despre ‘timpul 10 ani’

pe 16 spt account-ul timpulmd o babaţnit pe youtube un spot promoţional ‘timpul 10 ani’. nu-ţi trebu sa fii kasparov ca să-ţi dai seama că vorbim aici despre faptul că ziarul timpul pe din jios pe după gard o împlinit 10 ani, iar viorel mardare, în contextul atelierului de publicitate şi PR sergiu prodan, i-a realizat cu acest prilej un promo-spot. hai să vedem ce mâncare de peşte [Doamne, ce vorbă!] mai e şi spotu ista.

pentru cei care n-au văzut, povtoreaiem [pt osobo tupyh]:

atât regia cât şi scenariul este semnat de mardare iar producătorul, spune lumea, nu-i nimeni altul decât prodan. să ne încordăm mozgurile noastre de emeriţi artişti şi hai s-o spun pe şleau că demult nu mai văzusem vreun spot sau video care să-mi încludă în rozetcă emotivitatea şi muraştele. ce-i drept [nu-i minciună] că asta s-ar datora pe jumătate şi faptului că am văzt mutrele colegilor de breaslă: vakulovski, crudu, păduraru.

textul: cu mici excepţii textul este complex. chiar dacă nu ştii personajele prezentate în spot [adicălea te doare în borta curului de tănase crudu pentru că tu eşti avtoslesari şi sluceainno ai inclus tv-ul etc etc] textul spotului nuanţează delicat ce oameni ar fi jurnaliugele de la timpul. prezenţa personajelor respective nu are drept scop decât inducerea telezriteliului spre ideea: noi suntem altfel. [bine asta-i reclamă, noi je ştim că ei nu-s deloc altfel, oameni că tătz oamenii]. mardare o făcut un mix între seriozitate şi funny. mix pe alocuri reuşit. de ce pe alocuri, pt că lui vakulovski trebuia să-i lucreze mai mult scena/textul. bine, motănaşii îs very cute iar noi ştim că vakulovski o scris pizdeţul. tipa na-ţ contrast dacă vrei contrast. apu bine bine, da când am auzit şi cuvântul “mişto” apu parcă mi-o dat cu toporul peste hribet. “arătându-vă faze mişto cu motănaşi”. nu spui mişto în spot din md pt că asta nu-i deloc mişto. spui dulci, duioase, drăguţe etc etc. mişto sună de-a pula. tot la categoria “slabovata budet” băgam şi scena jurnalistei. mie textul: “sau pe sorina ştefârţă dedicând editoriale fetelor bătăuşe din cimişlia” nu-mi spune ceva exact. asta înseamnă că ştefârţă scrie despre termocom sau scrie despre nata albot sau binladen? kak’by da. sau asta, sorina face doar investigaţii serioase despre criminalii care împuşcă oameni pe 31 august?. asta eu nu ştiu. una ştiu: slabovata scena lu sorina, în schimb e bun zoom-ul out de pe telefon crutoi după care cameramanul mişcă foticul/camera spre sorina şi mai face repejor/concomitent zoom out pentru ca să iasă efectul drăguţ pe care îl vedem [dacă ne uităm atent da nu ca nişte mudaşi] la scena “sorina”. aşadar, e destul de nice. scenele tănase, păduraru şi crudu sunt bune şi mi-au plăcut. evident, smakul cel mai mare îi la păduraru iar apogeul îi la crudu. acolo i-a ieşit lu mardare fazele cu adevărat interesante din spot. mă gândesc eu că şi pi jurnaliuge le-o pus într-o ordine care să accentueze efectul crescendo.

clipul: bani puţini – rezultat optim. cam asta o făcut mardare. să ghicim bugetul filmuleţului ar fi tupavata şi eronat. locaţia este un apartament abia finisat alde belyi variant. o avut nevoie de o masă destul de largă şi pompoasă [asta în mare pentru scena lui păduraru în care operatorului i-o trebuit să navigheze cu vertoliotul pentru ca în restul fragmenţelelor e făcut cut din masă], un dulap tip birou foarte neutru şi aş spune eu bine ales, chiar excelent, compul care deamu asta îi fignea şi nu în ultimul rând motănaşii, ghemotoacele, creioanele lui crudu, laptop [evident apple tu şi ti jioşi], papce sau mape şi multe reviste decupate.

îmi dau seama că e la modă să faci clipuleţe cu o imagine curată, calitate înaltă, tip digital, ş vsea fignea. cu toate astea mă gândesc că prodan o cumpărat pre multă pudră pentru protagonişti iar grimiornaia s-o străduit s-o folosească mai pe toată pe păduraru. lucru un pic deranjant.
când faşi reclamă, noile tendinţe te impun să apelezi la dinamizarea şi mişcarea imaginii. imaginea e în permanentă mişcare la mardare. zoom-uri – huiumuri. la crudu acolo o făcut un joc din cut-uri. şi o ieşit bine, efectiv:
mapele pe care le dă jos crudu apar la loc imediat în următorul frame. la fel şi cu creioanele de pe birou. care ba îs 5 crăcănate ba îs 5 aranjate compact ba chiar la un moment dat îs 4. aici aş avea întrebări: înţeleg că asta pentru ca frame-urile să intre, dacă nu în contrast, măcar în divergenţe vădite pentru obţinerea jocului dinamic. dar dacă să credem că personajul dumitru crudu evoluează ascendent, spre o stare mai furioasă, apu nu trebuia mapele celea mai bine scoase în celelalte frame-uri ulterioare [el je le-o trântit bleaha-muha jios]? mă gândesc la asta pentru a păstra cursivitatea lucrurilor. iaka eu nu ştiu aici cum să cred. [sau să cred că intre timp crudu le-o ridicat ş le-o pus la loc, ceea ce înseamnă că nu mai este el aşe de furios şi se întoarce la crudu pe care-l ştiu toţi]

iaka’şa şeva. după cum îi clar di la o poştă, eu nu mă razberesc la alde di aistea, clipuri reclămi jurnalism etc concluzionez că mie tare mi-o placut ‘timpul 10 ani’ şi de aceea am decis să scriu despre asta. la rece [fără căderi în sentimentalism şi memorialistică] aş da spotului un punctaj cuprins între 8.3 – 8.7 [hah ce tupoi îs eu] iar la cald aş da vreun 9, asta numai pt faptul că dima crudu în sfârşit o apărut într-o reclamă! nu-mi rămâne decât să felicit cumva din suflet kantora timpul. asta şi pt 10 ani şi pt spot. eu cumpăr şi citesc rar timpul, şi nu mă mândresc nicidecum cu asta. trebu un pumn în bot o gură de apă şi vperiot. pa.