Sergiu Terrente. despre cultură despre Nistru

Sergiu Terrente este un tânăr din republica moldova care din când în când apare în peisajul cultural urban cu te miri ce – câteva produse de cultură. Terrente produce texte, live performance (sound & scene) şi mai nou video. sunt convins, la câtă productivitate denotă, că mai sunt domenii sau genuri de produse pe care le fabrică tânărul Terrente, dar pe acelea unul eu nu le cunosc.

Sergiu Terrente a absolvit academia de muzică teatru şi arte plastice, actorie, în clasa, dacă nu greşesc prof. Vlad Ciobanu – acum câţiva ani. de atunci Sergiu iese pe scenele teatrelor particulare, publică samizdaturi cu texte, iese în faţa publicului în calitate de vocalist al formaţiei No Shagga.

până astăzi îmi era complicat să-mi fac o părere despre actorul, textierul, muzicantul etc. Sergiu Terrente. pe scena teatrelor îmi părea, de cele câteva ori câte l-am văzut, la locul lui: carismatic, energic, etc. nu pot zice că m-a cucerit, dar mi-a plăcut. despre textele lui Sergiu Terrente nu am vrut niciodată, şi nici acum nu vreau, sa mă pronunţ. poezia calitativă şi scriitura profesionistă necesită dedicaţie, ca şi orice altceva de altfel. talentul şi inspiraţia astăzi nu uimesc pe nimeni şi nu sunt prioritare.
vocalistul Terrente ba îmi plăcea, ba nu. un cântec îl adoram, pe celălalt nu-l puteam suporta. nu l-am perceput niciodată în calitate de voce deosebită. era ba o sclipire ba o aşchie sub unghii şi tot aşa.

de astăzi, percepţia mea despre artistul multilateral dezvoltat Sergiu Terrente, a făcut un update. astăzi eu ştiu că mie îmi place sergiu terrente. a lansat, împreună cu câţiva colegi de-ai săi, o producţie video. mi-a plăcut ce le-a ieşit. când mă gândesc la resurse, când mă gândesc la recuzită, când mă gândesc la entuziasm, când mă gândesc de câte ori m-am pornit eu la filmări şi niciodată nu am ajuns – din toate aceste motive, apreciez ce-a făcut Terente, în videocliul Balade Bolnave. eu aş regiza altfel. aş fi zis e ok Sergiu, dar aprinde altfel ţigara – ţine mâinele altfel, mai libere, mai fireşte, nu atât de îndemânatic. dacă pui ţigara în gură devii fumător. prin urmare aprinde ţigara ca un fumător. sau aş edita altfel. aş scoate cadrele kitsch, pretenţioase, de umplutură. multe aş face eu – dar n-am făcut nimic.

despre scenariu n-o să vorbesc. deşi ar fi o chestie simpatică în ideea de self killing ori dedublare, ori ce o mai fi vrut să zică autorul. astăzi, Terrente made my day. munca lui, efortul depus, şi produsul adus într-o forma finală – mulţumesc pentru asta. şi vorbesc la modul cel mai sincer. secretul e că astăzi Terrente s-a impus în faţa mea (eu fiind consumator de rând) ca autor de muzică. vocea cizelata de data asta, şi versul cheie “o iubito noi toţi mergem pe cuţite”. mişto. impresionant. plăcut.

prin exerciţiu scapi de clişeu. experienţa o să dea prin sită valoarea/non-valoarea. anii, vor forma ochiul, gustul şi mozoalele. totul e înainte. felicitări pentru video autorilor. iar şi mai multe felicitări pentru cântec şi munca depusă.

ps: pur şi simplu m-a încântat instrumentalul din piesă, ritmul şi tristeţea. reuşit.
desigur, aruncaţi o privire: