predicatori români: pustan vs miţoi

astăzi propun spre atenţia voastră un subiect neobişnuit formatului acestui blog deşovâi. vă plashe / nu vă plashe, în postu ista vorbesc despre doi mari predicatori contemporani români. luigi miţoi şi vladimir pustan. cui nu-i plashi, să se tusească pe unimedia sau pe soacra mică sau alte bloguri fansy, la urma urmei, nu degeaba microsoftu a inventat x-ul roşu din dreapta-sus.

vladimir pustan este un evanghelist şi predicator afiliat confesiunei creştin-penticostale. despre el, nu găsim chiar foarte multe lucruri pe net, în fond, nu despre el ne arde nouă a vorbi, ci despre predicile sale puternice şi vii. a pus baza fundaţiei cireşarii şi totodată, este lector în cadrul unei şcoli de predicare cu acelaşi titlu . nu pot să-mi dau seama dacă cireşarii sunt celebri prin mediile protestante, una însă ştiu précis: tare tare aş vrea să ajung la şcoala ceea de predicare , mai mult pentru a asista şi savura cursurile respective decât pentru a tinde la nu ştiu ce profesiune. se ştie despre vladimir pustan că a fost criticat [straniu şi nostim acest lucru] de către mediile penticostale, şi nu numai, pentru faptul că şi-a făcut cruce [comform canoanelor creştin-ortodoxe] înainte de a ţine legendara cuvântare de la templul ortodox din moşuni.

luigi miţoi este unul dintre cei mai puternici predicatori de limbă română pe care am avut ocazia să-i ascult până în acest moment. născut în giurgiu, abandonat de părinţi / crescut de bunici, în adolescenţă boxer înrăit, la 21 – pocăit. este de asemenea de factură creştin-penticostală. umblat mult timp prin românia cu propovăduirea ca după asta să ajungă în sua, chicago, la biserica penticostală – betania. cu predicile lui luigi miţoi, adesea televizate sau radiofonice, românii déjà sunt obişnuiţi. pe net , se găsesc multe predici colorate semnate de miţoi.

specificul pustan

pentru a face cunoştinţă cu fenomenul pustan, aveţi nevoie de circa 20 de minute. de aceea, postarea asta nu e fast-joking-relaxing stuff. oleacă de vtykoz, vă rog mult. pustan o intrat în biserica din moşuni. eu mi-am zis: ian ian să vedem. pustan o fost prezentat de către preotul local parohul cristian pomohaci. mă uit pe youtube. nu înţeleg nimic, şi anume: de ce atâta introducere [nu ştiam eu de pustan, ce vreţi!]. apare pustan. pustan e cu Duhu Sfânt. eu mă uit / pumnii încleştaţi. toată cuvântarea lui pustan are 4 părţi a câte 9 minute aprox. trec la a doua parte. îs cu gura căscată. la a doua parte mă surprind bocind. am închis youtube-ul. mi-am zis băi psih. la a doua încercare m-am uitat până la partea 3. m-am gruzit. pe scurt: abia din a nush câta încercare am văzut toate 4 părţi ale predicii lui pustan la moşuni. omul ista îi plin de har. trage de cele mai reuşite pârghii. retorica cumva prea emotivă, dar super-efectivă. simplu. nesofisticat. tehnici impecabile de apropiere faţă de problemele/nevoile oamenilor. binecuvântat de Dumnezeu.

link pt partea 1 [după, clickuiţi în continuare pentru partea 2, 3 şi 4] :

specificul miţoi:

luigi miţoi este cerebelul evanghelic, care şi-a păstrat deprinderile de boxer din adolescenţă pentru a te pune repejor la pământ. mai întâi prin inteligenţă şi coerenţă iar mai apoi vine şi psiho-emotivitatea. având la activ o retorică impecabilă, luigi miţoi te plimbă dinspre galeriile fastuase ale textului biblic, folosind şi firul roşu al logicii, spre odăile cu horror-mirrors, pentru a-ţi arăta cât de urât şi vinovat eşti. ce-mi place la miţoi, e că nu poţi scăpa nevinovat din plasa predicii lui. unul dintre frumoasele lui mecanisme este mustrarea. miţoi apasă rece şi fără milă pe conştiinţă. pe alocuri, ia atât de bine rolul judecătorului, evident, scuzându-se de fiecare dată pentru asta. îmbinarea asprimii, a textului Biblic şi a raţiunii este o combinaţie divină pentru care miţoi a muncit mult ca s-o primească în har de la Dumnezeu.

aveţi un link către mesajul ‘otrava senzualităţii’ [ce-i drept îi cam o oră, dar fascinant], iar al doilea link vă duce spre o predică tare dinamică, curajoasă şi colorată, ţinută la o tabără de adolescenţi:

1

2

pustan vs miţoi:

suntem obişnuiţi cu lejeritatea pe care ne oferă o idée, o religie, o confesiune, o credinţă sau alta. e absolut fantastic când vine cineva şi ne arde o palmă peste bot şi ne zice, băi lucrurile nu stau chiar aşa comod deoarece: pac pac pac. palma respectivă funcţionează pentru o perioadă mai mică sau mai mare. după care roşeaţa de pe obraz dispare, tu mai bei nişte apă, memoria ta cedează şi ea şi nu-şi mai aminteşte cu exactitate ce mărime avea palma, ce putere, ce culoare, de ce, pentru ce etc.
funcţia predicilor acestor doi pastori, diferă şi se complementează de dragul unui singur scop: finalitatea.
accesibilitatea şi inspiraţia lui pustan este menită, am impresia, pentru a chema omul la Dumnezeu. emotivitatea şi carizma sa, acţionează în condiţii optime asupra omului însetat de Domnul. asta îl pune pe pustan într-un loc anume al camerei. iar mai exact, îl pune chiar la pragul uşii, la intrare în odaie/casă.
pe de altă parte îl avem pe miţoi, care a luat în mână problemele de familie, de cuplu şi în general bazele conduitei creştine în sânul bisericii, miţoi, făcându-şi astfel loc în sufragerie sau în salon, rezemându-se de dulapul plin de cărţi.
pustan aduce omul la Dumnezeu, miţoi îl educă ulterior. miţoi cu greu m-ar putea aduce la Dumnezeu. mesajul lui e ca muzica hard. nu poţi să explici matematică debutând cu logaritmi şi ecuaţii de nuş ce grad. începi cu merele. un măr şi cu altul fac două mere. despre mere ne povesteşte pustan, despre rădacini pătrate şi funcţii nuş de care ne învaţă miţoi.
involuntar îmi sare în minte: care dintre aceşti doi aduce un aport mai semnificativ în slujba Domnului. ce-i mai important: să aduci lumea la Dumnezeu sau să hraneşti lumea ajunsă deja în biserică. nu sunt la curent cu poziţia teologiei în contextul dat. aş fi curios însă, să o aflu. în acelaşi timp, nu m-ar mira dacă o atare întrebare nici n-are cum să fie tratată de către teologi pentru că în esenţă ar putea fi o absurditate compararea de roluri precum în cazurile noastre.

Dumnezeu să binecuvânteze pe aceşti doi mari slujitori ai săi. îmi doresc ca ambii să reuşească în egală măsură să aducă cât mai mulţi oameni în sânul Adevărului.