pentru urechelnitze

urechelniţele sunt nişte insecte cu multe picioare [membre moştenite de la ptirozaurus rexus mortus], cu două aripi în stare semi-atrofiată [kestii preluate de la dragonus labus] şi o pereche de cleşte care e predestinată anume pentru ca să ne intre în urechi, să ne spargă timpanul, să ajungă la creierul nostru preţios şi să ni-l mănânce pentru ca noi într-un final să murim.

asta-i legenda moldovenească spusă copiilor de către părinţii lor deştepţi. de fapt urechelniţele nu au ceva anume cu timpanele noastre. pur şi simplu această insectă îşi foloseşte cleştii ca să dea de o ieşire atunci când nimereşte în dead road. în plus, ea caută locuri întunecate şi murdare aşa că luaţi-vă şi spălaţi-vă blin nafig mai des urechili cu săpon.

la casa armatei din chişinău, în data de 21 sept s-a organizat un concert vrode rock. se numea pentru urechelnitze. mie nu-mi plac urechelniţele, probabil, tot din copilărie. tata vine la mine:

– băi balbesule, ti duşi la concert?
– nu dragă tată nu merg!
– da şi, ţi-i rău di ieri matincă….. di asta nu-ţi poţi ridica curu?
– ei da taticu, nu mai este!!!
– caroce tu cum vrei, da eu mă car la conţert. na-ţ apă minerală, revino-ţi!

eu tare mă mândresc cu tata meu. niciodată n-o să fiu ca el, deşi tare mi-aş dori. tata meu este ceva gen inginer-constructor. tata are în vocabularul său expresii precum “se primeşte” “să spunem aşa” etc şi eu tare îl iubesc pentru asta.

intră tata pe terasa ceea cu tanci. multă talpa s-o adunat. o plătit lui arişi o dvaţatkă pt intrare şi când se apropie de mese, toată terasa de parcă era turbată, povesteşte tata, scanda înflăcărat şi posedat: hose! hose! hose! eee dapu eu clar că nu l-am crezut şi nici vouă nu vă sfătui.

tata o văzut acolo mulţi oameni stranii. mulţi oameni dornici de alcool, de iarbă, de sex şi nu în ultimul rând de rock and roll. tata oleacă o fost v shoke, dar, repejor şi-a revenit. acesta-i un eveniment în care va fi rock şi dubstep, îşi spunea în sinea lui tata. aşadar, printre noi acum nu Duhul Sfânt circulă, ci însuşi satan. da da da. anume satan ne împinge la rock şi narcotece, medita îngrijorat tata.

despre cine anume o cântat în ziua ceea eu n-am de gând să vă spun. pe mine nu pentru asta mă plătesc [!!! wtf !!!]. asta o să facă jurnaliştii [eee, da ei n-au timp amuş vin alejerile]. aşa că na-vă link razberiţi-vă

tata o atras atenţia asupra unei formaţii: no shagga.
no shagga avea tobe conectate la colonce! no shagga avea flaut! no shagga avea pe cineva la muzicuţă! aşa îmi exclama tata prin telefon, de la faţa locului. eu vârcolindu-mă de pe o parte pe alta în pătucul meu călduţ, nici nu vroiam să-l cred. da băi, da băi îmi exclama la celalalt capăt al firului tăticu. iaka asta mai merji. din auzite, am înţeles că sound-ul la no shagga o crescut considerabil. atenţie! asta îi reclamă plătită iar eu sunt un pupincurist înnăscut care pentru 10 lei pot să vă mângâi pe cur @@@!!!!

burebista [bass, solo], zgardan [solo, bass], terentie [tipa el îi terinte da tata je nu ştie (voce şi spets effectî)] artiom [tobe percuţie sau cum se numeşte] băiatul cu flautul şi băiatul cu muzicuţă.

burebista dădea din strune atât de încordat şi concentrat încât se puneau multe fete dezbrăcate în faţa lui şi făceau petrecere cu spumă super hot iar pe burebista nici că îl interesa. mă rog asta aşa mi-o explicat tata. tradiţionalul cântec “cine iubeste şi lasă”, gâţu [burebista] l-o cântat sub aşteptări. s-ar putea că berea brună tupea.

lu tata i s-o părut că solistul formaţiei are o charizmă tare tare solidă, şi că textele îs bune. însă are mult mult de lucru la capitolul canto/voce etc. asta dacă luam în calcul şi pretenţiile vocalistului vizavi de statutul evoluat al propriei prestaţii scenice. mă rog, mie aşa tata mi-o explicat, eu tut ne priciom!!!

reclama pentru no shagga o luat sfârşit. tata o rămas mulţumit. însă, la un moment dat, l-o văzut cumva printre oameni pe satana, lucru care nu i-o plăcut, şi o hotărât să vină acasă.
eu deamu acasă nu eram, pe la 12 când o vinit el. dacă îmi amintesc bine, eram din nou la pivă în măgdăceşti. ei dar despre asta altă dată!

tata îi transmite noroc lu olga lu nataşa şi lu marta. mama înşerbântată mă întreabă şini-s aistea da eu zic: mam’ da eu de unde să ştiu?.. de când vreu să cunosc o padrujică ş nu pot. eu numa paţani cunosc! mama s-o râs.