text scurt

omenii vineri seara se întorc acasă, majoritatea cu cel puţin două pungi mari şi duplite cu bunătăţuri. asta pentru că sâmbătă, 14 aprilie, să se apuce de gătirea bucatelor şi de aranjări pentru dimineaţa de duminică atunci când ceilalţi creştini, pe lângă cei catolici, vor sărbători Paştele. presa spune că preţurile au crescut substanţial. asta a demonstrat în materialul său mariana liţă în ziarul jurnal de chişinău, tot despre asta a scris ala coica şi ion macovei în ziarul timpul. sărbătoarea de Paşti se pare că-i una dintre cele mai mari sărbători ale neamului moldav.
în aer, cel puţin pe lângă nasul meu, pluteşte un iz de sărbătoare. ştiu că pentru prietenul meu vadim acest iz e aproape insesizabil (mă rog, când şi cum). deşi pentru el s-ar putea ca Paştele să fie o sărbătoare oarecare, sunt sigur că şi el o va sărbători câtuşi de simbolic. pe partea cealaltă am un alt prieten, căruia îi în borta posteriorului ce de fapt se sărbătoreşte în această zi, (nu ştiu dacă aş greşi când aş spune că-i un semi-ateu), în schimb pentru el această sărbătoare e lege. e sărbătoare mare. e Paştele. de Paşti poate să vină mama, de Paşti putem să ne reunim cu toată familia, de Paşti eu (el) cu malaia poate gătim un cârlan şi sărbătorim cum polojenno, că-i sărbătoare shi cu tini.
înţelegeţi-mă corect. mie îmi plac sărbătorile de familie. mie îmi plac mesele de duminică atunci când familia se reuneşte. mie îmi plac iepuraşii simpatici şi ouăle vopsite frumos. mie îmi place când e zi liberă şi e roşu în calendar. mie îmi place pasca, sau, cozonacul dacă doriţi. dar eu sincer, pun mâna la inimă, n-aş sărbători niciodată în viaţa mea această sărbătoare dacă m-ar durea în cot de ceea ce înseamnă: Învierea Domnului nostru Isus Hristos de printre rândurile celor morţi. între timp pentru istorici şi oameni deştepţi spun că fugă evreilor din egipt o cunosc. Pesah – Pesah. Fiecare cu jucăriile sale.
Aşadar, nu-i pe tradiţia de a coace cozonac, pe boia de ouă vopsite, pe iepuri cu coşuri în care stau ouă cu uzoare incredibile, nu-i pe buchete frumoase de trandafir şi compoziţii kitschoase care circulă pe net cu mesajul „Hristos a înviat!”. nu-i pe reunirea familiei. nu. e nici mai mult nici mai puţin: Învierea (ATENŢIE) reală şi istorică a Fiului Omului. şi Învierea nu e o chestie aşa simpăticuţă în care poţi să crezi olecuţică, pt că de mă rog, simpatizezi creştinismul. halal de tine dacă eşti şi rece şi cald. ori eşti rece şi nu crezi în povestea asta, şi bine faci pentru că de aia Dumnezeu ne-a dat ocazia să facem o alegere, ori eşti cald şi când spui Hristos a Înviat, ştii ce spui!

o rugăminte pentru toţi cei cu care o să mă văd pe perioada Paştelor. dacă nu credeţi că Hristos a Înviat spuneţi-mi simplu: salut! deşi, poate e mai plăcut să auzi un fals Hristos a Înviat, cine ştie…

unul eu, sunt convins că: Hristos a Înviat!