–

o intrat drept în sânji.

dragostea.

 

despre „ne mojesh srati ne mucei jopu” sau o scrisoare autorului blogului parazitulproletar

sergiu salut,

 

recunosc că nu te citesc din motiv că scrii prost. mă refer la postările de pe blog, căci prin alte părţi nu te citesc. când abia apăruse blogul tău, am intrat de câteva ori şi miam făcut concluzia mea şi nu lam mai accesat nici măcar o singură dată. astăzi, când am văzut că ai scris despre poeţi miam zis: hai să vedem poate sergiu a scris ceva interesant, ceva cu sens sau tâlc (apropo subiectul refuzurilor recente ma atins şi pe mine în sens nu prea bun dar am decis să nu mă exprim).

 

about the blog parazitul proletar

 

e clar ca bună ziua! efectul blogului tău este de a enerva lumea, respectiv lumea să se arate deranjată de „criticile” tale, astfel să fii în gura târgului, adică discutat. în concluzie e clar că ai nevoie de atenţie. de aici vine şi pornirea ta de a te băga pe mai multe câmpii ale artei, iar asta nu e motivat de talentul tău pe care cu siguranţă crezi că îl ai. (şi eu cred ca îl ai, dar nu în opinii, raţiune, scris. ci pe scenă. în calitate de actor sau dacă vrei în cadrul unei trupe).

efectul pe care îl are blogul tău să ştii că funcţionează. chiar recent am asistat la o discuţie despre postările tale. o fată se arăta indignată de nuş ce postare de a ta. se uita la mine şi aştepta să o înţeleg, să fiu empatic. dar nu am putut. iam  explicat că nu te citesc şi că nu mă interesează opinia unui om care, cred eu, nici pe aproape nu nimereşte ţinta. aşadar, felicitări. e şi asta cu siguranţă o reuşită.

 

ca să trec la miezul problemei, pentru că timpul meu costă scump (încă un motiv de ce nu mi se pare o idee bună ca cineva să te citească: pt ca îşi fute timpul întru-un mod nereuşit). apropo despre futut. din câte ţin minte în postările de la începuturi, primeai o plăcere de la a fute pe ceilalţi. bineînţeles în sens de „critică”. acum o să îţi dau o lecţie cum se fute pe bune. dar mai ales cum să fuţi pe cineva adânc. o să vorbim despre postarea ta (poetul refuză poetul), domeniu care mă vizează direct.

 

about poetul refuză poetul

 

1

ai înşirat 3800 de caractere despre ce crezi tu despre poeţii de azi. ceea ce putea fi rezumat în cateva aliniate. scurt şi la subiect. de ex: nu îmi plac poeţii pt că 1, 2, 3 punct. tu ai preferat în schimb diareea verbală (adică volum sporit, conţinutul oarecum repetitiv, informaţional zero). iar o diaree verbală, ştim cu toţii, anulează, practic, orice prezenţă a discursului logic şi raţional.

 

2

în tot materialul tău nu ai dat nici măcar un nume de scriitor/poet, nici măcar o situaţie concretă la care te referi. nici măcar o insinuare care să ne ducă la un nume oarecare. nimic. despre ce scrii tu? despre ce refuz e vorba? oare autorul postării el însuşi ştie despre ce e vorba? în concluzie: eşti dezinformat, confuz, dar în schimb ştii că vrei să spui ceva dar nu ştii ce anume. ceea ce nu e grav, se întâmplă aproape tuturor.

 

3

tu disconsideri ceea ce n-ai citit iar asta e inadmisibil. cum poţi lua peste pulă poezia anilor 80 când nici măcar nu ai citito? să îţi dau un exemplu: cum puteam eu săţi fut postarea asta fără să o fi citit? nu. nu aş fi putut. dar dacă am citit – uite că pot. sau bunăoară cum poţi fute un spectacol fără să l vezi. nu. nu poţi, nui aşa?

 

 

about the true

 

apare întrebarea: da de unde mărogel ştiu eu că nu ai citit poezia română a anilor 80?  am dedus. am utilizat logica, sergiu, nu pe achipuite. pentru că dacă ai fi citit pe optzecişti ai fi văzut că au fost printre ei nişte poeţi superbi care au scris şi care scriu şi astăzi poezii pur şi simplu fantastice. au fost si mai sunt printre scriitorii nouăzecişti poeţi care au scris texte de te căcai pe tine de bune ce sunt. iar generaţia 2000, pe autorii căreia tu nu iai citit nicio iotă au dat volume de poezie de îţi venea să te laşi de scris în acea clipă pentru că ştii că tu niciodată în viaţa ta no să dai nici pe departe un text la fel de bun. (şi când folosesc persoana II sg, din păcate o fac insinuant, aplicat cum ar veni)

 

 

deci manele zici, da? zâmbesc. în concluzie: azi ultima dată când am intrat să te citesc pe blog.

te salut colegial, şi poate ne mai prindem la o bere, la vreun cenaclu una alta 🙂

status 2

az blogul ista, dat fiind faptului că sandu mio cumpărat 1000 de intrări, va bate recordul de vizite. dar nouă, din fericire sau păcate, ne este pohui de acest fapt. noi vrem tiolşi, kizde, proşme, rîsuri, ş multă multă multă rublă.

iarna încă nu a început. cine o citit pîna aici din cei 1000 de clickuri o piceniuşka din partea casei

status

dacă tot mozambique nio promis 501 afişări pân diseară, apu eu am hotarît sne mut statusurile di pi făisbuc – aici, pi iobannîi wordpress.

anton se masturba romantic în camera în faţa laptopului cînd o intrat frate su peste el. la început anton lo ignorat, şi îşi continua treaba. dar, deodată, frate su kiril, îşi rupse hainele de pe el, iar trupul lui se desfăcu ca un înveliş de fistic. din kiril ieşise moartea, care so năpustit asupra lui anton, cu o gură mare şi neagră. baiatul care se măsturba fu înghiţit întro clipă.

legendă urbană: de ce nu avem zăpadă

în oficiu intra lumina soarelui matinal, iar cabinetul spaţios era inundat de o atmosferă de august, deşi pe calendarul de pe perete pătratul roşu indica data de 9 ianuarie 2014.

„kizda măsîi”, răsti indignat bărbatul înalt şi îmbrăcat la costum. după un „blea…ce huinea” scăpat parcă involunar, răsună înkă un „kizda măsîi” mai furios.

 

– anu ista mam pregătit de omăt cum nu so putut mai ghine. maşinile îs gata să iasă pe traseu, rakiu pentru oamenii din smena di noapte am cumpărat, totul am făcut, chiar ş lopeţ suka am luat di trii ori mai multe ca anul trecut. dar de nins aşe şi nu ninge.

 

– iauitete ce soare îi afara, dorin chirtoacă arătă spre geam.

 

„domnul chirtoacă – ghimpu vă asteaptă pe linie”, se aude de la secretară, mai doriţi o caféa, un ceai sau vreun masaj poate?

 

„da! nea mihai vă ascult”

„nu nea mihai, da domnu ghimpu pe telefonul de serviciu”

„vă ascult”

„dorin? da unde e zăpada iarna asta, ian spuneni tu nia.. n-am înţeles?

„nu ştiu dnu ghimpu, eu singur nu ştiu” spune dorin mâhnit… o aştept mai şeva ca pi femeia viselor mele…

„ascultî la mini puişor. tot amu ti duşi, la polul nord sau undi kizda mătii vrei, dar tot amu îni găsăşti omăt că ti dau blea la hadîrcă la mîncat pizdeală, tu mai înţăles?”

„mă duc dnu ghimpu iaka mă duc chiar amu”

 

chirtoacă îşi îmbrăcă paltonul şi merse în căutarea zăpezii. bineînţeles, de unde să iei zapadă dacă nu di la viorel mardare, care o făcut un clip zaumnîi despre omăt. în clipul acela mai era incă un tip, dar chirtoacă nul durea nici în pulă cum îl chema pe celălalt tip. Lui îi era suficient viorel…

mardare tăman călărea pe cineva când sună chirtos la uşă. mardari io spus lu chirtos: băi dorin, eu jă în reclama clar am spus: e frumos dar nui adevărat, şî îi întinde lu kirtos nişte pamperş, care aparent erau folosiţi. chirtos o zis hui staboi viarel, ma duc mai departe, dacă îi aşe. printre crăpătura di la uşă chirtos o văzt că mardare are nu una, da tucma două curiţe… ş pe un ton drujeliubnîi, dar în acelaşi timp parcă hîtru spune:

 

„viarel, da poate înainte smă pornesc în căutarea zăpezii… mm kak skazati, poate îmi permiţi ş nia pt 5 minuti smă caţăr pi vreuna că eu dimult vorba şeia… dimult ăto samoe…” mardare la auzul acestor cuvinte se înfuriase, şi o început a da cu picioarele în edil ş striga sălbatec spre primar: „o pulî ţîe dorin!” iar fraza „nică la duşmani totul la sărmani…” răsuna pe tot podezdul. chirtoacă o ieşit din blocul însorit, efectiv alungat cu şuturi.

 

ce să mai facă? unde să plece dorin după zăpadă nu mai ştie? o idee ar fi să importe din bălţi şi transnistria toată cantitatea de cocaină şi so verse pe străzi, dar el o zis: nahui să fac această prostie, rhanolli cu gonzo mar zapezdi pentru aşa ceva. de cumpărat zăpada di prin norvegia primarul nu îşi permitea, de mutat oraşul mai la nord, tot ca când nu putea…

 

o deschis întâmplător dorin a nostru wikipedia, pentru că acolo este orice info… pe wikipedia i-a apărut un banner cu „moldovenii.md” dar PL-istul cu stoicism a mutat cursorul la: votează dorin chirtoacă, cel mai sexy om al anului pe vip magazin. pe chat îi scrie ghimpu:

 

– LOL, FYI ink nui omăt

– PLM

– ai să şii PLDM dak pîn mîni nu aduşi omăt.

– BRB

 

peste chatul lor intră hotslut1975, sub nickname se ascundea dodon, desigur:

 

legenda spune că dacă vreţi zăpadă, trebuie să mergeţi la România în munţ la băsescu în vizită. el are acolo un refrigerator în care păstrează multă tokeală scumpă, aşa fără nici un namiok la alcoolism. pe lângă asta, băsescu are bulgărul magic (B.M.). dacă tu dorin îi vei suge pula lui băsescu şi vei promite unirea, el îţi va da BM, mai ales că lui nahui nui trebu bulgărele că el are jack daniels. BM are o putere imensă. hotslut1975 is typing a mesage>>>> nu se poate să îl arunci în oricine. trebuie doar în mark tkaciuk sa îl arunci… iar după ce BM îi pesdaneşte faţa şi el cade jos plin de sânge trebuie săi dai cu cablucul tău de primar drept în meclă. şi, mai spune legenda că asta nu tot ritualul. dacă nu te pişi cu pişat proaspăt de la ceai verde la peste lijaşii  tkaciuk, zăpada nu va veni niciodată… nici în chişinău nici în moldova…   hotslut1975 is now offline.

 

o adus dorin BM la chişinău. lo pândit el pe mark tkaciuc, aşe cum spunea legenda, şi cînd lo zapezdit drept în ceafa lu tkaciuk acela o kikat jios ş striga: dorik?! ahuiel sovsem?!  vot nahuia tî eto zdelal????  BM s-a rispit. nici un efect magic nu a avut loc. dorin so întristat şi nu ştie încotro so mai apuşe amu… întrun final a intrat el în valentina ş o inceput să beie koniac fara stele de 12 lei 50 bani 100 grame, şi îi povestea toată păţenia sa bietului osama, care nu a mai suportat şi ia zis: slushai dorik cevo ty mene pesdish, ia voobshe iz asetii i nihuia ne ponimaiu şto tî bormoceş. dai lucişe mne liţănziuu na spirtnîe… ne umeeş piti, idi nahui domoi alcagolik…

 

era deja seara…minunea nu a mai avut loc. dorin era mîhnit că maşinile de salubrizare nu vor avea de lucru iarna asta… cu capul plecat, edilul de chişinău se ridica pe pârcalab la deal, spre oficiu, şi când-colo, un fulg i se aşternu pe nasul său PL-ist. dorin nu înţelegea ce se întâmplă…

„ce pula mea”, rosti uimit primarul. mai mulţi fulgi zburau jucăuş împrejurul lui chirtoacă…

 

începu să ningă.