Igor Cobileanski şi noua sa «Colecţie de arome»

Duminică, 2 iunie, la cinematograful Odeon din capitală, în cadrul festivalului de film documentar Cronograf, a avut loc premiera filmului artistic „Colecţia de arome” al cărui autor este Igor Cobileanski. Scurtmetrajul a durat 15 minute şi chiar dacă a început cu o oarecare întârziere, publicul s-a arătat răbdător.

945509_594308900581319_99995575_n

Trebuie să recunoasc, subiectul filmului „Colecţia de arome” mi s-a părut unul oarecum exotic pentru spațiul basa. Chiar dacă scenele din scurtmetrajul lui Cobileanski reflectau, şi de această dată, condiţia sărăcăcioasă a poporului moldav, mizeria socială care ne înconjoară, diferenţele enorme dintre clasele sociale, pelicula a avut un deznodământ cel puţin neobişnuit. Victor este un băieţel de 12 ani care împreună cu tatăl său acceptă regulile unui joc alienat pentru a face rost de nişte bani necesari pentru tratamentul mamei sale. Timp în care tatăl său minte că pleacă să împrumute nişte bani de la un vecin, Victor merge la un prieten/coleg de-al său, care e acoperit în bandaje, pentru a împrumuta de la acesta o pereche de ghete. Aici are loc un dialog dintre cei doi copii în contextul căruia regizorul şi scenaristul Cobileanski schițează un laitmotiv tragi-comic. Unul dintre băieţi ridică întrebarea: oare cine este mai puternic Mike Tyson sau Bruce Lee? Protagonistul nostru răspunde că Bruce Lee, motivând că acesta din urmă fost karatist, însă colegul său i-o taie: păi bine, dar ştiai că Mike Tyson are puterea lovitorii echivalentă cu 300 de kilograme? Victor îşi ia ghetele împrumutate, miroase aromatizantul în formă de brăduţ, care de obicei se pune în saloanele automobilelor pentru miros plăcut, şi pleacă împreună cu taică-su la marginea localităţii. Apropo de localitate, pelicula nu trădează locaţia concretă a evenimentelor fictive din film. Deşi, în scena de final în cadru apar clădirile de la ieşirea din Chişinău, care simbolizează Porţile oraşului, mi s-a creat impresia că povestea nu este tocmai urbană. De altfel, un copil din Chişinău nu se mai miră/bucură în zilele noastre de un aromatizant în formă de brăduț. Un copil de 12 ani din Chişinău, îndeosebi care provine din familiile anevoioase, nu are dreptul să fie fascinat de un asemenea lucru. Una peste alta, tatăl şi fiul ajung într-o câmpie unde s-au adunat mai multe asemenea perechi (tați-fii). În scurt timp, la faţa locului se ivesc două maşini luxoase, un Hummer şi un Mercedes, care chipurile, ar anunţa o trecere înspre mistic în întreaga atmosferă a filmului. Necunoscutul din Mercedes, care pare să fie vreun mafiot obsedat de senzaţii tari dar totodată bolnăvicioase face semn să înceapă parada. Care paradă? Taţii veniţi împreună cu odraslele lor au ocazia să câştige bani (100 de euro, am impresia) dacă îşi lasă fii să se lupte între ei. Se formează un cerc împrejurul lui Victor şi a oponentului său (un oarecare copil de vârsta sa). Li se explică regulile şi li se dă semn să înceapă lupta. Bineînţeles Igor Cobileanski este un cineast de o valoare indubitabilă. Nici nu se poate pune în discuţie capacităţile sale regizorale, care trebuie să recunoaştem sunt la gradul superlativ. Însă, nu mă pot abţine din a spune că lupta dintre doi copii de 12 ani, în cazul filmului „Colecţia de arome”, a părut de-a dreptul ridicolă, dacă nu cumva hazlie. Ţin să menţionez că nu mă refer la ideea luptei sau la situaţia în sine. Fac referire doar la produsul vizual propriu-zis, care a rezultat din ideea unei lupte dintre doi copii. A fost într-adevăr o scenă dificilă şi realizarea ei în orice context urma să lase fisuri. Asumându-şi acest risc, trecând peste zâmbetele unor spectatori provocate de momentele luptei, Cobileanski îl face totuşi pe Victor învingător. Tatăl se apropie de maşina bossului şi îşi primeşte răsplata. Victor la rândul său primeşte un aromatizant în formă de brăduţ şi pare să rămână încântat. După luptă, tatăl şi fiul stau mulţumiţi într-o poieniţă pentru a-şi trage sufletele iar Victor îşi întreabă tatăl: cum crezi, cine ar câştiga în lupta dintre Mike Tyson şi Bruce Lee? Tatăl dă acelaşi răspuns pe care l-a dat şi fiu-su mai devreme. Şi, pur şi simplu adorabil, Victor i-o taie cu puterea incredibilă a boxerului american, aceasta fiind și scena de încheiere.

Se pare că Igor Cobileanski a reuşit un experiment rezultativ lansându-şi „Colecţia de arome”. Nu spun că e un experiment cinematografic, ci mai curând stilistic. Se vede cu ochiul liber că a încercat o „ardere de etapă” vitală în activitatea oricărui autor. Exercițiu pe care publicul nu neapărat l-a constatat, decât doar printr-o superficială replică: „Oh, Cobileanski devine profund?!”. A reuşit, în calitatea sa de autor, să inducă publicul în doar 15 minute într-o atmosferă oarecum mistică şi tulbure, exact cum georgianul Gela Babluani a făcut-o în 95 de minute în filmul „Tzameti 13” (2005). Nu am făcut neapărat trimitere la subiectul propriu-zis al filmului francez, dar nici nu pot să neg faptul că totuși m-am referit la anumite asemănări generale, la nivel de idée. Și, desigur, fără să vrei, îți aduci aminte și de Fight Club. Un „junior fight club”.

Una peste alta, Igor Cobileanski, după ce am privit „Colecţia de arome”, rămâne a fi în continuare regizorul meu preferat din lista celor câţiva pe care îi avem.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

4 răspunsuri la „Igor Cobileanski şi noua sa «Colecţie de arome»

  1. victor

    n-ai pomenit despre actori,
    cum ti s-au parut?

    • Si asa or zice toti ca is un profan in domeniul filmului cel putin asa cred eu ca se gyndesc specialistii ARTISTIIIIII… Daka sincer am cyteva obiectii de fapt numai vreo doua dar parca am ezitat sa le mentionez. As fi curios sa vad si parerile oamenilor care profeseaza meseria… Ce au ei de zis? Cum au vazut ei filmul cu okiul si myna lor formata :). Victor, impresii?

  2. n

    Ft bun articol 🙂

  3. Valeriu Jereghi

    Îmi aduc aminte premiera filmului Arrivederci la acelaşi Odeon, tot cu sala plină şi în picioare, aplaudînd filmul încontinuu. De pe scenă ca prin ceaţă vedeam pe acest fundal de ovaţii cum, incomodînd spectatorii, emoţionaţi de rautate îşi fac loc ca să iasă din sală, îngrijorati de ce au văzut şi foarte pierduţi, „elita” Uniunii Cineaştilor – un oarecare Sobor (venit ideolog de la Comitetul Centralşi al partidului comunist al Moldovei sa distruga cinematografiea moldoveneasca, sa bancrotizeze si sa privatizeze la un pret de nimic “Moldova-film”) cu băieţii lui: Poiată, Druc, Olărescu. Apoi în aceeaşi noapte a apărut primul articol „critic” „La revedere cinematografia moldovenească” strocit de acest Mihai Poiată, “dramaturg oficial” fără nici un scenariu şi fără nici un film artistic (aţi vazut cineva undeva ceva?) –
    o mizerie al invidiosilor.
    Igor Cobileanski a reactionat foarte profesional si inteligent la acest material, numindu-l critic. Vreau să-i spun bunului meu coleg că şi eu mi-aş fi dorit in loc de ura colegilor, invidie şi porcării provinciale a unor ratati – o viziune, un punct de vedere cu multă lumina, fără răutate, ager şi analitic. Pe fundalul inexistenţei criticii moldoveneşti de film (fiindcă de mulţi ani nu mai există cinematografie in Moldova ca artă de succes, fiindca smecherii, hoţii şi impostorii au devalorizat-o, au furat-o, au vindut-o şi au distrus-o definitiv) apariţia acestui material mă bucură pentru a conştientiza că a venit o nouă generaţie de intelectuali cu o bună cultură generală, care ştiu a analiza operele de artă asa cum işi permit ei singuri să perceapă polifonia propusa de autor care consta din literatură, imagine vie, lumină, sunet, arta actorului, muzică, scenografie…
    Şi aici incepe contradictoriul cu bunăvoinţa celor de acasă cu bunăvoinţa celor din afară – juriul de preselectie al festivalurilor internaţionale. Acolo acel Juriu are cu ce compara aceasta minunata lucrare al tinarului cineast Igor Cobileanski “Colecţia de arome” ca si cum a fost atunci, in 1993, cu filmul meu “Si va fi…” (“Le presentiment” «Предчувствие») – compara cu zeci şi sute de filme din toata lumea, in toate limbile – filme selectate de ei pentru cel mai prestigios festival european. Si atunci cand echipa de preselectie include filmul tău in programul oficial al festivalului este deja o victorie a regizorului nostru moldovean, că datorita lui a sunat de pe marea scena de la Cannes numele ţării noastre la cel mai inalt nivel cinematografic european.
    Avem şi alte exemple in istoria contemporana a cinematografiei autohtone – cu niste relaţii de tet a tet să umble cu filmul la sute de festivaluri internaţionale de prin toate provinciile Europei, sa te tot lauzi si sa nu aducă acasa nimic, nici macar o diplomă formala…
    Ma bucur pentru autorul acestui articol ca este inteligent şi binevoitor faţă de regizorul unei opere cinematografice (aşa o consider eu ca regizor laureat al multor festivaluri internationale – opera de arta), că a intrat foarte serios in esenţa filmului si a depanat foarte minuţios continutul si forma, atmosfera filmului cu respect fata de autor. El ar face acest film altfel, dar tot odata il sustine pe Cobileanski pentru crearea acestui scurtmetraj care, pentru acest talentat regizor este inca o etapa de trecere la o scara mai inalta in domeniul profesiei de scenarist si regizor. Iar eu in aceasta combinaţie de colaborare a tinarului critic de cinema plus autorul filmului vad o perspectivă foarte valoroasa, vad acest scurtmetraj deja ca un sinopsis pentru un mare şi serios film artistic de lung metraj. Modul nostu de viaţă in ziua de azi in Moldova oferă pentru oamenii sensibili, pentru artiştii adevăraţi noi subiecte pline de adevar, concepte contemporane dure, adevarate metafore, simboluri si Artistul este obligat să se supună acestei provocari – aici e cărarea cea dreapta – cararea, care va rămine sub drum…
    Mulţumesc lui Igor Cobileanski pentru rolul oferit lui Gheorghe Grau, care D-lui l-a interpretat cu un mare talent si foarte profesional.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s