poezie

1

ridic mâna dreaptă destul de nesigur
oricum / aşa e atunci când îţi urmezi visul
mi-o împlânt în piept
scot de acolo inima şi o
arunc undeva pe jos / pe un trotuar
asfaltul e plin de mâzgă / etichete de la produse / etc

continui să merg. voi ajunge unde m-am pornit.
durerea e insistentă / se strecoară până la creier.
încă nu am învăţat să lupt cu ea.
ajung în faţa scării tale.
au rămas multe lucruri neschimbate.
cea mai neschimbată a rămas noaptea.

2

rusul de la primul etaj mă priveşte
cel mai probabil m-a recunoscut
[făcusem noi ceva gălăgie]
îmi spune că-s pătat de sânge.
nu privesc în direcţia lui.
ridic mâna dreaptă iarăşi destul de nesigur.
sun la uşă.
sunt eu.
viu.

3

uşa se deschide dar nu fară zgomot
e o teamă copilărească în mine.
tu eşti puternică. trăieşti.
înlăuntrul meu e un coridor sovietic.
cu pişat şi gunoi prin colţuri.
într-o zi o să facem curat / împreună.
o să mişcăm lucruri de pe o suprafaţă pe alta
lucrurile se vor freca de podea de pământ
de mâinele noastre îmbătrânite.

tu vrei o tigaie de cartofi.
ţii în mână universul / mă întrebi ce facem cu el.

4

dimineţile însorite apar una după alta
mi-e greu să rostesc rugăciunea.
o durere străină mă clatină.
sunt bărbat.
păstrez nişte scârbă şi pentru alte dimineţi.

păşeşti mărunt.
priveşti din când în când în părţi.
aş vrea să fiu pământul de sub piciorul tău.
aş vrea să fiu blocul sau vitrina spre care priveşti.
dar nu sunt.

5

la ştiri vorbesc despre o inimă de om.
tu nu ştii nimic despre asta
îţi dau părul la o parte
asta am aşteptat ani în şir sau poate mai mult.

mă ridic şi merg undeva spre baie
în cap apare parazitar o melodie de celentano
mă atingi. ţi-e frică de mine.
încerc să te liniştesc să nu-ţi fie frică
pentru că s-ar putea să nu exist pe bune.