it’s SHOWTIME

a sosit timpul să discutăm pe acest blog lucruri serioase, şi anume: lingvistica.
nu daţi din cap şi nu strâmbaţi din nas. lingvistica stă la baza tuturor lucrurilor. ea este extrem de importantă şi ocupă un loc esenţial în vieţile noastre kon4enye.
limba ne ajuta să comunicăm. limba poate forma un limbaj. la urma urmei la baza creierului uman tot limbajul stă. noi jisăm în limbaj. incoştientul nostru tot foncţionează utilizînd un oarecare limbaj. iar dacă nu mă credeţi citiţi-l nahui pe lacan şi nu mă zaibitz.
în cadrul rubricii lingvistică abordam astăzi provenienţa latină a expresiei: na postoi.

na postoi / postoianno.
mulţi nici măcar nu ştiu cum se scrie na postoi. ei scriu ba na pastoi, ba postoiano. dar ei greşesc. postoi se scrie neapărat prin o iar dacă ajungi să foloseşti într-un vers expresia postoianno trebuie neapărat să o scrii cu dublu n. altfel, se va cosnidera greşeală gramaticală. cuvântul postoianno sau expresia na postoi vine din latinescul postoicus. ceea ce însemnă “constant, invariabil”. cu timpul a ajuns în circuitul lexical al hispanicilor sub forma de postoios iar în italia circula cu formula postoella.

vreo doua zile în urmă viorel cu4ereavyi m-o sunat şi m-o chemat la ziua lui. băi hosă, am dohuia kapustă hai te invit pe tine şi pe nikaleta la ziua mea. zis şi zamutit. mă trezesc la ziua lu viorel cu nikaleta alături…. da viorel, la sângur cum ar veni, o pus tătâ paleana şi s-o syibit. ei, eu cum nu iubesc să pun multi întrebări am rămas unu la unu cu shini trebu. prinesc un mesaj de la viorel: scuză-mă băi că s-o prinit aşa. da prosto eu am lucrat dohuia ş nie ni-i somn. şi cum m-am pornit eu s-o vrăjesc pe şini trebu apu nu mă putem opri. karoce îi povestem nikaletei cum am trecut stadia 54 din jioaka cu skrudj magdak. eram minuţios. cu vseakie detalii. i-am explicat cum se trece bossul stadiei şi povesteam ş tot mai aprins şi înflăcărat. apoi, mi-am aprins un răd and white şi am tăcut. dupa 3 secunde de tăcere…. o, cum te cheamă pe tine, tu eşti eroul meu, a exclamat brusc shini trebu ş s-o aruncat în braţele mele. alt mesaj de la viorel: băi iartă-mă că te deranjez atâta dar mi-am amintit că eu am plătit 3 ceasuri de billiard poati vă duşeţ să jiukaţ?. opa nihuia, vorba sheia. am mers încolo. caroce mai mare izvrashenie n-am văzt. băgam şarişii în luză cu labele. adică fără kii. prosto aşa ca ubliudoşii ne prikaleam ne nashutku. eu kak oby4no zduiem. am eu şi am probleme cu nimeritul în borţ. dar fetelor, nu disperăm totul e înainte.
când o conduceam pe shini trebu acasă, cu troleibuzul 33 [eu jă nu aveam rublă, numai viorel avea], am fost rugat să mai povestesc încă odată fapta mea eroică de-a trece skrudj magdak stadia 54. eu cu patos am povestit şi am prinit şi un vozduşnyi poţelui ca răsplată. am descoperit cu stupefianţă, că de fapt, jioaka skrudj magdak era jioaka ei preferată.

şi asta nu-i tăt. după şi am condus-o pe nikaleta acasă, am intrat într-un net kafe şi mă uitam la nişte fotşi [evident în care era nikaleta] pe reţeaua socială odnoklasnece [copyright rhanolli]. şi, în timp şi eu salivam la monitor, nu observ cum în spatele meu s-a stabilit o blondă-kuriţă care tot se uita, peste umărul meu, la fotce cu shini trebu. eu mă întorc spre blonda iar ea îmi şopteşte la ureche având în vedere fotcele: şi-i di harojjjaia su4ka… şi dispare. eu rămân nedumerit. rostesc doar: capro.

unde rămăsesem? ah da… rubrica lingvistica. aşadar, am adus încă un argument că limba moldovenilor e limba română. şi ei de fapt, nici măcar nu-s moldoveni dar îs români adevăraţi. există romici şi există români. romişii mai şubrezi / românii mai bravi.
da şini crede că noi vorbim altă limbă decât româna şi suntem altă naţie decât români, merită un topor.

the fucking end.

.

.

.
orice asemănare cu elementele realităţii imediate este absolut întâmplătoare deorece cele scrise mai sus fac parte din domeniul ficţiunii.
personajele sunt, de asemenea, inventate.
o pulă.