Dnă taxatoare, sună-l pe Ghimpu sau pe Chirtoacă, ei or plăti pentru mine!

Dacă dumneavoastră aveţi o dorinţă îngheţată undeva în viitor de a scrie un roman sau o nuvelă nu veţi izbuti s-o faceţi până nu mergeţi să lucraţi taxator. Câte şase, opt sau nouă ore de muncă, câţiva zeci de nebuni şi boschetari dar şi câteva controale prin ciorapi şi lenjerie astea toate vă sunt ca şi asigurate. Taxatorii – oamenii care ne suportă !

Regim de lucru

Un taxator proaspăt angajat poate primi un grafic de muncă destul de incomod. Iar dacă da dovadă de rezistenţă şi dacă rămâne „pe linie” mai mult timp deja încrederea poate fi considerată ca şi câştigată şi tot ce înseamnă grafic şi maşină mai bună poate fi uşor căpătat. Regimurile de lucru a unui taxator sunt toate diferite. “Uneori ne scoate lal lucru adăugător, în afară regimului fixat din timp. În mod normal lucrez o zi şi una mă odihnesc. Bunoară astăzi, am fost scos cum ar veni peste program. Am ieşit de la 6 dimineaţa şi am venit iată în parc la ora 17” spune un taxator care are stagiu de 9 ani de zile. O tânără domnişoară spre exemplu, care lucrează aproape doi ani pe troleibuze are alt regim: “la mine regimul nu este unul şi acelaşi. Astăzi am lucrat de la ora 5 până după masă la ora 15. Mâine spre exemplu ies de la 5 dimineaţa şi până seara”. Curios lucru este că pe lângă faptul că un taxator poate avea un regim instabil de lucru, un taxator mai poate avea şi rute ale troleibuzelor diferite. “Eu lucrez pe diferite rute pe 13 pe 21 pe 9. Şi niciodată nu nimeresc la troleibuz de tip nou, lucrez pe maşina veche” spune cu voce binedispusă taxatoarea Ana.

Bani, salarii şi casa

“Cel mai mare salariu pe care l-am primit în aceşti aproape doi ani a fost suma de, fără 5 lei, trei mii de lei” spune Ana. Taxatorul cel mai experimentat, dintre toţi care am vorbit, ne relatat că salariul lui maxim a ajuns la 3200 de lei. Însă, dacă nu îndeplineşti „planul” stabilit de superiorii tăi de la parcul de troleibuze poţi avea un salariu mic. “Dacă nu prea ai acumulat ore de muncă suficiente, şi nu ţi se pun procente de adaos faci şi 1700 sau 1800 de lei” spune Ana cu un glas de parcă ea păţise aşa ceva nu demult. Un salariu pe care îl primeşte în mod regulat un taxator este de 2500 de lei.
Dacă nu este clar până în acest moment, amintim că fiecare taxator trebuie să îndeplinească un anumit “plan” de care depinde în mod direct şi suma pe care o va primi la sfârşitul lunii taxatorii. Planul pentru un taxator de pe ruta 25 este de 1350 de lei. Ana spre exemplu trebuie să aducă superiorilor săi o sumă peste 1000 de lei, şi adesea nu-i reuşeşte să adune suma necesară. Această sumă pe care taxatorii o aduna face mari bătăi de cap. În primul rând banii pe care un taxator îi adună sunt importanţi pentru comisiile care verifica taxatorul. “Banii pe care îi aduni se ţin în cabina şoferului. Intodeauna las banii care-s mai „măşcaţi” la şofer pentru că sunt în siguranţă acolo. La mine port doar mărunţişul” spune Ana.

Dificultăţile

Cel mai dificil lucru pentru taxatori, cel puţin cu toţi cu care am vorbit au menţionat despre controalele şi comisiile de verificare a taxatorului. Momente din acest subcapitol le întâlnim puţin mai jos. “Îmi spune să-l sun pe Ghimpu sau să-l sun pe Chirtoaca că aceştia să plătească în locul lui” spune Ana când îşi aminteşte de dificultăţile meseriei şi de momentele mai complicate. Într-adevăr, timp de o zi de lucru poţi auzi prin troleibuzele din capitala tot ce încape în minţile oamenilor. “E complicat să te tot cerţi cu oamenii în continuu, eu deja dacă văd că vreun pasager nu doreşte să achite taxa îl las în pace” spune resemnată Ana. De cealaltă parte, Veceslav recunoaşte că pentru un taxator e mai simplu la acest capitol.”Totuşi călătorii au o altă atitudine faţă de taxatori decât faţă de taxatoare. Şi asta am simţit-o des. Eu aproape zilnic “conduc” călători spre ieşirea troleibuzului. Şi nimeni nu se supără, pentru că încerc să le explic amabil iniţial, iar după chiar îi dau afară” spune Veceslav. Nebunii se fac şi se vor face intodeauna în troleibuz. “Oamenii seară după ce iese din diferite baruri sau dacă mai ales îs un grup întreg îşi permit şi să bea în salonul troleibuzului dar uneori şi să fumeze” povesteşte mirat Veceslav. În asemenea cazuri taxatorul nu poate interveni decât cu avertizări. Însă tot taxatorul Veceslav ne spune că dacă “îi iai cu binişorul” poţi rezolva aproape orice situaţie ieşită de sub control. Mai toţi taxatorii cu care am dialogat se plâng şi de oamenii care dorm în străzi şi subsoluri. “Pe lângă faptul că nu achită taxa de călătorie, mai şi miroase greu din urmă lor, dar n-ai ce să le faci, îi răbdam” concluizionează Ana.
Altă taxatoare ne spune despe procesul de a ajunge în parcul de troleibuze. “Ca să încep lucrul la ora 6 spre exemplu, sunt nevoită să mă trezesc la 3 dimineaţa, asta pentru a prinde troleibuzul care ia muncitorii pentru a-i aduce în parc. Seara aceeaşi poeveste, trebuie să venim tocmai în parcul de troleibuze pentru a înmâna casa. Oare nu pot să gandescă vreo altă modalitate de a colecta banii. Să pună spre exemplu la fiecare dispecerat câte o casieriţă, aşa ar fi normal”

Controale şi banii acumulaţi

Circulând cu troleibuzul, adesea puteţi vedea trei persoane care vin cu asalt asupra taxatorului. Una dintre aceste trei intodeauna preia rolul de taxator iar celelalte se aşează pe umerii taxatorului. Aceste comisii sunt destinate pentru a verifica felul în care munceşte un taxator sau o taxatoare. Comisiile respective vin să prindă taxatorul „în flagrant”, cu cei patru lei în plus pe care le are taxatoare sau taxatorul. Paradoxul este că dacă ai cu doi lei mai mult decât trebuie să ai conform cifrei biletelor vândute, rişti să ţi se taie şi jumate din salariu, ne-au relatat taxatoarele. “Comisia verifica casa taxatorului şi biletele prin salon. Se mai practică folosirea biletelor de două ori de către unii taxatori, de aceea comisia verifică cum lucrează persoanele” spune Ana. O altă taxatoare spune: “Revizorii când se năpustesc asupra ta, te simţi cel mai corupt şi cel mai hoţ din lume. Iar când ne verifică, aproape că bagă mâna şi în chiloţ”. La întrebarea cam cât poate să facă o taxatoare cu bilete folosite de două ori, una dintre taxatoare mi-a răspuns cu mâna la inimă: “Crede-mă nu fac aproape nimic… îmi mai adun deasupa salariului abia de-o pâine”

Troleibuze noi şi vechi, şoferi şi şoferiţe

Iarna este duşmanul taxatorilor. Dar nu e al tuturor. Cei care au norocul şi lucrează pe maşinile noi, aduse de Chirtoacă anul trecut, sunt în siguranţă. Cei care lucrează pe maşinile „Skoda” aduse acum câţiva ani de Urechean sunt şi ei în pace, gerurile au acces interzis în saloanele acestora. Prin crăpăturile uşilor, prin crăpăturile acoperişurilor, şi prin găurile cabinei, în troleibuzele vechi intră gerul. Norocul taxatorilor de pauzele în care pot merge să se încălzească în troleibuzele colegilor sau la dispecerat. La întrebarea care dintre şoferi sau şoferiţe conduc mai bine, experimentatul Veceslav ne-a explicat: “Sunt deja în treaba asta de bine de rău aproape 10 ani. Am lucrat şi cu şoferiţe şi cu şoferi. Sunt de părere că şoferii bărbaţi sunt mai atenţi. Partea feminină îşi are nuanţele ei. Poate fi mai slabă de caracter, în unele momente reacţia poate e mai încetinită, în anumite situaţii mai dificile se mai pierd cu firea. Nu zic nu, sunte şoferiţe care au deja experienţa şi conduc foarte bine, şoferiţele tinere totuşi lasa de dorit”. Un taxator: „Eu circul numai cu troleibuzul. Tot timpul!”