umilirea animalelor, val chimic. poezie.

BIÓNICĂ s.f. Ramură a ciberneticii care își propune să introducă principiile de funcționare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique].

până una alta vreu să vă spun că dacă andrei doboş nu avuse aşteptări de la debutul valentinei chiriţa, apoi eu din contra, avusem. umilirea animalelor este volumul de debut în poezie semnat de val chimic [valentina chiriţă] şi care a apărut în 2010 la tânăra editură românească casa de pariuri literare. da, aşa e, pentru unii casa de pariuri literare[cdpl] poate suna strange aşa… dar staţi să vedeţi aricelul-emblemă şi u will love it.

nu prea am auzit eu de cdpl prin chişinău, pentru că vă daţi seama, unei edituri tinere din bucureşti i-ar lua ceva timp pentru a ajunge tocmai în chişinău. dar asta nu este o scuză. în ziua de astăzi sistemul de vânzări online funcţionează bine-mersi, dorinţă şi bani să fie…
am împrumutat cartea de la ţvetov şi iata-mă-s cu impresii.

e unul din volumele pe care le aşteptam încă din 2008. prima parte a lui, a volumului adică, intitulată zile cu femeia chimică, m-a vrăjit cumva într-un mod hiponotizant şi cuceritor, flirtând cu mine prin intermediul limbajului unitar şi formelor sale diverse. şi când spun formă am în vedere reuşite tehnice care încep de la aranjarea în pagină şi se termină la tăierea de vers, căreia, val chimic îi acordă o mare atenţie. şi foarte bine face. îmi place să cred că ceea ce-a făcut autoarea volumului e să contrabalanseze două stări, două atmosfere, separându-le în părţi distincte la nivel conceptual. prima partea, după cum spuneam, e partea neoanelor, a reacţiilor chimice, a maşinăriilor, a electrozilor şi nu în ultimul rând a motoraşelor atât de simpatice mie. e mai curând o atitudine şi corelaţie faţă de lucrurile enumerate anterior.
zile cu femeia chimică te învaţă lucruri pe care nu ai de unde să le ştii, prea uman fiind. pe coperta a patra citim nici gât nici membre nimic/ o inimă artificială/ mă va iubi la nesfârşit.[copiez z HCL, pag 37]. poţi simţi în întregime, prin acest fragment de text, feelingul primei părţi.
între paginile 7 şi 40 am parcurs poezie care se evidenţiază prin anumite zvâcniri şi adesea te prind nepregătit, percutându-te cu fragmente de genul: [am băgat care mi/au plăcut cel mai mult]:

deschid fereastra şi fac parte din lume/ de-abia am ieşit de sub duş cu corpul intact/ şi de data asta/motoraşul a transformat spaima în spaime mai mici [originea pag 14]

într-o operaţie estetică masivă / la o scanare completă / moartea se contemplă [scanare completă. pag 31]

am tăiat cadavrul / am desprins firele albe / nimic nu s-a scurs / mi-am scuturat picioarele / în camera cu holograma / m-am antrenat [s-a produs o schimbare. pag 39]

momente regizorale mişto:
…o monedă strecurată în automat a făcut totul vizibil…
…paşii accelerează pe holuri… asta din urmă mă facuse să pun cartea de-o parte pentru câteva clipe. nu puteam să trec peste afurisiţii aia de paşi care accelerează aşa, prea real.

umilirea animalelor figurează ca titlu al părţii secunde din volumul umilirea animalelor. vine peste tine ca un duş, dacă tot surprindem adesea personajul amintind de duşuri, revigorator. sunt nişte sarcini. ele te pun în postura de a simţi prezenţa, deja mai activă, a povestioarelor, care intră neîntârziat în contrast, zic eu, cu prima parte. sarcina care îmi plăcuse cel mai mult e onoarea [pag 51/52]. menţionez:

zice: am bătut aşa de tare ouăle/ după tot tămbălăul ăla de azi/ că parcă îmi vedeam mâna cum se transforma în mixer.

fuck.

după aia, bogdan perdivară excelează în în loc de postfaţă şi ne oferă o incursiune în viaţa unui teddy bear robotizat devorat într-un final. o atmosferă la care nu ai pur şi simplu loc de empatie. o învăţătură nouă pentru cititorul de poezie. s-ar putea ca după lectura acestui volum să zici gen personajul/autorul pleacă prea departe, că se teleportează far,far in the future sau alte căcaturi. nu. el e aici, în vremea ta. îţi oferă un nou raport cu mediul înconjurător. te enervează. cuantifică o esenţă a motoraşului. s-a săturat, pe alocuri, de futaiul rău dintre oameni.

aveţi perfectă dreptate: aceasta nu este o cronică de carte. who fucking cares? ceea ce vreau să spun e că poezia contează mai mult decât reacţiile faţă de ea. priveşte în colţul încăperii în care stai. e o priză acolo. s-ar putea să vezi poezia ieşind din ea.

menţionăm şi faptul că umilirea animalelor a fost nominalizat la premiul eminescu secţiunea omnia prima. în momentul de faţă este nominalizat şi la premiile observatorului cultural sector debut. gala de premiere va avea loc pe 28 martie la bucureşti. păstrez un pumn pentru a mai ţine în el cartea valentinei chiriţă şi de a citi din ea, iar al doilea pumn îl voi ţine strâns pentru ca volumul să ia şi un premiu de data asta, chiar dacă premiile contează mai puţin, ele dau vizibilitate totuşi.