Nişte Poezii, nişte oameni.

după cum mi-am belit ochiul la rezultatele sondajului, la suprafaţă s-au ivit următoarele concluzii:

– există, din păcate loşi, care nu vor interviu [ceea ce nu înţeleg io, toesti, înţeleg că nu îţi place de nataşa, da kakova huia o să te încurce un interviu, ne poimu.] nevajno, de astfel de oameni trebuie să ne ferim, pe de o parte, şi pe de alta, trebu’ să-i compătimim, să le acordăm atenţie emotivă, la urma urmei dacă nu ne descurcăm singurei, îi ducem şi la specialişti.

– pe parcurs înşercăm să dăm de nataşa cheptene şi să-i solicităm 20 minute pt un interviu.

cu toţii ştim că de obicei în acest răstimp al lui septembrie, deja se simte în aer, începe mega evenimentul muzical al anului. etno jazz festival

eu kaneşno lor reclămi n-o să le fac. mai ales că de-atîta că eu aş vedea jazz-ul ca o pauză de rupere-atarvon pt societatea noastră, dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel. şi anume: oamenii care ‘merg’ pe la jazz-uri devin mai snobi şi mai vazamniţ de parcă ar fi buricul intelighenţîei. marele znatok şi marele consumator de cultură. blea. nu da ladno nu-i de vină festivaliul e de vină mintea moldovanului prost.

da da eu ştiu că sâmbătă toţi o să fiţi la festival. eu ştiu că acolo o să fie elita culturală a ţărişoarei noastre. dar poate totuşi vă mai gândiţi OLEACĂ?

– la festival preţul biletului e din trei cifre
– la noi e za naşarom, plus poate mai kikă şi un biscuite sau o bere din pod.

caroce băieţ. cu tot riscul de a mă pereborşi: adevăratul eveniment cultural e la noi. sâmbătă aceasta la ora 18:30, primiţi-ne:

doritorii de a citi o poezie, welcome