Facebook

straşnic.
straşnice lucruri se întâmplă cu moldovenii noştri di tucma nu ştiu în care şcaf sau seif să-ni pun banca mea cu sânge de moldovan ca s-o conservez pentru mileniile grele care vin.

merg eu, cum ar veni vorba, spre picnic. toate astea undeva în inima moldovei [şi nu, nu la radio noroc]. ş cum eram eu la o mini-gară, doi romişi îmbrăcaţi în stil the bomjus style povesteau şi râdeau de un al treilea romic, nobil prieten de-al lor, care s-o lahanit viditili de nuş’ce pălinkă la nuş’care ultra beţie.
zaebisi, îmi spun eu mie, cu bale pân’la pământ imaginându-mi ce bună era pălinka.
tot la gară, apăruse doi tineri cu huievî velikuri. grăieu nahui despre facebook. despre cum îi de zaebisi să stai pe facebook tătî ziua, că prekoale, că ibu ia şi-i di fain etc etc.
iaka undi să duşi moldovanu. pe pula facebook-ului. sau să strîng trei tineri stilaţi cu măc-uri şi stick-uri intărnetovskie undeva pe la asaki sau hui poimi şi butonează claviatura ş nu schimbă nişo vorbă între ei, în schimb pun status-uri şi like-uri şi com-uri pe făisbuk.
da zaebali voi deamu! [vă rog să obsrvaţi că am pus semnul exclamării tipa eu îs indignat ş că de emoţii am scăpat litera e în cuvântul observaţi]

haideţ să faşim kuliok făisbuk, tocuri faisbuk, tabletşi, chiloţ făisbuk, pivă faisbuk, buletin di identitate făisbuk, tatuirovşi, prezişi, bucate de mâncare, maşini făisbuk, poziţie pentru a te fute care să se numească făisbuk. ooo, iubito am aflat de poziţia făisbuk, uite am aici nişte vin din 64 poate ‚probăm’ poziţia făisbuk? haideţi să numim copiii făisbuk. cum? tu n-ai faisbuk? iaaaa iibuuu. şi di ţăran tu eşti.
da băieţi, este şi odnoklasniki. reţea care nu mi se pare la fel de nocivă ca şi făisbuk. odnoclasnecele îs de râs, faisbuku îi de plâns.

eu stau şi mă tusui pe facebook. brusc îni vine ştoto să mă beşesc. mă deloghez de pe făisbuk, mă beşesc ca să nu mă simtă/vadă/audă nimeni, ş peste 1 minut iară mă loghez. pentru ultra downi explic: mai dă-o încolo de făisbuk. mai ieş din toată împuţitura asta. mai plimbă-te prin dvoruri să mai auz o vraghie care deamu moare, să vez un copchil care plânji, să mai prineşti un pizdon la urma urmei. să simţi că trăieşti. nu blea reţele sociale şi vsea tufta.

paradoxul şi cotradicţia ar putea consta în faptul că sunt şanse să dai de această postare prin intermediul făisbuk-ului. moment în care plec ruşinos capul şi afirm: e ok să profiţi de făisbuk, nu-i ok ca făisbuk să profite de tine. eu îi consider priduraşi şi laşandre ş laş’pezi pe toţi cei care tarcesk pe făisbuk în raport de 70-80 la sută din tot timpul pe care îl petrec în general pe net. mă scuzaţi druganilor, cunoscuţilor, rudelor, moldovenilor, da eu mă tem că în cazul dat încurcaţi pizda cu pizdeala, vorba bunului amic tractorist şi poet şi inginer şi parior şi ….într-un cuvânt: mihai.

Ps: ş dacă voi aţ crezut că mie îmi place pălinca apu v-aţi înşelat amarnic, şi cel care v-o spus aşa huinea să-i transmiteţ că-i dalbaiob.
Cu cele mai sincere şi luminoase gânduri în adresa Dvs
Al vostru pe vecie

Mark Zuckerberg