scopul vieţilor noastre

ea: dragule, dacă o să-ţi spun acum un lucru, promite-mi că n-o să te înfurii.
el: îţi promit iubito. ce este?
ea: doar că te rog, fără certuri şi pumni în bot, ok?
–    da,da bine.  zi-i odată.
–    scuze că aşa dintr-o dată; dar eu zic să ne despărţim.
–    cum adică? aşa din senin?
–    nu din senin. din motivul că tu……..
–    eu?…
–    tu…
–    naşte odată
–    mmmotivul e că tu ai început să bei. acesta e motivul. în fiecare seară bei berea asta împuţită. tot ce ştii să faci tu, e să bei berea asta nenorocită.
–    păi e asta o problemă atât de mare?
–    oare nu-ţi aminteşti tu, cum eram la începuturi? eram foarte fericită. aveam împreună aceleaşi aspiraţii…
–    păi şi acum că beau ţi s-a amărât fericirea? ai găsit şi tu un nod în papură?
–    să ştii că nici măcar nu e chestia în alcool. nu e nici măcar că îmi borăşti toate covoarele. e altceva…e vorba de aspiraţii…
–    păi, în acest caz tu mă enervezi la culme
–    doar mi-ai promis c-o să rămâi calm.
–    uite ce cred eu despre toată povestea asta: bine, eu beau. dar tu toanto? făăă, tu stai toată ziua tolanită ca o scroafă în pat şi nu mişti măcar un deget. toată ziua. 24 din 24.
–    exact. pentru că tu ştii mult prea bine care este visul vieţii mele şi te rog să nu mai ridici vocea la mine.
–     care vis femeio? tu nu mi-ai supt pula de-o veşnicie. maximul efort pe care-l faci, e să te răscrăceşti iar eu să transpir ca boul şi să muncesc pentru amândoi. vreodată măcar să mişti   vreun deget înspre binele comun.
– asta pentru că, din câte prea bine ştii, visul meu în viaţa asta e să nu fac nimic. şi eu n-o să permit beţiilor tale şi borâturilor tale să mă abată de la calea asta de a nu face nimic pe parcursul întregii mele vieţi. aminteşte-ţi, înainte, acesta era şi visul tău. acum uite unde ai ajuns. ai ajuns prea departe. mult mult mult mult prea departe.
– ai dreptate. recunosc, ai dreptate. abia acum mi-am dat seama că asta a fost scânteia dragostei noastre. conceptul de a nu face nimic era sensul vieţii mele şi era visul meu cel mai mare.. şi uite în ce m-am tranformat, unde am ajuns. beţiile m-au distrus. m-au impus să nimeresc într-un circuit. să fiu dinamic. să depun eforturi… iubita mea, eu nu te merit să ştii că nu te merit
– bine, dar acum e prea târziu dragule. dorinţa ta de a bea mi te-a furat.
– da iubito, în acest caz, eu o să plec. sper că viitorul tău bărbat să fie mai bun ca mine. să fie demn de dragostea ta. iar cel mai mult sper că o să vă realizaţi visul de a nu face nimic toată ziua impreună.
– adio iubitule.
– o, dar nu-mi mai zice aşa. eu nu merit.
– bine, nu-ţi mai zic aşa. îţi voi spune doar adio…

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Uncategorized

5 răspunsuri la „scopul vieţilor noastre

  1. vadim tziganasj

    haha
    vorbeam zilele astea online cu un dedok de vreo 60 de ani de prin SUA sau ceva de genu, pe saitul asta de sahmatisti care stau eu, si zice – femeia mea imi spune la un moment dat ca nu ne mai putem permite cate 6.5$ pe zi pentru berea ta, si eu ce sa mai fac – renunt; cand – descopar intr-o zi ca ea cheltuie cam la 250$ pe luna pentru make-up, si-i zic: dap cum asa, adica eu renunt la ceva si tu nu; si ea zice: vezi, asta-i pentru ca eu sa arat bine pentru tine;
    pai, pentru asta era berea, zic…
    si? il intreb
    zice: nu cred ca se mai intoarce vreodata…

  2. povestea ta e mai faina. insa e o femeie ofensata la mijloc, chiar daca-i peste 50, si lucrurile is mai tragice. bai auzi, da sa pierd vreo doua partide de sah de la tine… ce zici, vrei?

  3. stranie femeie 🙂
    dialog ruptos :thumbs up:

  4. victoria rotari

    vestea buna.
    bravo ca ai inceput sa scrii scenarii. Bravo ca ai facut un top al blogurilor de prosta calitate.
    vestea proasta in „scopul vieţilor noastre” personajul din scenariu de ce coboara atit de jos iti vine sa strigi la el: eu nu inteleg cum poti sa cobori atita, mai jos nu se poate.

  5. la faza cu blogurile vica, eu n-am ales cele mai proaste. daca sincer astea [despre care am scris plus inca vreo doua] sunt blogurile pe care le vizitez din asa numita blogosfera. unele dintre ele sunt bune sau f bune si le-am pastrat pentru revista, altele nu mi-au placut. paradoxal, chiar daca unele dintre ele nu imi plac, eu continui sa le deschid. stiti si voi pesniuha asta: dar eu continui … sa te iubeeesc.

    cat despre personajul cela care degradeaza, ce sa zic. am mizat probabil pe un fel de absurd.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s