Jurnal de chişinău? da nu nahui.

eu nu fac grupuri facebook “anti-whatever, JOS-gomicii, etc”, eu nu propun nimănui să strige în gura mare ŞI ZA HUINEA! Hehe. eu tupa vă propun să staţi relaxaţi acolo unde sunteţi, şi să ascultaţi cum eu am făcut o vizită pe la jurnal de chişinău.

menţionez faptul că eu sunt un frustrat, însă într-un alt context [ al săxului]. în contextul refuzurilor, dacă vreţi nahui să ştiţi eu am o vastă experienţă şi refuzurile pentru mine nu sunt un moment de poticnire. [recent, daţ să mă laud, mi s-a refuzat un manuscris la o editură krutaia din ro, ceea ce înseamnă că lumea încă funcţionează cum trebuie ]. aşadar, care-i viditili, prikolu.

într-o dimineaţă ni s-o sculat nie vozomneala că tipa da ş-oi încerca pe la gazete. să scriu pentru gazet articolaşe, să merg la primărie la întruniri… coroce hui-poimi. sun la ziarul visurilor mele. la jurnal de chişinău, cum ar veni. redactoru’ şef, dna mahu ea fiind, mi-l dă la receptor pe directorul ziarului. înainte de a suna la redacţie, tipa aflasem cum îl/o cheamă pe redactoru’ şef şi dă să aflu cini-i “directorul ziarului”. ei pizdeţ, pe google în afară de faptul că plecase cornescu prin 2009 – nu-i nihuia. deci, îl am la celălalt capăt al firului pe directorul ziarului.

daţi-mi vreun subiect care să-mi servească drept referinţă ca să scriu vreun material de probă, spun eu. Okazîvaetsa: alege-ţi singur un subiect şi vino joi la redacţie. nu ladno, spun eu entuziasmat. mi-am ales. tipa majorarea accizelor la tabac şi vodka îmi alesesem. aşa ahuievşîi cum eram, îmi tot spuneam: da de unde ştii, hosă? poate peste noapte, blea, ţi se umflă un testicul şi ţi se trezeşte mega-talentul de jurnalist. da şi? puţine cazuri vreţi să spuneţi voi?

blea, hai că-i vesel. deci da, acum ne amintim cu toţii de afirmaţiile lui tănase că bloggerii îs concenâe şi ei sunt nişte jurnalişti rataţi/frustraţi. în primul rând, eu nu cred că-s blogger da prosto îs un dalbaiob. în al doilea rând, eu îmi amintesc cum încercam, fără nişun succes, să nasc un articolaş încă din anul 1 sau 2 de litere. oi blea, da şi pi kiar? eu am făcut litere?

ian dă să citesc ce-ai adus, spune directorul ziarului jurnal de chişinău. aaa, da şi, nu v-am spus şini s-o dat drept director de ziar? vitalie hadei. eu nu ştiu este el pi adevărat director de ziar sau nu, da cel puţin la dânsu o venit o kuriţa să întrebe “ce ne facem cu pagina asta?” ţinînd în mână o foaie [A3 po moemu] scoasă la print obişnuit. iaka aişi aşa şi pe dincolo, îi explică jurnalistul sportiv tinerei fete.

ş şi victor, zici că ai vrea sa încerci la noi? hai arată ce-ai făcut tu acolo. fut, îi întind eu cu emoţii foaia cu “proba mea”. număr eu până la 40 şi el termină de citit A4-uli meu. nihuiaşsebe, îmi spun eu, da rebde el citeşte. navernoe aşa-s profii, îmi bag la cap. [da da da, în capu ista a meu prost şi netrebnic care n-are nişun coi de perspectivă jurnalistică]. îi clar victor, spune cumva decepţionat hadei. care nahui clar??? ripostez eu în gând. şi nu ţ-o plăcut băăăă? îmi venea să răcnesc pe tăt ofisu jurnalului.

înţelegi victor, ia un ton povăţuitor hadei, ceea ce-ai scris tu e o chestie deja mult prea ştiută. [blea, di ştiut îi ştiută, nu zic, da pe net în afară de două ştiruţe pizdite din gura lui filat şi negruţă n-am găsit]. asta ce ne-ai adus tu nouă aici e doar opinia ta proprie, continuă vitalie. asta nu-i decât un comentariu personal asupra situaţiei. dacă vrei, o putem da oricui să citească [arată spre colegii din ofis] ş-o să vezi… tu trebu să înţelegi că asta nu prea merge. tu dacă ne-ai citit, apu ştii că nouă ne trebu lucruri mai concrete şi importante. eu oleacă vtâknesc şi mă întreb … oare ce poate fi mai important decât scumpirea tabacului şi a vodşii pentru moldoveni. răspunsul nu întârzie să apară: uite, de exemplu la noi mâine apare un material despre calitatea gazului în ţevile blocurilor de locuit. gen, încearcă să ia un ton mai serios hadei, de ce înainte ceainicul fierbea doar în 5 minute dar acum fierbe în 5 min si 1 secundă.

ei pizdeţ rebeata, oare asta vreu să fac eu? să merg pe la djăkuri şi să investighez, discutînd cu locatarii, în cât timp fierbe ceainicul? băi hosă, mi-am zis eu în concluzie, lasă cu asta să se ocupe practicanţii de la jurnalism. eu chiar n-am nişun kaif să-mi pierd timpul aşa că o fut eu de aici.

am tăcut amândoi preţ de 15 secunde. ok, mă mai gândesc , şi dacă e cazul revin cu un apel, i-am zis eu lui. jurnaliuge sportive să-mi sugereze ce-i important pt cetăţeanul moldav? no, thanks. am ieşit cam negru de acolo. poate chiar şi albăstrior aşa. [am văzt o mâţă turbată în sediul JTV-ului, măcar cu asta m-am ales]

ian mai ştiţi voi şi? nu mă futeţ voi pi mini cu di aistea. ultima vreme tăţ s-o ahuit. am observat că atunci când se ajunge la materialul “scris” apu tăţ se comportă ca nişte editori de pe timpurile socialiste suka. gen, blea, eu hotărăsc eşti tu bun ş coios sau nu. da di ci? di atîta câ tu ai rublă? ei pizdeţ, vorba personajului din clipul fata mea. ia mai lăsaţi-mă. că s-o trăit prin alternative şi în jumătatea sec 20. vezi bukovski, makanin etc. adică blea, nu spun. iaka încercăm şi pe la groşi. da compromisuri nihuia nu acceptăm. mai bine aleg într-un final căi alternative ş mă public mai prin subsoluri, da zato KAIF.

şi da, e adevărat. la moment tarcesc pe site-ul rabota şi lucru punct md. două pagini stau deschise: curieri şi hamali. fut capul? try me.

aveţi ocazia să citiţi materialul de probă pe care l-am prezentat şi să vă convingeţi cât de concenâi îs eu. mie mi-i pohui. asta era o încercare. nu cred că-i prost de tot textul. sunt convins că demonstrează cel puţin faptul că aş putea şi aş avea de unde creşte. scuzaţi, AŞ FI PUTUT creşte…

TEXTUL AICI