victor vs 5 iunie

deoarece importanţa zilei de mâine pluteşte în minţile noastre minuscule iar ziua alegerilor locale vrea să-şi găsească cu orice scop un loc în sufleţelele noastre păcătoase, dedicăm lipsa de maturi şi perematuri viitorului primar general de chişinău.

blea! pe parcursul a ultimelor două săptămâni am tot încercat să-mi fac timp pentru a boci cu lacrimi de crocodil asupra câtorva chestiuţe. este vorba, după cum e şi firesc, de scumpirea ţigărilor şi în special a red and white-ului. ţigările costă amu 7 lei [se zvoneşte că se va mai scumpi rădvaitu]. pe cine să înjuri, cui să te plângi, de la cine să ceri explicaţii – numai filat ştie. unul eu, în ziua când am luat pachetul ăla irezistibil de red and white la preţul de şapte lei, am zis în sinea mea aşa: toţi îs nişte prezervative folosite şi nişte pederaşti bătrâni şi lipsiţi de onestitate. tot în perioada respectivă a fost distrus friguşorul. bar, cu o conotaţie sentimentală, istorică, şi financiară căruia i-am dedicat 5 sau 6 ani, iar taică’miu, bănuiesc, mai mult.

cu toţii ştim legendarul episod făcut de debilii de la south park. anume acela în care stan nu doreşte să voteze mascota şcolii. avea de ales între o sticlă pt bebe cu biberon şi nuşce cotletă [nu/mi amintesc exact]. el o refuzat şi a fost ponegrit şi alungat din south park şi a ajuns într-o comunitate de zoofili care se futeau în faţa cămerii de filmat cu animalele şi era totul super wonderfull. stan, spre final de episod, revine în south park şi votează. faptul că stan avea de ales între căcat şi căcat a fost foarte bine subliniat de producătorii genialului serial.

când absolvisem liceul eram prost. eram şi rău. eram prost rău. şi acum sunt. dar sunt sificient de maricel ca să-mi dau seama că f mulţi mi-au spălat creierul şi vor să mi-l spele şi în ziua de astăzi. mai lăsaţi-mă fraţilor, ca să nu va numesc altfel, cu faza: trebu să votezi. trebu să votezi chiar şi în situaţii-limită şi nu că aşa pur şi simplu, ci să votezi răul cel mai mic. o pulicică, rebeata.

să-i luăm pe oamenii care promovează votarea ca şi act obligatoriu şi decisiv şi căcaturi. ăştia-s oameni care lucrează de ex. în sfere onegiste care fac campanii gen hai la vot. ei au salariu şi kapusneak din asta. din salariu îşi cumpăra marlboro şi merg în admiral şi beu cocktail sau pivă de 25 di lei. sau oameni care lucrează în instituţii media care sunt patronate şi dirijate pe ascuns de tot aceeaşi politicieni pe care noi, cum ar veni, trebu să mergem să-i votăm. sau oameni de artă tipa, afiliaţi ideologic sau financiar de partide politice. care fac sloganuri spoturi cărţi piese de teatru pentru şi despre anti sau contra – X.

artur gurău nu e un tip care să fie pe gustul meu. nu am orgasm de la postările lui. sunt sigur că nu mi-ar plăcea să stau cu el la pivă and stuff [iaka aişi eu deamu purşăsk şi dau dovadă de o rigiditate cumplită şi tuparâlaia]. cu toate astea, el merge la vot şi măzgăleşte foaia. maladeţ artur, cum familia? eu tot aş vrea aşa.

eu am zarplata 2200 lei. lucrez câte 12 ceasuri pe smenă. lucrez şi noaptea. eu fumez red and white şi beu piva până în 15 lei. eu nu mă plâng nişodată de viaţa mea. scriu o poezie şi mi se face mai bine. numele meu de buletin este victor. victor nu mai crede în politica voastră griobanaia. victor nu mai crede în oamenii care fac rublă promovând politică şi politicieni sau în analişti politici care cum li se scoală pula aşa şi analizează. victor merge ultima dată la vot. ultima dată când vrea să pună ştampila în drept cu chirtoacă. victor mâine intră în schimb de la 7:30 şi iese la 20.00. credeţi că victor mâine va mai reuşi [dpdv fizic] să pună ştampila şeia concenaia şi spurcată în dreptul vreunui nume?

[pariurile pro-victor sau anti-victor se fac la subsolul acestui text]