Se întâmplau toate acestea încă pe vremea când lucram la ziarul „Curierul Bâcului” din Chişinău. Eu şi cu câţiva sobutâlneci, tineri însurăţei, am hotărât să organizăm un club al jeluielelor. Dar nu jeluieli pe viaţă sau pe şefi sau pe guvernarea comunistă, ci pe iubitele noastre soţioare. Zis şi făcut. La o sinikă, eu, vitos, mişanea, dimon şi valera am găsit un garaj underground (post-sovietic) şi în fiecare joi ne adunam acolo, în kibutka paznicului şi ne bârfeam femeile. Aşa eram noi mai romantici. Iubitelor noastre le spuneam că era seară de belot. Mai pe scurt: a lu mişa era o skorkie insuportabilă, a lu dimon era o gospodină din cale afară de enervantă şi meticuloasă, a mea era o trudagolikă-uita de mine, a lu vitos era o mercantilă şi îl suje de jiu cu adu mai mulţi bani. La drept vorbind niş noi nu eram tare teferi. Beţivi toţi, vicioşi, unii dintre noi curvari şi pe alocuri – narkălâgi. După câteva şedinţe de belot, fimeile noastre observau că ne întorceam mai plini de viaţă, mai chill out, mai răbdători şi cel mai important – mai iubăreţi. Ce s-o fi gândit ele – aiştea merg colectiv la curve. Precis. Îşi fac mendrele apo vin la noi. Precis.
S-o adunat ele într-o bună zi la o pivă să decidă cum ne spalesc. N-o fost tare greu.
– băi vitos, ian dă şâpul cela din frigider, l-am rugat eu la una din şedinţe. La noi vitos era cel mai ascultător şi docil sobutâlnec. Ce-i spuneai – aceea făcea, fără prea multe întrebări. Da, era şi un pădkăblucinik, dar îi sărea şi lui ţandra uneori. Iar la unele şedinţe ale clubului de jeluieli, nu-l puteai opri din jeluială. Se aplecase el după pivă şi din buznari îi căzuse cheile. Tuturor ni s-a părut dubios noul său breloc. Era ca o cutiuţă de chibrituri cu un beculeţ roşu pe el. Am înlemnit. Am scos brelocul afară şi am început a-l huisasi pe vitos că e un mârlan şi că ne-a trădat pe toţi. Brelocul ca să mă înţelegeţi, era un cadou nevinovat de la fimei-sa, proaspăt dăruit, niş 2 săptămâni nu avea.
Pe vitos l-am exclus din şedinţe, sărmanul. Ne-a trădat, pădkăblucinekul. Fiecare aşteptam reacţii de la fimeile noastre. Ceva de genul a mea să-mi zică: – Şii alcagolikule, te jelui pe la spate. Nu-ţi convine viaţa pe care o ai? Ai futut-o să nu te văd. Aaaa vrei mai mult sex, să spăl mai des veceul, să-ţi gătesc un borş mai gustos. MARŞ snu te văd. Şi dimos se aştepta la o reacţie gen: măi Dima, măi, chiar nu-ţ mai intru eu în coarne şi nu îmblu toată ziua la curul tău? Şi curat, şi mâncare la timp şi spălat eşti la mine tot timpul. Dar să zici chiar la şedinţa asta a ta că ţi-i a borâ când mă vezi în pestelcă, chiar aşa măi omule, măi?! Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Toate tăceau, ba păreau super – happy.
La o pivă în oraş, Vitos-pădkăblucinikul a zis că soţioarele noastre când spun că merg marţea la adunare de părinţi, la ora 16, au de fapt şi ele şedinţe de jeluire. Că uneori îl iau şi pe Vitos. – la ele şedinţele îs mai interesante decât erau la noi. Ele acolo mor de râs de fiecare dintre voi şi de la jeluieli ajung la bancuri despre felul în care fiecare dintre voi se descurca în pat, a destăinuit Vitos. NIHUIASEBE, o exclamat Mişanea. Îi împlu botu de sânji a lu a meia. Ian şezi cuminte, i-o spus valera. Neujăli aşă îi de interesant la şedinţele lora?.. Vitos nu a mai dat niciun detaliu, animala…
N-a mai fost interesant clubul nostru de jeluieli din momentul acela. Ne tot rodea curiozitatea cum pot ele să se distreze pe seama noastră şi CUM ELE Ş-O PERMIS AŞA CEVA. Am ajiuns până la aşeea că dimos şi valera niş nu mai beeu.
Niş până azi n-am mai aflat ce fac ele la clubul ista al lor de jeluieli. Adevărul e că ele toate s-o schimbat. O început parcă să se îmbrace altfel, să fie mai relaxate şi să vrea mai des sex. Am început să mergem mai des în ospeţii unii la alţii şi toate erau fericite. Iar noi, beţivii, ce să ne băgăm în jeluielele lora? Tot noi am avut de câştigat. Păcat că clubul lor de jeluieli l-o înghiţit pe al nostru, asta de atâta că ele, fimeile noastre, îs mai interesante decât noi. Ian toarnă măi dimon nişte jin din skat şi lasă tu jeluielele istea.
hosă, o pivă? 