Arhive lunare: Ianuarie 2013

google translate: ştefan vodă – cronică de Ioana Dunea

o cronică semnată de Ioana Dunea care era propusă iniţial pt revista Poesis dar nu ştiu ce sa întâmplat… de aceea Ioana o publicato la dânsa pe blog ş pe făisbuk. cred că este cea mai faină cronică pe care am avuto vreodată .

cartea poate fi cumparata probabil pe site-ul editurii Tracus Arte, si intrand pe librariile online de tipul librariei.net apasand pe acest link

lectură plăcută!

Aşa

Într-un timp în care mulți poeți se precipită să scoată cărți aproape în fiecare an, Hose Pablo vine cu al doilea volum la 5 ani de la „Căpșune în inima mea”.
Într-un timp în care mulți poeți sunt interesați cum să-și încarce volumele cu motouri, cum să le structureze în părți, subpărți, suprapărți, elemente care, în multe cazuri, se dovedesc mai puțin organice și mai curând decorative, dacă nu parazitare, Hose Pablo alege forma curată a textului ca atare. 7 poeme și atât. Ceea ce am considerat a fi o marotă a criticii „niciun cuvânt în plus, niciun cuvânt în minus” are deplină acoperire în „Google Translate: Ștefan Vodă”.
Avem în față un „volum tranzitiv”, „un volumaș” se vor grabi unii să spună răsfoindu-i cele 25 de pagini. Transferul de relație, prin termeni intermediari, de la primul la ultimul termen al șirului/ volumului nu este liniar, ci deseori cu sincope, cu fracturi discursive, conducând la ceea ce Hose Pablo numește într-un interviu prin: incoerență poetică. Nu e vorba numai de o simplă răsturnare a schemei informației și o alterare a structurii textuale, ci de un impuls poetic, de un gest neregizat retoric. Pe de altă parte, „incoerența poetică” a lui Hose Pablo nu obturează niciun moment lectura, textele având o transparență a instantaneului: „rusu de la primul etaj mă privește/ cel mai probabil m-a recunoscut/ [făcusem noi ceva gălăgie]/ îmi spune că-s pătat de sânge.// nu privesc în direcția lui./ ridic mâna dreaptă/ iarăși destul de nesigur/ sun la ușă. sunt eu. viu”.
O dovadă a alter(n)ării planurilor e primul text construit pe două lumi: fata roșcată/ oamenii din containere. Legăturile între cele două tripuri nu slăbesc, nimic nu pare lipit brutal, ci vocea poetică susține cu o nedisimulată candoare textul de la un cap la altul oferindu-i coerență caleidoscopică: „apoi tu înainte de plecare te-ai apropiat/ m-ai cuprins și m-a întristat că nu e bine așa/ ne-am pomenit mai târziu într-o coloană/ toți oamenii așa goi cu fețele triste erau neputincioși”. Surprinde imponderabilul: „și asta-i stupid dar rândul nesfârșit/ de oameni era așa oarecum în vid nimic dedesubt” în toate formele sale: social, iubire și astfel demersul lui Hose Pablo poate fi privit drept „o plonjare în ineditul imprevizibil”. E o stăruitoare frică: „trebuia sa pariez pe arsenal dar mi-era frică”, „atunci când iubești/ ți-e frică așa prostește și nu știu cum de nori”, „mă atingi. ți-e frică de mine/ încerc să te liniștesc să nu-ți fie frică/ pentru că s-ar putea să nu exist pe bune”, o melancolie anxioasă care fac din cele 7 poeme unul amplu, unitar. Nicicând nu am avut impresia de improvizație, de aglomerare întâmplătoare în ciuda structurării prin acumulari uneori redundante. Redundanța nu e la Hose Pablo surplus, ci formă de decantare: „am râs cu poftă a doua zi/ ăia doi așa mai țigănoși s-au apropiat/ să vă servească și eu am râs cu poftă/ tu i-ai trimis probabil e happy day parcă”.
Două sunt, de fapt, zonele care fac din acest volum unul dintre cele mai bune ale anului 2012 și din autor cel mai interesant poet al momentului din Basarabia (e suficient să citim antologia „Noua poezie basarabeană” – 2009, în care el, în mod surprinzător, nu apare). Lui Hose Pablo îi reușește un discurs poetic diferit de al congenerilor săi. Fără a cădea în excese tehnicești, în bruiaje ermetice uneori debusolante pentru cititor, Hose Pablo inovează la nivelul expresiei poetice. Cuvintele „se joacă în poem ca cerbii în paradisul lui Peguy, încercând să ne surpindă prin forța și grația lor” (Dufrenne). Maturitatea discursului său se vede din putința de a crea secvențe muzicale cu minime mijloace, ca aici printr-o inversiune „și ai spus că mâinile mele frumoase sunt”, fără a apela la artificii, fără a fi strident niciun moment: „mă îndreptam spre casa ta/ iar lângă era stadionul zimbru/ stătea cea mai frumoasă zi de primăvară/ mă clătinam parkă dragostea mă legăna”, dar totodată fără a cădea în consemnare monotonă („ka să n-o lungesc prea mult”). Există un ritm alert, o tensiune constant menținută la cotele cele mai înalte în întregul volum obținute prin trecerile din planul real în cel metafizic (deși aceste decupaje, planurile, nu ni se par întru totul operaționale, la Hose Pablo funcționând unitar) ca în această minunată secvență: „text me you fucking whore/ spunea partea diabolică partea stângă/ să fii happy anyway să râzi tu anyway/ spunea Dumnezeu ocolind băltoacele”.
Încă de la debut criticii au văzut la Hose Pablo tonul autentic și lipsa trucurilor, dar și amprentele stilistice ale lui Dan Sociu. Din această absență a imposturii poetice apar unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din ultimul timp: „plimbările fac minuni scot/ căcatul dospit cu anii în tine/ din autobuz văzusem zona industrială/ singurul loc unde dragostea nu are acoperire”. Îmi place să văd că, într-o perioadă excesiv cerebrală, Hose Pablo nu sufocă emoția fără a-i fi teamă că ar putea fi considerat naiv sau sentimental: „te iubeam cu frică așa era chiar fain/ patetic”. Totodată, apărut în același an cu volumul lui Dan Sociu, „Google Translate: Ștefan Vodă” îi dă posibilitatea să se arate ca o voce distinctă, matură, unică, nu doar ca unul dintre mulții emuli. O poezie vulnerabilă, fragilă, tulburătoare, „un text pe care l-am dat cel mai bun din câte-am scos din dospeala din mine” cum just se autoevaluează autorul: „ușa se deschide dar nu fără zgomot/ e o teamă copilărească în mine/ tu ești puternică. traiești./ înlăuntrul meu e un coridor sovietic”.

google-translate

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Mestecenii n-au legătură nici cu Rusia nici cu Moldova şi nici cu literatura

Vladimir Lorcenkov s-a născut în 1979 la Chişinău şi a publicat până acum 10 volume de proză, care au adunat multe premii („Debut”, „Premiul rusesc”, nominalizare la „Naţbest”). Scriitorul are deja cărţi traduse în Serbia, Italia, Germania, Finlanda şi Norvegia. Din notele criticii de specialitate extragem următoarea referinţă pentru romanul său apărut la editura „Volga” (2011) – „Ocnele Ţarului Solomon”: „Ocnele e un roman bun pentru că poţi descoperi în el orice: de la aventură şi acţiune la „road movie”, de la „blockbuster” istoric la poveste de dragoste, de la comedie neagră la postmodernism rafinat şi sofisticat. Fiecare va găsi în carte ceva special pentru el. Tocmai de aceea „Ocnele lui Ţar Solomon” e un potenţial bestseller”.
Vineri, 25 ianuarie scriitorul a ţinut o lectură în cadrul cenaclului „Republica”. Şedinţa a decurs intrigant deoarece Lorcenkov s-a adeverit un povestitor bun nu doar în formă scrisă dar şi orală. A citit câteva povestiri timp în care a reuşit să amuze pe unii, să dezguste pe alţii (care au plecat pe la mijlocul şedinţei) şi să-i impresioneze pe ceilalţi. Eu unul, consider că Lorcenkov ar putea într-un fel să fie mândria literaturii basarabene, dat fiind faptului că a devenit atât de faimos şi de apreciat în Rusia. Însă, nu-l putem totuşi considera mândria ţării pentru că dumnealui nu se prea identifică (la nivel de spaţiu de activitate, o să vedeţi mai jos) cu spaţiul moldav. Dar nu e bai, noi tot avem scriitori foarte şi foarte buni în ultima generaţie şi ne ramâne să ne mândrim cu al nostru Dumitru Crudu sau Alexandru Vakulovski. Vă invit acum la un dialog cu celebrul scriitor de limbă rusă, Vladimir Lorcenkov.

Lorcenkov

(foto Moni & Sandu Vakulovski)

A fost, vineri, la „Republica”, prima lectura pe care aţi avut-o la Chişinău? În opinia dvs cum s-a comportat publicul, a rezonat la nivelul aşteptărilor dvs? Totuşi cititorul moldav e mai puţin educat (în comparaţie cu publicul din Rusia de exemplu unde cititorul este bine-pregatit cu noutăţile prozei ruseşti)

Da, lectura pe care am avut-o recent la „Republica” a fost prima lectură în Moldova. Până acum am avut prezentări în Rusia, Germania şi în Ucraina… Cred că despre impresiile de la lectură trebuie să se pronunţe cei care au venit să asculte, şi nu eu. Eu nu fac diferenţă dintre publicul din diferitele colţuri ale lumii şi îi respect pe toţi cei care au plăcerea să-mi asculte povestirile. Da, cititorul moldav se interesează mai puţin de noutăţile literare. Cred însă, că asta se întâmplă din cauză că aceştia au mai multe probleme financiare decât locuitorii altor ţări. Oamenii din Moldova supravieţuiesc, nu le arde lor de literatură. Oare pot să-i judec pentru asta?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

cel mai bun lucrător

către sfârşitul săptămânii trecute, deşi la mijlocul lunii ianuarie, afară stătea un aer primăvăratic. îmi ţineam drumul spre lucru. ma sunat, pe neprins de veste, scriitorul şi vedeta TV constantin cheianu. trebuie să recunosc, acest lucru ma lovit direct în tâmplă, metaforic vorbind. pentru că literalmente vorbind, tâmplele mele în acele momente erau deja ciocănite de cele 10 beri, consumul cărora so terimnat, cu mai puţin de 14 ore în urmă. maş fi aşteptat să fie oricine la telefon: kolea din nimoreni, care mă tot cheamă de o lună la băut în sat, natalia cheptene, care sa retras din TV, vlad plahotniuc care sămi propună să scriu pentru el, vecinu de la al 4-lea cu care ne certam de mai bine de un an să nu fumeze în lift, seva cernei care sămi propună să scriu editoriale pentru săptămâna, filat, care să îmi propună o sesiune de masturbare întrun cabinet de primministru… deci putea fi oricine, numai nu domnul cheianu. unde mai pui faptul că el, costea cum ar veni, nu ar avea nimic în comun cu mine. unu la mână e un dramaturg oldschool. doi la mână a optat pentru o carieră de vedetă, unde, să fim sinceri, se descurcă mai bine decât în scriitură. şi trei la mână, costică dacă miar arde un pumn în meclă mar da jos dintro bucată, aşa că înainte săi spun toate astea în faţă, îmi înkid eblornitza şi spun amabil:
„vă ascult domnule cheianu, cu ce vă pot ajuta?”
„mda…” zice costică după o pauză. „am nevoie de un text de la tine”, a mornăit el în receptor, exact cum obişnuieşte so facă în platoul – mai pe scurt.
„ei nu mai spuneţi dnule cheianu”, mă fac că mă mir eu.
„băi tu, ian lasă aerele de grozav. eu te rog să mă ajuţi nu fi bou”, spune el.
costică ma prins exact în drum spre petiorocika. mergeam în skimbul de noapte şi după cum vă spuneam apelul lui chiar mă luase prin surprindere. mă căutam de ţigări. cu această nobilă ocazie (la acest apel-surpriză mă refer) de ce naş fuma? chiar dacă nu aveam niciun chester. fiind în acel moment în perimetrul unei staţii mam dat lângă trei taxişti.
„serviţimă cu o ţigară, vă rog”, şi întind mâna gata să iau din oricare pachet primul întins.
„da şi, frizeriile nu lucrează, ori tu eşti galubeznea? – mio taie unu cu o cafea în mână. ceilalţi doi au râs mujeceşte.

„dnule cheianu, vă ascult”.
„băi, e vorba de tolea, clar lucru…”
„da shii cu tolea?” întreb eu mirat.
„tolea săracu ultima vreme îi pe narkata”, spune trist cheianu.
„ei ş eu îs pe pivă” zic eu vesel. „acuma ce să facem?”.
„nu, bre. tu nu înţelegi. tolea o kikat iar pe cocaincek”.
„hmm, înseamnă căi dă alde ţopa bani buni”, spun eu pe un ton şmecher…
cheaianu face o scurtă pauză.
„tolea când e pe kokaină îi om pierdut”, sa myhnit costică.
„ş ce maţi sunat, dle cheianu, svă jăluitz? navetz urechi libere pe acolo pi la mai pe scurt?”
„băi, durbală când cade pe cocaină el pur şi simplu îmblă căcat în pantaloni. literalmente. tu nu înţelegi hose, di la dânsu efectiv miroase”, spune cheianu tuşind scurt. „pute dea binelea. unu eu mam kam zakalebit săi rabd putoarea”, adăugă el.
„cum asha?!” mă mir eu.
„tu nu înţelegi, eşti handicapat? deci dacă tolea trage dimineaţa două darojte îi poţi spune adio. la filmări vine căcat în pantaloni, la academie tot aşa. de aici nasul alb, dar la celălalt capăt – totul cafeniu. şi ştii cum lui îi mai place să îmble în alb… trebu săl scoatem urgent de pe cocaină” îmi spune pe un ton de reproş cheianu.
„dle cheianu, eu acu intru în schimbul de noapte, aţi înnebunit ce vreţi să vă fac?”
„ar fi o soluţie”, spune el.
„dodon?”, încerc să glumesc eu demodat şi deloc hazliu.
„exact”, zice cheianu.
„înţelegi tu, durbală o căzut pe cocaină pt că lo lăsat fimeia lu dodon, cu care durbală avea o aventură amoroasă secretă”….

eu, ajungând în faţa magazinului, îl văd la rampă pe dima. mă apropii cu telefonul încă la ureche, profitând de pauza care sa ivit între mine şi cheianu întind mâna şi mă salut cu dima. îi fac semn cu două degete la buze sămi dea o ţigară. el îmi dă un winston.

„dnule cheianu, mai pe scurt, vorba dumneavoastră…”
„scrie o poezie de dragoste”, zice cheianu.
„să fac ceee? ce fel de poezie de dragoste dle cheianu?” strig eu în receptor
„dacă scrii o poezie frumoasă de dragoste, cum numai tu o poţi face, eu o voi semna cu numele iubitei şi o voi trimite, iakabă, lu tolea. acesta va afla ca ea îl mai iubeşte şi va înceta dracului să umble cu pantalonii murdari de căcat” se înfuriase costică.
„cât? i-o tai deodată.
„da tu cât vrei?”
„durbală îi prietenu dvs cel mai bun, nui aşa?”
„cel mai bun.” zice el.
„200.” tuşesc şi eu scurt – numi place winstonul. are un gust specific. îţi usucă în gură şi e parcă aromatizat nu ştiu cum nefiresc.
„pentru o poezea douăsute???”, se miră costică. „te crezi mare gandon de poet?”
„nu uitaţi,vorbim de tolea, dle cheianu. gândiţivă şi dvs – no să mai fie putoarea asta peste tot chişinăul dle cheianu. în platou curat, la academie curat, la televizor – la urma urmei-curat. e o afacere bună 200 de euro”, încerc săl conving eu.
„e prea mult băi”, ezită cheianu.
„mergeţi atunci la altcineva cu rugamintea asta. bunăoară, îl puteţi ruga pe păun să vă scrie o poezie frumoasă de dragoste. de ce mă sunaţi pe mine?”.
„eeei păun numa de dragoste a săţi şi scrie”, se revoltă el. „păun dacă o săţi scrie o poezie de dragoste numai erizanu o so înţeleagă”, mi sa plâns costică.
„cu mai puţin de 200 nu scriu un vers”, mam indignat.
„fie şi 200. dar dolari”, negociază el.
„euro domnule!”.
„fie”, zice costică. „dar să fie o poezie bună de altfel ai belito. dacă eu nu scap de nasul cela albit de cocaină şi de putoarea cafenie, să ştii că tu vei răspunde cu moaca”.
„staţi fără griji domnule cheianu. vă scriu o poezie dragostoasă că înmuiem inima lu tolea cât ai clipi. dar dintâi banii. az noapte o scriu. vă trimit imediat printrun sms datele de card unde să aruncaţi euro şi imediat cei văd intraţi pe cont – expediez, tot mâine dacă e, textul de dragoste.
„batem palma!” mornăise în stilul său cheianu.
„da!” am chiţcăit eu şi am închis.

katea ieşise la o ţigară în acel moment cu încă vreo trei angajaţi. directorul şi dir adjunct al magazinului, katea şi olia, sunt două foste rockeritze. tare de treabă femeile. se uită directoarea la ceasul de pe mâna ei. acele arătau că am întârziat zece minute, îmi întinde încheitura braţului să văd ş eu că aşa este.
„pocemu opazdal, vitea?” se străduie să nu zâmbească katea.
„izvinite. bolishe ne budu”
„vsegda tak govorish”, insistă să mă certe adjuncta.
„pil vcera?” mă încearcă de sus katea.
„toka 4 piva i vsio”, răspund.
„maladetz, normalino vetiok”.
„samyi lucishyi rabotnic” – zice katea schiţând un zâmbet care dezvăluia o tentativă modestă de flirt: „idi davai rabotai…”.
am plecat fuga la vestiar, miam pus ecusonul, şi mă plimbam prin magazin gândindumă la nişte versuri de dragoste.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Interviu exclusiv cu premierul RM, Vlad Filat

filat(3)

bună ziua, dle prim-ministru, vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia noastră la acest dialog special pentru blogul „hosă, o pivă?” !

Vlad Filat: Cu plăcere tinere! Nu este un secret că sunt fan al acestui blog, îl citesc cu regularitate. Uneori, când nu reuşesc să urmăresc actualităţile blogului, în pauzele dintre şedinţele din cadrul guvernului, Dorin îmi aruncă câte un link, şi eu repede deschid.

dorin care? chirtoacă să înţeleg?..

Vlad Filat: Nu Chirtoacă. Vorbim de Dorin Recean, ministrul MAI.

apropo de recean, vom reveni la acest subiect mai târziu. dle premier, haideţi să lămurim lucrurile pentru cititorii acestui blog. povestiţi în câteva cuvinte cu ce vă ocupaţi. care sunt atribuţiile dumneavoastră şi cum reuşiţi să faceţi faţă tuturor lucrurilor?

Vlad Filat: Ca să fiu sincer Hose, de fapt care e numele tău adevărat, că parcă nu-i serios nu ştiu cum Hose…

sunt victor în buletin…

Vlad Filat: Aşadar Victor, eu sunt de fapt un freelancer. Eu lucrez de acasă toată ziua. Lucrurile cu care mă ocup, în mare parte, sunt acelea care survin doar în zona mea de interese. Puţină contrabandă, câteva afaceri, gestionăm împreună cu domnul Vlad Plahotniuc nişte trafic de influenţă. Mai pe scurt eu singur îmi aleg ocupaţiile.

şi cum e să fii freelancer în republica moldova? am înţeles că această categorie de muncă nu s-a dezvoltat aproape deloc la noi.

Vlad Filat: Măi Victor măi, tu nu pari un băiat atât de rău cum spun alţii. Ca să îţi explic mai clar. Eu la oficiu nu mă duc, eu la şedinţa merg pentru câteva minute, în oficiu apar rar şi aşa mai departe. Îmi place să mă scol după ora 12. Fac nişte flotări, îmi beau cafeluţa. De câţiva ani am lăsat fumatul, dar ar cam trebui să-l reiau, îmi lipseşte. Dar cel mai mult, în calitatea mea de freelancer îmi place să scriu scenarii. Eu scriu scenarii pentru emisiunea „Ora de ras”, ai auzit de ea, se difuzează la „Jurnal Tv”?

nu dle prim-ministru, îmi pare rău, nam auzit de ea.

Vlad Filat: Ei, nici nu trebuie! E o emisiune de un umor pentru bătrânei băşinoşi. Însă nouă, ăstora mai în vârstă ne place.

dle premier, care a fost cel mai memorabil caz car vi s-a întâmplat în răstimpul în care aţi ocupat acest fotoliu?

Vlad Filat: De bine sau de rău?

oricare.

Vlad Filat: Hmm, să mă gândesc puţin. A fost odată un incident foarte, să zic eu aşa, curios. Trebuia să merg la birou, că deja mă suspectau toţi în eschivare de la atribuţiile oficiale. Şi ieşind aşa fuga-fuga din casă, am uitat, înţelegi tu… păi mă înţelegi, am uitat să mă… regulez vorba ceea. Îmmm, chestia ceea pe care o facem noi, toţi bărbaţii, cum să zic. Ca să dau exemple din popor să mă înţelegi tu mai bine: uitasem să-mi gâdil cocoşul, n-am reuşit să biciuesc armasaru, să eliberez furtunul.. îmmm să satisfac vulpoiu, îmmm să frec banana … Cum să-ţi mai spun, te-ai prins ce-am avut în vedere, Victore?

cu siguranţă domnule prim-ministru, am înţeles.

Vlad Filat: Păi iată, şi ajungând în birou, am hotărât dacă tot aveam o mică pauză, mai ales în condiţii de oficiu – un anturaj decupat din fantezii, nu-i aşa, am decis să mă dezbrac de pantaloni să mă urc pe masă. Asta dacă vrei să ştii e după recomandarea colegului Vladimir Putin. El mi-a povestit că efectele plăcerii sunt considerabil mai mari dacă o faci în birou. Numai că prietenul şi omologul meu Vladimir Putin, „Vlad Puţă” cum mai glumim între noi, m-a avertizat să închid uşa biroului cu cheia, iar eu atunci luându-mă după valul extazului am uitat să închid, bensuir, uşa. Eram la câteva clipe de finiş, aveam deja şerveţelul în mâna cealaltă. Când colo, dau buzna peste mine: ministrul economiei, ministrul mmmm şi ministrul economiei mmm al econimiei am zis? Mai pe scurt, diverşi miniştri dar şi televiziunele toate cu camerele lor şi microfoanele. Eu am înlemnit. De groază îmi ţâşnise chestia ceea… Şi, eu că un gospodar, iau şi mă şterg. Deja ce eram să fac, să creadă lumea că nu mă îngrijesc sau ce?

dle prim-ministru şi noi de ce nam prins nici la un post tv acest incident şi nici la un ziar nu sa scris despre asta?

Vladimir Filat: Păi acest lucru mi l-a rezolvat amicul Plahotniuc. El a dat telefoane şi a rezolvat cu toţi şefii de mass-media care aveau înregistrat incidentul. Dar am înţeles că exact pe atunci Plahotniuc cumpărase toate instituţiile media aşa că nu era complicat pentru el să acopere spatele prietenului său.

dle prim-ministru…

Vlad Filat: Îţi imaginezi ce jenă am tras atunci Victore, scuze că te întrerup. Habar nu ai. Hehehe, nu doresc nimănui. De atunci, când vreau s-o fac în birou, închid permanent uşa de două ori.

stimate domn prim-ministru, ce a fost cu acest caz groaznic în care a fost împuşcat sorin paciu? care este gradul de atribuţie al procurorului zubco?

Vlad Filat: Ei Victor, eşti băiat mare, dar te comporţi ca un copil, pe cuvântul meu. Nu de unde eu să ştiu ce-a fost acolo? Nu ştiu absolut nimic. Habar nu am şi nici nu mă interesează să aflu. Tot ce ştiu e că de asta a avut grijă acelaşi Plahotniuc. Anume el acolo a aşternut faţa de masă, sau cum se numeşte în ziua de azi – muşamaua, sau cum?

cititorii sunt foarte curioşi să afle şi despre diploma lui recean. este subalternul dumneavoastră şi presupunem că aveţi informaţii în acest sens.

Vlad Filat: Ca să fiu sincer până la capăt, Victore, Recean e un băiat foarte bun. El cândva îmi făcuse nişte favoruri despre care nu vreu să vorbesc aşa, pe faţă, şi eu i-am promis la rândul meu un fotoliu de ministru. Dar i-am spus clar: Dorine, fotoliul eu ţi-l dau, după cum ţi-am promis, dar să te ajut să-ţi menţii poziţia comodă în fotoliu – nicidecum. Descurcă-te cum ştii şi dacă o dai în bară cazi singur jos, pe mine nu mă vei lua cu tine!

dar despre diploma ne puteţi spune lucruri concrete? este ea autentică sau e totuşi falsă?

Vlad Filat: Bănuiesc că-i adevărată, dar n-am de unde şti cu certidutine. Probabil Plahotniuc ştie. Să-l întreb pe el. (premierul culege un nr de telefon). Bună Vlad, sunt eu, Vlad. Auzi, aici lumea se interesează dacă Recean are diplomă autentică sau e falsă? Da? Pe bune? Hehe n-am ştiut… Bine, te las în pace tu probabil eşti ocupat… Serios? Da ce faci acu’, muşamalizezi sau ce? Băi auzi, îmi trebuie şi mie o muşama acasă. Una cu căpşunele şi ceşcuţe de ceai desenat pe ea. Mmm, da da, cu cireşele şi bliduţe cu gem tot sunt bune. Hai să nu uiţi, să mi-o aduci diseară… Pa. … Hehehe Vlad acesta, e un om foarte interesant. Unde am rămas?

diploma lui recean.

Vlad Filat: Plahotniuc spune că nu-i adevărată. Deja crezi pe cine vrei. De fapt, glumesc Victore. Nu crede pe nimeni în zua de astăzi. Nici chiar … nici chiar pe mine să nu mă crezi, e foarte periculos să mă crezi pe mine şi pe Plahotniuc. Ţine-te departe de noi doi, e un sfat prietenesc pe care ţi-l dau.

dle premier, acum spre final de dialog, ce mesaj aţi avea să transmiteţi cititorilor blogului?

Vlad Filat: Copii, mai lăsaţi voi politica asta şi blogurile de opinie. În politică lucrurile sunt foarte evazive. E un băţ cu două capete politica asta, şi niciodată nu o să dai de un politician rău sau de unul bun. Iar toţi care fac analiză politică sunt una din două: ori nişte prostuţi care mai cred în bunătatea omenească ori nişte deştepţi bine plătiţi de către aceiaşi politicieni. Stimaţi cititori, faceţi sport, faceţi dragoste cât mai mult, consumaţi artă şi nu uitaţi: în fiecare zi, accesaţi „agendaunuilas.wordpress.com”.

vă mulţumim dle prim-ministru.

Vlad Filat: Şi eu îţi mulţumesc, Victore. Acum fug acasă să fac un borş de nota zece. Sunt cu maşina, te las undeva?

nu mulţumesc.

Vlad Filat: Succes!

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

Concurs de scenarii „Moldova – Aproape – Departe”

Studioul „Brio Film Production” (Moldova) şi „Elefant Film” (România) cu sprijinul „Norwegian South Film Fund” (Norvegia) anunță concursul de scenarii „Moldova – Aproape – Departe”. Proiectul prevede realizarea a șapte filme de scurtmetraj de către cineaștii moldoveni și va fi implementat în câteva faze. Până pe data de 15 februarie 2013, organizatorii așteaptă scenariile pentru pre-selectie, după care se va lucra individual pe fiecare proiect pentru îmbunătățirea scenariului, pregătirea producţiei și, într-un final, asupra distribuţiei filmelor. Organizatorii susţin că nu există o tematică anume care va sta la baza scenariilor trimise pentru concurs, însă, se va pune accent pe textele care vor viza şi vor scoate în evidenţă specificul şi particularităţile societăţii moldave şi le va pune în legătură sau contrast cu societatea europeană. Prima etapă a concursului va consta în expedierea scenariilor până la data de 15 februarie pe adresa electronică „omnibus.shorts@gmail.com”. Jurizarea textelor va fi făcută de o comisie alcătuită din experţi internaţionali, anunţă organizatorii. Textele nu vor depăşi limita a 15 pagini şi vor fi lucrate în programe care corespund domeniului, cum ar fi, bunăoară soft-ul „Final Draft” „Celtx” sau altele. Organizatorii susţin că lucrările realizate în format „Word” vor fi luate în calcul doar în cazuri de excepţie. Vă dorim multă inspiraţie!

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

la ciocana, la botanica, la buiucani – peste tot!

în sectorul ciocana, pe strada dumeniuc, un om mergând ordinar în seara de 31 decembrie a fost cuprins de un nor încărcat electric la maximum. omul cuprins de panică a încercat să se lupte cu norul respectiv dar fără niciun folos, peste câteva tunete şi fulgere aplicate peste om, norul a plecat. omul care pur şi simplu ieşise la o plimbare a ajuns să zacă mort iar trupul lui deja nu mai semănă cu cel omenesc. acum, ion găleată era pur şi simplu o găină… o găină de proporţii uluitoare, de proporţii omeneşti. alt caz pe strada dimo din sectorul râşcani a avut şi el loc în circumstanţe asemanatore în noaptea dinspre 1 spre 2. peste o tânără familie a venit norul şi după electrocutări şi alte focusuri pe care leo demonstrat misteriosul nor, cuplul acum zăcea jos zdrobit la pământ. cuplului deja nui mai pasă că el acum nu constă din doi tineri, ci dintrun cocoş gigantic şi o găină mare. alte cazuri identice au avut loc peste tot în oraşul chişinău. în sectorul botanica, în sectorul buiucani – pe strada alba iulia, din nou la ciocana şi tot aşa mai departe. sute de chişinăuieni ajung să fie victimele unui nor neponeatnyi şi îşi sfârşesc vieţile transformânduse pur şi simplu – efectiv – în nişte găini şi cocoşi. astfel de lucruri ciudate nu sau întâmplat încă de pe vremurile când în chişinău era stăpân serafim urechean când sa tras linia troleibuzului 25 – poşta – veche licurici – şi lui urechean la un moment dat i so ridicat monument.

echipa noastră de investigaţie a deschis un dosar pe care la numit codificat: omul-găină. după ce cazurile au fost analizate, probele toate adunate, inspectate şi gătite pe grătar, echipa noastră a reuşit să afle răspunsul şi cuza acestor întâmplări. toate transformările în găini au avut loc, fără excepţie, absolut toate, în imediata apropiere de magazinele… linella. iar reţeaua de magazine linella este unicul vinovat de cazurile omul-găină. sis-ul moldav a reuşit să obţină nişte informaţii neverosimile. sisul a ajuns la concluzia că linella care lucrează mai pyn tyrziu transformă mai mulţi oameni în găini, iar cele mai devreme mai puţini oameni. iar linellele mai mari au o rază de activitate mai mare astfel încât pot transforma un om în găină la o rază de 100 de metri, pe când linellele mai mici la o rază de doar 15 m. echipa noastră de investigaţie alcătuită numai din profesionişti a contactat şeful reţelei linella iar acesta, pe telefon a răspuns doar întrun mod acuzaţiilor noastre: Cot-co-daaaak. echipa noastră a înregistrat mesajul şi de sute de ori la reprodus ulterior şi a încercat săl descifreze, fiind sigură că e vorba de un mesaj ascuns. întrun final, după ce au arătat mesajul zecilor de hermeneuţi din chişinău de la A Ş M, investigatorii noştri au ajuns la concluzia că directorul general Linella este o … găină.

cumpăraţi produse din Linella: hai să fim mai buni!

5 comentarii

Din categoria Uncategorized