, cu 9 years old – hit girl, ca unul dintre aceștia să facă dimineața la 8, înainte de sosirea administrației, curat. aș pune să măture și să spele podeaua un adevarat super erou – ca la venirea administrației să fie lună: bineînțeles eu însumi aflându-mă deja în birou începând cu ora 6 30 – cu primul tramvai… CARE primul tramvai? cu TAXIUL vaabshe. 3000 lei împărțit la o călătorie taxi de 40 x 2 ori pe zi împărțit la 30 de zile este egal cu : nu mă interesează eu aș face totul pentru unimedia…

PS: eu nu cunosc niciun reporter di la Unimedia, ș eu nici măcar nu știu cei asta unimedia. eu pur și simplu îmi exersez scriitura sh îmi măresc doza de cocaină pe firele de păr din nas hăhăhă ce glumiță, oarecum, unimedionistă.

Scurt: despre nonconformism și alegerile pe care le facem

O concluzie la care am ajuns chiar acum nu demult este că acţiunea de a fi non-stantard este, de fapt, pătimitoare. Nu. N-o să dramatizăm. Vă rog: gândiţi la rece! Calitatea de-a fi rupt, non-average, nonconformist întodeauna se va întoarce împotriva ta, socialmente vorbind. Dacă ai suficientă putere să renunţi la calităţile tale de tip non-standard, acţionează acum. Ogoieşte-te, standardizează-te, ia-te-n mâini cât nu-i târziu. Este un sfat şi adolescenţilor care mă citesc (dacă există atare oameni).
De ce spun astea? Pentru că unul eu am scăpat acest tren-social. Nu ştiu dacă e de bine sau nu, dar l-am scăpat. Stau acum în staţia pustie şi număr dezavantajele. Le număr pe propriile degete. E ca şi cum faza cu păcatul primar. Nu ai ce-i face. Ţi-l asumi, şi încerci să-l conştientizezi. Indiferent! Nimeni nu te-o întrebat, poate tu ai alte doleanţe sau opţiuni. Cine ştie, poate tu nu ai vrut să fii aşa: păcătos? Sau poate tu nu ai fi vrut să fii nonconformist? Poate ai fi ales cu mâini şi picioare să fii ca majoritatea oamenilor NORMALI. Poate ai fi vrut şi tu să ai visuri de-a cumpăra o casă şi o maşină (în loc să visezi la întâlnirea cu Divinul) poate ai fi vrut şi tu să deschizi vreo afacere (în loc să scoţi volume de poezie) poate ai fi vrut şi tu lucru-acasă, lucru-acasă, luni-vineri iar sâmbătă să te vezi cu vreun nănaș kakoito în ospeţie reciprocă sau maximum la vreun andys din apropiere (în loc să mergi la costești-stânca cu cortul cu iubita/ sau fără, în condiţii minimaliste, cu puţini bani în buzunar, cu alcool, etc ). Dar nu. Nu. Pe mine unul, nimeni nu m-a întrebat. Nu s-a apropiat nimeni şoptindu-mi suav la ureche: hose, da poate vrei și tu sânge de om normal? Poate vrei hose să fii liniar, standard, stabil, să porţi costum şi cravată şi să fii pur şi simplu cool? Vrei hose, spune-mi vrei? Aaaa??? Vreeeeei? Da o PULĂ nu vrei hose?

Vreu, va fi răspunsul meu. Pentru mine îi târziu deja. Poate pentru tine, cititorule încă nu-i târziu. Nu călca pe urmele mele. Fii liniar, aranjează-ţi viaţa. Gândeşte-te la viitorul tău. Nu ţi-l surpa. Nu fi altfel, acesta e sfatul meu sincer. Caută să ai un job bine plătit, caută să ai un cerc larg de amici (nahui ţie drugi cu care s iesh des la pivă, pescuit sau brambura), îngrijeşte-te de buzunar, pentru că vei avea de hrănit o femeie, un copil, nişte facturi, benzină. Gândeşte-te la tine! Trezeşte-te din vis! Deschide o afacere, caută soluţii, întreabă, sfătuieşte-te mituieşte! Lumea îţi va zice bravo, un exemplu demn de urmat! Tu însuţi îţi vei zice BRAVO! Nu fi lenos! Mergi odată în an în europa! Acolo e mana cerească! Acolo îs locurile binecuvântate! Pune bani în puşculiţă! Haida, nu stă cu mâinile în şolduri privind the simpsons toată ziua! NU arunca sub pat cartea lui roland topor după primele 50 de pagini. Fii social-sănătos, te rog! Iar dacă vrei să fii şi social-healthy şi nonconformist concomitent, poftim – fii oaspetele meu, îţi voi strânge respectuos mâna! Hai!

Cât despre mine… Eu a srămân nesănătos & non standard. O să rămân în staţie… Poate că deatâta că şi Luther a fost non standard. Pentru că lui, aşa parcă era, îi plăcea vinul şi prin coincidenţă şi mie parcă îmi place hmmm… Nu am un răspuns încă la asta. Așteptăm!

Romania Literara: cronica „google translate: stefan-voda”

Romania Literara, Nr 13,

Cronică Literară:
Doi insurgenţi de Cosmin Ciotloş

Marius Conkan, Extazul Sfântului Markon,
Bucureşti, Tracus Arte, 2012, 88 p.

Hose Pablo, Google translate: Ştefan-Vodă,
Bucureşti, Tracus Arte, 2012, 26 p.

[…]

Celălalt insurgent e un tânăr poet despre care am scris şi la debut: Hose Pablo. M-a fascinat,atunci (în 2007, când publica volumul Căpşune în inima mea) capacitatea lui de a-şi construi o mitologie de nowhere man. Începând cu pseudonimul care îi camuflează originea basarabeană (în acte, se numeşte Victor Neaga), totul la el e parcă făcut să fie de-a-ndoaselea. Pierzând un concurs de manuscrise, i se părea rezonabil să dedice cartea (scoasă în cele din urmă la o altă editură) tocmai juriului care-l respinsese. În plus, subtitlul plachetei („volum funerar pt generaţia 2000”) reprezenta un afront cu atât mai de impact cu cât venea din partea unui (aproape) adolescent cu o înfăţişare amintind de poeţii englezi ai secolului al nouăsprezecelea şi cu un discurs, sintactic vorbind, foarte apropiat de acela al fotbaliştilor români de la începutul anilor nouăzeci. Spuneam în cronica la Căpşune în inima mea, că fiecare citat reprodus s-ar cuveni punctat prin câte-un „sic” profesoral. Agramatismele acestea (involuntare sau nu) făceau însă tot farmecul volumului. Fiindcă plasau poezia lui Hose Pablo într-o zonă a autenticului. Nimic nu era pedant, forţat sau contrafăcut acolo.
În plus, la lectură, asemenea formulări deficitare produceau adevărate scintilaţii pe ecranul mental. Ele atrăgeau constant atenţia asupra naturii lingvistice a poeziei, scoţând-o, deci, de sub tirania emoţiei sau a traumei psihologice. Felul cum se prezintă, acum, al doilea volum al lui Hose Pablo îmi confirmă convingerea iniţială. Pentru acest rebel, există o cauză. Instinctiv, el defineşte poezia ca la carte: abatere, deviere, erezie. E suficient de lucid încât să conştientizeze că norma e în altă parte. Îşi găseşte, pe deasupra şi un alibi delicios: platforma Google translate (aşa se şi numeşte cartea). Acolo, motorul de căutare oferă, la trecerea dintr-un idiom în altul, variante destul de cinstite (cuvintele sunt echivalate cu destulă acurateţe), dar sub într-o topică cel puţin rizibilă. La fel stau lucrurile cu versurile lui Hose Pablo: „tu i-ai trimis probabil e happy day parcă” (p. 5); „tu ai stat puţin mâine la lucru” (p. 6); „ai spus că mâinele mele frumoase sunt” (p. 7); „şi parfumul apăruse că nu era înainte” (p. 8); „mă clătinam parcă dragostea mă legăna” (p. 9) şi aşa mai departe. În doar douăzeci de pagini de text sunt cuprinse de două ori pe-atâtea asemenea ciudăţenii. Formidabil mi se pare amănuntul că aceste disonanţe nu afectează totuşi curăţenia ansambului. Poemele din Google translate: Ştefan-Vodă au o graţie frapantă:
„ridic mâna dreaptă destul de nesigur/ oricum / aşa e atunci când visul îţi urmezi/ mi-o împlânt în piept/ scot de acolo inima o arunc/ o arunc undeva pe jos / pe un trotuar/ e plin asfaltul de mâzgă / etichete de la produse / etc./ continui să merg. voi ajunge unde m-am pornit./ durerea e insistentă / se strecoară până la creier./ încă nu am învăţat să lupt cu ea./ ajung în faţa scării tale./ au rămas multe lucruri neschimbate./ cea mai neschimbată a rămas noaptea” (p. 21).
Şi nu e singurul exemplu. Parcimonia îi e de mare ajutor lui Hose Pablo, care, practic, nu are loc să comită poeme slabe şi nici răbdare să resusciteze clişee: „la ştiri vorbesc despre o inimă de om./ tu nu ştii nimic despre asta îţi dau părul la o parte/ asta am aşteptat ani în şir sau poate mai mult./ mă ridic şi merg undeva spre baie/ în cap apare parazitar o melodie de celentano/ mă atingi. ţi-e frică de mine./ încerc să te liniştesc să nu-ţi fie frică/ pentru că s-ar putea să nu exist pe bune” (p. 25). Amăgitor până la seducţie, finalul pare desprins din Poemul de purpură al lui Mihai Ursachi. De fapt, dacă e să căutăm posibile apropieri, mai inspirat ar fi să vorbim despre un anume bacovianism. Nu, de bună seamă, cel cunoscut îndeobşte, din Plumb sau Lacustră, ci acela idiomatic defect, care se instaurează abia la maturitate şi care se manifestă în câteun „Şi-o păsărică în grădina brumată/ În liniştea rece, a iarnă-a făcut” (Belşug) sau „Te voi aştepta într-o zi sau într-o noapte oarecare/ Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare” (Vae soli…). Acelaşi efort al emisiei verbale, acelaşi tremur al sclerozei generalizate îl însoţesc şi pe Hose Pablo la fiecare ieşire din prelungile sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e acelaşi, de un insolit irezistibil. Dacă e adevărat că poezia bună poate exista prin vocaţie (aşa, substanţialist), dincolo de cultură, de exerciţiu, de influenţe, Hose Pablo e, dintre tineri, exemplul cel mai edificator.

influente, ocupatii, daruri.

astazi e vineri. in oficiu atmosfera o fost „prosta zaeeeebisi” cum spun cei din formatia leningrad al caror cantec „sladkii son” tu il simpatizezi cu ardoare . cantec, care iar face pe multi dintre barbati, probabil, sa se complexeze de marimi, forme & etc (desi sa zicem ca de suprafata e doar o melodie inocenta&vesela, si hai sa evitam totusi simbolicul/lacanicul/freudianul 😛 ).
tot, bine, eu is happy! eu o sma complexez in foarte putine alaturi de tine. un barbat in preajma ta, oricare ar fi el, e integru (ai tu o putere mistica in acest sens!). mujikul care te are alaturi e realizat prin prezenta ta alaturi de el – tu esti realizarea lui cea mai buna, bineinteles daca el are capacitate indeajuns sa perceapa acest lucru pre deplin si chiar dak no are si nici nush da seama de ea, lucrurile nu se skimba esential, oricum e realizat prin prezenta ta :P.
e drept. eu am dahuia de gavnelshi in prestatia mea sociala. eu creez personaje antisociale, eu mentin un blog antisocial, eu scot volume de poezie pi care sar caca de sus intelighentia literara, eu abasresc anumiti bloggeri – ofesneci, biznesmani, vseakie corupti, vseakie crescuti pe principiul mama-tata… cu toate astea ma consider integru. happy. aici e fishka sh mikul paradox. is un individ anti/tot dar in acelash timp integru. happy.

hmmm, iar tu…. tu ai o supraputere kakaeta…ceva care nu poate fi intrevezut usor, nui simti palpitatia, no controlezi. ai o influenta nevazuta, nevorbita. conotativ pozitiva, fireste. Ar fi oameni care spun ca genul asta de deschideri nusi au locul in texte. Da, de acord, nusi au locul. Dar eu, in acest moment, garantez oricarui familist (un model caruia ii sunt loial), oricarui punk (is loial), oricarui literat (semi/vosem), oricarui filozof (nu ma pricep), oricarui psiholog (nu ma pricep), oricarui sufletist (eu insumi) oricarui “ce vreti voi” ca un mesaj de acest gen nu poate fi transmis verbal. Lirismul in general emis in forma verbala iese de sub control, se transforma instant in patetism si patos rusinos. In scris el oarecum se tine de proiect, nu derapeaza… consider ca lirismul in general poate fi transmis doar prin forma de dicteu automat sau printrun rationament excesiv…
eu nu pot fi gol sau plin. eu nu pot fi pezdos sau hrenovyi. eu nu pot fi destept sau prost. eu pot fi doar: cu sau fara tine. atyta doar am vrut pana in acest moment de la viata. deam ce imi va darui viata mai departe a sa vad (viata nu daruie nicio branza, bineinteles, de daruri si haruri se ocupa Altcineva 🙂

taaaakst eu probabil treb sa trec pe scris romane de liuboffi HZ. Nasul sus @ ! idu sani instalez windowsu… online mai tarziu…

fanii hose o piva? UNIŢI-VĂ ! să facem făisbukul mai vesel, mai interesant!

Astăzi, 1 aprilie – peste tot în lume se fac glumitze. Se organizează festivaluri, recitaluri & scrieri de epigrame etc. În unele discoteci, cu această minunată ocazie, se fac reduceri de peste 10 la sută la toate coktailurile (balabol să fiu!). Şcolarii ş liceienii se pod’ibesc între ei. Încearcă să spună vreo glumă lu profesoară. Profele tinerele zâmbesc pe sub musteţi.
Eu, de 1 aprilie vă propun, dragilor, ceva cu totul şi cu totul nemaivăzut, nemaiauzit & nemaipracticat în moldnetul nostru. Absolut NOU, NEW, INGENIOS! Uitaţi de toţi faisbuciştii pe care i-aţi ştiut până în acest moment. La poponeaţă cu Eugen Luchianiuc, Andrian Gavrilita, Viorel Mardare şi restul bloggerilor ş făisbuciştilor! Propun ceva cu totul nou şi şocant. Propun să urmăriţi în decursul lunii aprilie, doar pe accountul hose pablo pe Facebook, cel mai agresiv, dar interesant twitting făcut vreodată pe făisbukul moldav. Update de statusuri la fiecare oră. 12+/24, 7/14. statusuri frumoase, poetice. Statusuri de un rând, de 3, de 10 – la fiecare oră! Statusuri despre nimic, despre politică, despre literatură, despre masturbare, despre acţiuni pas-cu-pas. Credeţi-mă pe cuvânt: voi nu aţi ştiut pân acum ce-i asta share a unei vieţi personale: voi n-aţi avut efectiv o viaţă personală. O să vă învăţ cum să te informezi la fiecare oră: jurnal.md suge acadeaua, unemedia inspectează puţa, ICR chişinău cu matei şi marga se scobesc în nas! ACUM şi AICI veţi afla cum e să trăieşti cu adevărat! Totul pe facebook. Ba mai mult de atât: poze, imagini şi sketch-uri home-made! Spuneţi prietenilor voştri să facă subscribe la pagina mea de facebook! Nu ezitaţi. Aflaţi cum e să trăieşti cu adevărat, dar nu să fii robul gheaghelui la care lucrezi.
Arina Cretu, Corina Ajder, Valentina Ursu, @Gheorghe Erizanu, Vlad Filat, Alexis Texas – eu vin după voi! Nicolae Ceausescu – nu mai da gudoace! Căci sms-urile tale despre gâşte vor fi floare la ureche! NOU, ŞOCANT, SPONTAN! Abonaţi-vă şi urmăriţi update-urile de la fiecare oră! Cel mai agresiv şi alternativ făisbuking ever din runetul moldav! Gonzo pregăteşte pakavanul, @Data Tutashkin pregăteşte terasa Paluba, hose du-te sh fă o kofe! Eu vin! (trebu şăre, mulţumesc)