Un scurtmetraj dedicat Circului din Chişinău: Furgon, 2012.

vineri, 6 iulie, în presa online au început sa apară ştiruţe precum că iată o apărut un nou scurtmetraj. bucuria mea a fost că în numărul de vineri al ziarului Capitala pe prima pagină, dis-de-dimineaţă, a apărut un material/cronică la acest film. materialul era scris în ziua de joi, 5 iulie, când încă nu se făceau ştiruţe care ar viza existenţa scurtmetrajului. citiţi ziarul Capitala. fiţi primii.

iată ce era scris în ziarul Capitala:

De fiecare dată când prin intemediul internetului moldav se lansează o lucrare cinematografică, sincer vă spun: reacţia imediată şi emoţiile care mă copleşesc sunt din categoria celor pozitive. Indiferent dacă descoper un video în limba română, ori în oricare altă limbă, motivul bucuriei mele întodeauna se rezumă la faptul că iată avem parte de încă o lucrare video “made în Moldova”. Bună este lucrarea lansată sau mai puţin reuşită, rămâne de văzut, în ultimă instanţă consumatorul poartă ştampila ce trebuie pusă pe facturi, şi rareori ştampila criticilor şi a presei e validă.

De curând am avut plăcerea să descoper un film realizat de Nelly Ştefaneţ şi plasat pe reţeaua „Youtube”, chiar dacă, trebuie să recunosc, nu auzisem de el nici cu coada urechii. Pelicula poartă titlul „Furgon” iar anul producţiei este 2012, ceea ce ne permite să afirmăm, fără a da în străchini, că filmul despre care vorbim este unul dintre cele mai proaspete lucrări video de care dispunem, chit că Nelly Ştefaneţ pare să fie studentă în cadrul universităţii „Hyperion” din Bucureşti.
Dacă e să începem călătoria noastră prin salonul furgonului vom realiza că titlul ales de juna regizoare predispune spectatorul să se aştepte la un film de acţiune. Nu pot să nu recunosc faptul că titlul sună inspirat şi este unul reuşit, cu toate astea, ar fi fost dublu mai interesant dacă titlul filmului venea nu numai de la numele propriuzis al clovnului, ci şi ar fi făcut trimitere şi la camioneta-furgon. Cel puţin în acest caz, spectatorul ar putea face legătura imediată : circar-turneu-furgon.

În general mulţi dintre tinerii artişti aleg teme sociale care să stea la baza lucrărilor lor. Pentru a argumenta acest lucru nu am nevoie de teoriile şi descoperirile bătrânului Isaac, e suficient să ne amintim de subiectul migraţiei, al integrării europene, al sărăciei etc. Subiectul pe care şi l-a ales Nelly Ştefaneţ vizează şi el o importantă problemă, deşi mai delicată, e adevărat, cu care se confruntă societatea moldavă. Iar subiectul ales de ea este Circul în paragină.

Pomenindu-ne deja la mijlocul călătoriei noastre cu furgonul, mă simt nevoit să îl prezint pe protagonistul filmului şi anume pe actorul Igor Caras-Romanov. Marea mi-a fost curiozitatea să descoper că tinerii regizori aleg să lucreze cu actori de un aşa calibru. În afară de toate, şi pelicula „Furgon” nu are câteva secunde, sunt ditamai 13 minute de film, iar material filmat este, bineînţeles, şi mai mult. Carizma actorului Igor Caras ne lăsa fără drept de replică îndeosebi când carizma acestuia se regăseşte şi în coloritul personajului pe care îl joacă. Igor Caras interpretează rolul clovnului Furgon care, chipurile, a activat în cadrul Circului din Republica Moldova şi care este măcinat de timpurile sale glorioase. Efervescenţa trecutului îl motivează pe personaj să meargă la sediul circului, în pofida faptului că acesta din urmă e doar paragină, şi în numele trecutului să iasă pe arenă şi să improvizeze vreun număr. Nu bag mâna-n foc că aceasta povestioară cu clovnul ar fi una absolut fictivă, ba din contră, plasa trecutului cred că urmăreşte pe orice artist, atunci de ce să nu-l urmărească şi pe clovnul Furgon. Pentru mine unul, personajele pe care le joacă Igor Caras se asociază în mare parte cu nişte caractere dure (vezi cel puţin „Nunta în Basarabia” şi „Tenis cu moldovenii”). Acest fapt, recunosc, m-a împiedicat să urmăresc în regim distant şi obiectiv jocul actorului. Unde mai pui că stilul care domină pelicula (până la momentul deghizării în clovn) este unul aproape minimalist. Dar totul se spulberă când vine vorba de spectacol. Iar spectacolul vine odată cu ieşirea personajului-clovn pe scena Circului.

Nu pot trece nici peste faptul că peliculă în cauză mi-a răscolit nişte amintiri ce ţin de un videoclip al formaţiei „Stereodoping”. Clipul fu realizat în incinta Circului unde patru personaje de tip clovn erau singurii spectatori prezenţi la prestaţia formaţiei. Pe scurt, revedeţi clipul la piesa „Lenape Heights” semnată de „Stereodoping”. Asemănarea dintre filmul „Furgon” şi videoclipul respectiv este bineînţeles redusa la coeficentul zero, şi totuşi, în cazul meu a înregistrat tangenţe involuntare.

Nelly Ştefaneţ a realizat un film fără dialog, coloana sonoră a filmului fiind asigurată cu brio de Igor Iachimciuc şi Edgar Ştefaneţ. Realizarea ideii merită şi ea o apreciere în contextul în care scurtmetrajul transmite limpede un mesaj socio-psihologic, reuşind să-şi păstreze ambalajul artistic. Textul care apare înaintea titrelor ar merita mai multă concentrare din partea autorilor filmului, asta deoarece expresia “circul este mort” mi-a lăsat acru în gură. Dar aproape toate se iartă când priveşti atent scena care încheie pelicula, iar lacrimile lui Igor Caras-Romanov sunt aproape ireversibile, reuşind să lase şi senzaţia puternică a celor trei puncte de suspenise…

(variantă neredactată a textului)

Vizionare plăcută!