Mestecenii n-au legătură nici cu Rusia nici cu Moldova şi nici cu literatura

Vladimir Lorcenkov s-a născut în 1979 la Chişinău şi a publicat până acum 10 volume de proză, care au adunat multe premii („Debut”, „Premiul rusesc”, nominalizare la „Naţbest”). Scriitorul are deja cărţi traduse în Serbia, Italia, Germania, Finlanda şi Norvegia. Din notele criticii de specialitate extragem următoarea referinţă pentru romanul său apărut la editura „Volga” (2011) – „Ocnele Ţarului Solomon”: „Ocnele e un roman bun pentru că poţi descoperi în el orice: de la aventură şi acţiune la „road movie”, de la „blockbuster” istoric la poveste de dragoste, de la comedie neagră la postmodernism rafinat şi sofisticat. Fiecare va găsi în carte ceva special pentru el. Tocmai de aceea „Ocnele lui Ţar Solomon” e un potenţial bestseller”.
Vineri, 25 ianuarie scriitorul a ţinut o lectură în cadrul cenaclului „Republica”. Şedinţa a decurs intrigant deoarece Lorcenkov s-a adeverit un povestitor bun nu doar în formă scrisă dar şi orală. A citit câteva povestiri timp în care a reuşit să amuze pe unii, să dezguste pe alţii (care au plecat pe la mijlocul şedinţei) şi să-i impresioneze pe ceilalţi. Eu unul, consider că Lorcenkov ar putea într-un fel să fie mândria literaturii basarabene, dat fiind faptului că a devenit atât de faimos şi de apreciat în Rusia. Însă, nu-l putem totuşi considera mândria ţării pentru că dumnealui nu se prea identifică (la nivel de spaţiu de activitate, o să vedeţi mai jos) cu spaţiul moldav. Dar nu e bai, noi tot avem scriitori foarte şi foarte buni în ultima generaţie şi ne ramâne să ne mândrim cu al nostru Dumitru Crudu sau Alexandru Vakulovski. Vă invit acum la un dialog cu celebrul scriitor de limbă rusă, Vladimir Lorcenkov.

Lorcenkov

(foto Moni & Sandu Vakulovski)

A fost, vineri, la „Republica”, prima lectura pe care aţi avut-o la Chişinău? În opinia dvs cum s-a comportat publicul, a rezonat la nivelul aşteptărilor dvs? Totuşi cititorul moldav e mai puţin educat (în comparaţie cu publicul din Rusia de exemplu unde cititorul este bine-pregatit cu noutăţile prozei ruseşti)

Da, lectura pe care am avut-o recent la „Republica” a fost prima lectură în Moldova. Până acum am avut prezentări în Rusia, Germania şi în Ucraina… Cred că despre impresiile de la lectură trebuie să se pronunţe cei care au venit să asculte, şi nu eu. Eu nu fac diferenţă dintre publicul din diferitele colţuri ale lumii şi îi respect pe toţi cei care au plăcerea să-mi asculte povestirile. Da, cititorul moldav se interesează mai puţin de noutăţile literare. Cred însă, că asta se întâmplă din cauză că aceştia au mai multe probleme financiare decât locuitorii altor ţări. Oamenii din Moldova supravieţuiesc, nu le arde lor de literatură. Oare pot să-i judec pentru asta?

Vă trezeşte interes literatura tânără pe care o scriu vorbitori de romană? Cunoaşteţi nume/titluri ale tinerilor scriitori din RM?

Nu cunosc prea bine situaţia literaturii române contemporane din Moldova. În schimb am observat o activitate literară destul de animată: câteva edituri, serate literare, reviste de literatură… Familia Vakulovski (Mihail şi Alexandru), Vasile Ernu, Nicoleta Esinencu, Vladimir Bulat – acestea ar fi numele pe care le cunosc… În mare, am observat un nivel al literaturii române mai înalt decât al literaturii scrise în limba rusă. Aceasta din urmă a degradat foarte mult. (Aceasta poate desigur compensa prin scriitura mea, însă eu doar locuiesc în Republica Moldova, dar figurez ca scriitor în nomenclatura literaturii ruseşti). Scriitorii de limba rusă de aici nu vor să înveţe nimic. De parcă ar trăi într-un depozit plin cu conserve de carne şi lapte condensat în aşteptarea celui de-al treilea Război Mondial, neînţelegând că limba şi literatura rusă se dezvoltă. Doar sunt şi ei vii, nu-i aşa? Şi în loc să alimenteze literatura rusă cu noi elemente, ei se plâng pe “statul oribil care îi discriminează şi care ar trebui să … ”. Statul desigur e groaznic, numai că nu înţeleg de ce acesta trebuie să dea bani pentru grafomaniile care descriu mestecenii care de altfel nu au nicio legătură nici cu Rusia nici cu Moldova şi nici cu literatură?

La şedinţa „Republica” aţi menţionat despre faptul că lucraţi deja printr-un agent literar. Pentru majoritatea scriitorilor basarabeni agentul literar este o noţiune „SF”. Cum e să lucrezi cu un agent care să te promoveze? Am în vedere munca BEFORE/AFTER ?

Nu e o situaţie specifică doar literaturii din Moldova, ci a întregii zone post-sovietice. Peste tot, implicit şi în Rusia agentul literar este ceva neobişnuit. Exact cum ar fi un tren care îşi respectă programul călătoriilor sau un procuror onest. În realitate o agenţie literară este un element necesar. Scriitorul scrie, agentul propune, editorul editează – aşa funcţionează. Sunt foarte încântat de colaborarea mea cu agenţia “Goumen & Smirnova”, deoarece asta mă scuteşte de necesităţile de vânzare a textelor, de traducere a lor, de convorbirile obositoare de care n-am treabă. Datorită agenţiei am fost tradus şi publicat în Norgevia, Finlanda, Serbia, Italia, Germania, SUA. Sper lista să crească.

În ianuarie pe o platformă online s-a anunţat apariţia unui titltu nou: „Shpion vyshel von”. Sunt curios dacă scenariul a reuşit să aibă deja un impact şi dacă să ne aşteptăm la un film în viitorul apropiat, aţi primit vreo ofertă de la vreun regizor de a realiza scenariul?

În curând „Shpion Vyshel Von” printre altele va fi tipărit în SUA de către editura „Franc Tireur”. De asemenea, criticul Veronica Emelina, soţia remarcabilului poet Vsevolod Emelin, a promovat romanul meu în cadrul premiului „Natzionalnyi bestseller”. Bineînţeles, acesta nu este un scenariu propriu-zis, ci un text care a luat forma tehnică a unui scenariu. E un artificiu tehnic care îmi permite o libertate de exprimare sporită. Dacă se va turna un film pe baza lui? Probabil. Mai devreme sau mai târziu. Agentul literar se ocupă inclusiv şi cu vânzarea textelor în scopul ecranizării.

Aveţi nişte ritmuri şi o ageritate a textului de invidiat (cel puţin din ce am auzit la „Republica”). Apropo despre ritmuri la general. Nu sunt critic literar dar mă întreb dacă schema ritmurilor generale ne-ar permite descendenţa: Mamleev – Sorokin – Lorcenkov ? Dacă e greşită „schema”, cum credeţi că ar arăta aşa o schemă a descendenţei?

M-au influenţat foarte mulţi scriitori remarcabili: americani Faulkner, Heller, Saroian, Bukowski, Miller, Steinbeck, europeni Celine. Printre scriitorii din sec. XX se număra Nabokov şi Sorokin. Cel mai mare merit al lui Sorokin, care este un stilist desăvârşit, este faptul că în textele sale limbajul devine el însuşi un personaj. Şi dacă mie îmi reuşeşte acelaşi lucru, cum aţi menţionat şi dvs, înseamnă că sunt bravo . Ce ţine de Mamleev – nu mă regăsesc în textele lui. E un scriitor minunat, dar textele sale nu mă inspiră deloc.

Apropo despre autori. Recomandaţi-ne câteva nume din lista favoriţilor Dvs.

Nume de autori care scriu în rusă? Dmitri Galkovski (Rusia, Moscova) Andrei Ivanov (Estonia, Tallin), Alexandr Silaev (Rusia, Krasnoiarsk), Vladimir Lorcenkov (RM, Chişinău), Oleg Lukoşin (Rusia, Kazani), Vladimir Nesterenko (Kiev, Ukraina) – toate numele ţin de domeniul prozei. Poezia în Rusia cunoaşte acum o ascendentă. Îl puteţi citi pe Vsevolod Emelin, Andrei Radionov, Natalia Romanova, Igor Karaulov… Recent, apropo, am citit un text formidabil al poetului din Moldova Vadim Lungul. Se numea poemul „Pochti Radion”, şi îl recomand insistent să-l citiţi, nu e nicidecum de un nivel provincial.

V-aţi dori să fiţi tradus în romană şi prezent pe rafturile librăriilor moldave? Ori, publicul moldav nu vă interesează şi preferaţi să rămâneţi celebru în afara RM ?

Nu înţeleg necesitatea de a fi prezentat în biblioteci tocmai în această epocă informaţională a internetului. Fireşte, aş fi bucuros dacă m-ar fi tradus în română – am un respect pentru cititorul român, de altfel ca şi pentru toţi cititorii. Însă nici aici nici acolo nu am nevoie de faimă, tot ce-mi doresc e să scriu cărţile pe care vreau să le scriu.

Mulţumim mult. Care este următorul proiect care va apărea sub semnătură lui Vladimir Lorcenkov ?

Vă mulţumesc şi eu. Folosindu-mă de această ocazie aş vrea să transmit cititorilor ziarului vostru urări de sănătate, bucurie, linişte sufletească şi le doresc tuturor să aibă parte doar de cărţi bune. Zilele acestea tocmai am terminat lucrul asupra noului meu roman, astfel încât planuri concrete încă n-am. Voi scrie povestiri pentru a grăbi scurgerea timpului şi voi merge la sala de sport. Unde, voi avea timp să inventez ceva nou.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s