the Biserici

după patru săptamâni de bocete intense di-atîta cî n-am intrat la regie şi după lacrimi imense vărsate în perna mea rozovă cu elefănţei albaştri iată că îmi dau un pumn în bot şi-mi revin.

sincer să fiu, mi-i drept în cur de amtap detâta cî eu ATENŢIE m-am ftiurit ne naşutku. [nu da despre asta în alte posturi care urmează a fi nişte poezii lacrimogene de dragoste]

aşadar.
despre ce să fie acest post răpănos, va veţi întreba voi scărchinându-vă la genitale?
să fie oare despre sex? navreadli
despre superman?
despre un superman care face sex? nu.

dapustim stai tu acasă şi prăjăşti cartofi [sau faci fasole sau habar n-am ce mai ai acolo] sau dapustim te uiţi la serialul mult-adorat, sau voobshe nică nu faci pt că eşti un bezdelnik ca şi mine. şi, nitam-nisam, cineva sună la uşă. şi tu, ca un om ospitalier ce eşti, răcneşti pe toată casa: who the fuck iz there.

când colo, la uşă se află nişte monştri mutanţi la costum, cu nasuri mari cu urechi tăiate şi mulţi muci ieşind din gură şi zice: n-aţi dori să aflaţi mai multe despre Dumnezeu. dar despre Biblie?
iar tu zici:

şi vre omu ista de la mini?
şi sî-i zic?
sî chem poliţia?

nu băi. nu chema nişo mentură. aiştea-s, cum li se spune in popor: sectanţii. numai că tu dacă ai citit măcar o carte sau un gazet la viaţa ta sau mai ales ai scris chiar o poezie [în secret fără să spui nimănui] apu ar trebui să ştii că ei de fapt se numesc protestanţi / evanghelişti etc. deam’ depinde de la caz la caz.

iată pe cine putem întâlni prin preajmă: martorii lui Iehova, penticostali, baptişti, harizmaţi, adventişti, mormoni [biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă. deocamdată pe aiştea să-i vâcheslim.

penticostali:

s-o luăm de la capăt: ciuvaşii sunt creştini. adică, nu credeţi că deam’ dacă n-au icoane şi popi apu gata, la gunoi cu ei. nu. tăt normal la ei. din multe considerente se aseamăna prin bisericile lor [ca templu] şi prin slujba lor cu baptiştii. adică la mine s-o creat pe parcurs aşa impresie că aceste doua confesiuni daje drujăsc între ele. una dintre diferenţe e că penticostalii îs cu pogorârea Duhului Sfânt în unele momente, astfel încât începe vorbirea în limbi necunoscute. în genere, din câte am observat, în timpul rugăciunilor ei sunt destul de animaţi şi impulsivi. dar, îs maladeţ băieţii. important e că cred în Trinitate [pt dauni Trinitatea însemnând Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt]. umblă destul de viu cu evanghelizarea şi propăvăduirea Bibliei. aici vom menţiona că ediţia scripturii lor e cornilescu. de altfel, de cornilescu se conduc majoritatea protestanţilor de natură creştina. aşa că foc la ghete.
penticostalii au venit la noi în ospeţie aproape că printre primii. cu toţii ne vom aduce aminte de complexul lor celebru Hristos pentru moldova. care, datează 1344. ei bine nici chiar aşa, dar, ideea e destul de clară rebeata?

baptişti:
alţi băieţi de treabă. aici lucrurile nu se vor schimba cu mult. iarăşi evanghelizarea. iarăşi cornilescu. iarăşi crezul în Trinitate. aceşti băieţi s-au impus la noi în societate prin legendarele lor tabere pentru adolescenţi. ştim cu totii [iar dacă nu stim, ne dăm o palmă peste botişor şi repejor ne amintim] că baptismul e în esenţă botezul prin credinţă. gen lucrurile stau în felul următor: are loc pocăinţa [de regulă o singură dată prin care credinciosul îşi recunoaşte păcătoşenia, îl primeşte în viaţa sa pe Christos ca mântuitor şi începe o viaţă nouă fără de spurcăciunea “lumească”] după care are loc botezul şi primirea automată printre rândurile membrilor de biserică. în fine, haideţi să nu intrăm, vă rog eu mult, în toate detaliile dogmelor şi teologiilor lor pentru ca eu singurel nu le cunosc chiar bine.

martorii lui Iehova:

iată cine munceşte, de fapt, cel mai mult. aceşti băieţaşi îs ca nişte albinuţe. de cele mai multe ori te poţi trezi la uşa anume cu un martor sau să-l intâlneşti pe multe alei ale capitalei noastre. ba ei mai au şi stand-uri prin parculeţe unde, îşi expun broşurele: turnul de veghe şi treziţi-vă. cu martorii lui iehova o să avem de ftâknit oleacă. tipii se auto-proclamă creştini. deşi, aproape nimeni nu-i consideră aşa. asta se datorează faptului că nu martorii cred în Trinitate. toesti, ei spun ca Isus nu este Dumnezeu ci doar fiul lui. dar, de la lecţiile de chimie, noi cunoaştem că la baza credinţei şi dogmei creştine stă anume Trinitatea.
mai au martorii nişte chestii foarte curioase şi simpatice. e vorba de faptul că ei nu îşi lasă copiii să privească desene animate în care animalele sau obiectele sunt umanizate. adica, nu prea lasă copiii lor să privească alde nickelodeon. ei dar asta nu-i numai la martori, mai sunt curente neo-protestante la care se mai întâmplă asta. eu aş spune că nu-i grav. noi fiecare avem câte un greşok za spinoi.
alte momente curioase despre martori: e una dintre cele mai mari organizaţii religioase; tipii nu donează sânge; nu sărbătoresc crăciunul sau paştele, ba mai mult de atât, nu îşi sărbătoresc zilele de naştere. sincer să fiu, cu martorii m-am intersectat des, şi adesea destul de decent, însă, niciodată n-am asistat la vreo slujbă de-a lor. nu da ladno, vorba filozofului, niciodată nu-i târziu, nu-i aşa?

mormoni:

iată aici începe impotmolirea mea. evident că poţi studia wikipedia zile şi nopţi pentru a te razberi sau cel puţin a pune totul pe policioare în ceea ce priveşte curentele şi confesiunele protestanţilor. eu asta n-am vrut s-o fac aici. adică n-am vrut să vă fac copy paste de pe wikipedia. relatia mea cu mormonii n-a fost prea intimă. în genere, am auzit multe chestiuţe stranii despre mormoni. ba că ei terorizează prin telefon sau prin poşta electroniă, ba că ei trăiesc în condiţii medievale sau gen fără electricitate şi fără alte condiţii, ba nu ştiu ce şi nu ştiu ce. dar, nu demult, la o zarplată am decis să-mi cumpar o carte, şi cum ies eu din subterană de la gara de trenuri ce să vad eu acolo? n-am ezitat niciun minut. mi-am cumpărat cartea lui Mormon. ei susţin că mormon a avut contact direct cu Hristos şi ceea ce-a scris el, adică mormon, este la fel de important pentru ei ca şi cuvântul lui Dumnezeu. dacă sincer, îs un pic sceptic aici. dar nu pentru a judeca şi a bârfi confesiunile ne-am adunat noi aici. cu alte cuvinte, noi de noi răspundem nu de alţii. cât despre faptul dacă-s creştini sau nu asta deja rasfoim wikipedia băieţi.

eu, cumva sluceaino, am descoperit o biserică a lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă.
ea se află pe strada alexandri [da, da eu ştiu că se scrie altfel şi că voi sunteţi nişte profe crizate
de litaratură.]. acolo de obicei vezi inostranţâ. toţi la patru ace. cămăşi albe şi pantaloni + un ecuson pe care scrie nişte litere. dacă ceva, intraţi, şi povestiţi-ne şi nouă.

mişcarea harizmaţilor:

niş nu ştiu şi aş putea să vă spun. dacă cineva dintre voi ştie mai multe despre ei, apu nu tormoziţi. împărtăşiţi-vă. eu o să vă spun cam ce ştiu. în primul rând CNL. [cei care au sunt tv la televizor apu ştiu despre ce-i vorba]. cnl este un canal toli creştin toli nu în totalitate, nevajno.
apu acolo mulţi din ciuvaşii care predică sunt de la bisericile horizmate. dar, evident se mai prăpădeşte şi câte vreun penticostal tradiţional sau baptist conservator pe acolo. de exemplu, joyce mayer. super legendară. aşa cu paru scurt şi pe alocuri enervantă. dar america o place. times de exemplu a plasat-o pe locul 17 sau 18 în top 50 cei mai influenţi/giganţi evanghelişti.
horizmaţi la noi avem dar nu ştiu unde-s anume. îmi pare rău. ştiu că ei tot nu au mari abateri doctrinale, cum o au mormonii sau martorii. numa că ei sunt mai liberi în ceea ce ţine de look, comportament, alde plete sau cercei la mujici, muzică rock, concerte etc.
dar cum totul este relativ, şi eu sunt aşa un mare baran încât s-ar putea să greşesc [deşi nu cred] apu vă invit să ciripiţi.

adventişti.
experienţa mea cu adventiştii s-a rezumat la o singură persoană pe care o cunoşteam. aici o să vă cer pe bune ajutor, pentru că ceea ce am găsit pe net nu mi-a fost suficient să-i rascusesc şi să vă schiţez un tablou despre cum şi cu ce se mănâncă adventismul. ştiu una cu siguranţă. şi acest moment mi-a trezit o simpatie puternică. e vorba de ziua de sâmbătă. dar ce-i cu ziua de sâmbăta mă veţi întreba voi, ca nişte ignoranţi. iar eu voi răspunde: sabatul, ciuvak. şi asta e atât de drăguţ. unii dintre adventişti sărbătoresc sabatul şi multi dintre ei nu muncesc şi nu prea se implică în activităţi, ieşiri etc în această zi. aşa că, dacă mai aveţi info băgaţi aici.

deocamdată vsio. daca sheva mai continuăm.

ps: ca printre altele ian vedeţi ce biserică frumuşică se construieşte la sculeanka. frumoasă: