Zilele trecute îmi schimbam feţele de pernă, când colo, din cele patru feţe de perne pe care le tot aveam de când luase voronin primul mandat, ca să vezi şi să te ahuieşti… Una, dar mai exact faţa ceea de pernă verde şi veche, s-a adeverit a fi ruptă – plină de borţi. E numai bună de aruncat, îmi veni primul gând în cap. Dar cum aşa s-o arunc? Eu ce-s bleadi, milionar, mă fut cu plahiş şi apoi îl mulg de porche-uri sau ce? Corect!!! Trebu de reutilizat, niciun fel de aruncat. Am pus mintea în mişcare. Am vrut să o reutilez şi so pun la altă pernă, a vdrug la altă pernă no să se vadă nică. N-o mers, se vedeau găurile chiar şi mai tare. Altă idee mi-o venit. Să îl sun pe cel mai deştept om de care am auzit eu să îmi dea o idee ce-i de făcut. Dar pe cine? Pe leancă ştoli? Pe profesorul meu de lexicologie? Pe cine oare? L-am sunat pe bătrânul şi experimentatul vadim mişân.
– mişân asta-i hosă, şi faşi?
– какой еще в пизду хосэ ?
– hose pablo, băi…şi n-ai citit cărţi de-a mele?
– дарин, это ты меня опять поддебываеш?
– offf…
– щенок блять… тряпка ты дарин румынская, да я блять тебя завтра сученок над примэрии в острый штык блять надену (am îndepărtat receptorul), как этот твои цепеш нахуй, за такие телефонные приколы, и мне даже хадырка поможет..
Am închis telefonul cu o faţă mulţumită, pentru că totuşi mişân mi-a dat o idee super: тряпка ты дарин румынская… genială idee, din faţa de pernă, care tare dragă mi-era, o să fac cârpă de spălat podele, m-am gândit eu atunci. Zis şi făcut. Podele în preton am spălat în zilele care au urmat, glod de prin bucătărie, borâturi de la supradoze de alcool, oua bâhlite de sub frigider şi credeţi-mă lista e mai lungă dar mă opresc aici. Într-o seară am decis s-o duc la gunoi totuşi, iar când o aruncam în musorkă, o jele m-o apucat. Mi-am amintit cât de mult mi-o slujit ea. Cu lunile îmi răbda capul beat, momente frumoase când ştergeam mâinile unsuroase când mâncam în pat şi priveam blockbastere de pe redtube, nemaivorbind de…
Posomorât, în seara cu pricină, am băut 300 de grame de spirt de 70 de grade. Eh… şi cu ochii înlăcrimaţi, nu am rezistat ispitei. Am fugit la lada de gunoi din curte şi răscoleam prin ea, ţinându-mă de câţiva colegi care găsiseră ceva veritabil în lada alăturată… Dând la o parte putregaiurile cu care s-a contopit preferata mea faţă de pernă, am găsit-o, era tot acolo, tot a mea, tot superbă. Întors acasă am mai dat peste cap 100 de grame şi am adormit cu ea în braţe, într-o putoare sublimă.
La răsărit m-am trezit în bucătărie cu gândaci în juru-mi. N-o să credeţi dar în loc de cârpa de podele, în braţe îmi stătea o IE strălucitor de albă care mirosea a gutuie. Am sărit în sus de bucurie. Boarfa în IE s-a făcut!!!! Nu ştiam ce-i aia durere de cap nu ştiam ce-i aia peregar. Dansam prin casă, ţinând IA strâns la piept, iar de după geam am văzut la un moment dat, chipul angelic al natei albot, care dispărea zâmbind suav de după geam, ca o zână. Alături de ea, cu aripi la spinare, dispărea în zare şi ministra culturii babuc şi întregul crew de la atelierul prodan, care a făcut recent un spot de promovare a festivalului IEI. De atunci nu mă despart de IE. Mă invidiază toţi. Merg la festivaluri, la yardsaleuri, merg la gustar şi la festivalul balcanic merg îmbrăcat în IE. SUNT FERICIT. Aveţi aşadar grijă de feţele voastre de pernă.
disclaimer:
Campanie socială susţinută financiar de către fabrica de lenjerie de pat din Tiraspol.
hosă, o pivă? 