Reportajul săptămânii

vă prezentăm o poveste uluitoare a unui tânăr de 25 de ani din capitală care a făcut furori în toată mass-media moldavă. tânărul a reuşit să emoţioneze o întreagă naţiune, dând dovadă de curaj, perseverenţă şi luciditate. tragica poveste a început când victor, a adunat 300 de Friends pe Facebook. “o duceam atât de bine pe facebook, nici îmi imaginam câte greutăţi vor apărea în doar 8 ani, pentru că atâta timp am dedicat eu facebookului” ne relatează tânărul cu ochii înlăcrimaţi. reporteritza noastră, la auzul acestor cuvinte a înlăcrimat şi ea, dar n-a putut să se controleze în urma unui astfel de val de emoţii, şi cu tot cu microfon pe care era sigla postului nostru de televiziune, şi-a făcut vânt, şi, spărgând geamul a sărit peste geam de la etajul 5, la care se afla garsonieră sărăcăcioasă şi pustie a eroului de 25 de ani. în apartament, echipa noastră a găsit doar 2 bucăţi de pâine uscată, roasă probabil de guzganii care împart cu victor acelaşi spaţiu locativ. vedeţi aceste imagini uluitoare şi emoţionante în exclusivitate. în timp ce nimeni nu atrage atenţie corpului deja neînsufleţiţi al reporteriţei noastre, doar cameramanul obişnuit deja cu poveştile tragice din moldova, mai face piept reportajului, şi rămâne să filmeze până la capăt materialul.

introducere

victor este gata să-şi de şi al doilea testicul la vânzare, chiar şi al doilea plămân. pentru că primul testicul, primul plămân, primul rinichi, jumătate de ficat, şi trei ţesuturi exterioare ale inimii deja au fost demult vândute. povestea tragică a tânărului care vrea să-şi salveze accountul de FB nu se sfârşeşte aici. de aţi putea doar mirosi aerul din această garsonieră. este apăsător şi ticsit de un miros greu de sudoare şi şoareci morţi. ba nu, mai este un miros asemănător celui când deschizi un borcan cu varză murată şi nişte miros de colţuni. pe pereţii garsonierii vedeţi aici, uitaţi-vă atent noi am făcut un zoom, aici încercuit cu roşu, iată priviţi derulăm încă odată. IATĂ AICI în sectorul ăsta al peretelui unde am încercuit cu roşu se vede clar cum atârna muci uscaţi. vedeţi mucii de pe pereţi deja se transformă în mutanţi mişcători. seamănă la nişte melci care se mişcă. nişte melci fără cochilie. este o poveste sfâşietoare şi nimănui nu-i pasă de victor, care riscă să rămână fără account pe facebook. viaţa tragică a tânărului de 25 de ani de la ciocana, pare a fi irecuperabilă, dar tânărul nu-şi pierde speranţa. atâta curaj şi tărie de caracter nu puteţi vedea nici în filmele americane. victor spune că toţi banii de pe organele vândute au fost cheltuiţi pe un laptop apple de ultimă performanţă, pe o tabletă android, pe un iphone, şi pe un i-pod de ultima generaţie cu ecran multi-color şi cu 400 de GB memorie. la ce trebuie toate aceste lucruri când ai un comp conectat la internet noi nu cunoaştem şi se pare că nu vom reuşi niciodată să găsim răspuns. tânărul brav ne relatează ”uneori, când sunt lihnit de foame şi sunt obosit după 75 de ore continuu pe FB, eu mă întind aşa, pe un fotoliu” ( regia a pus un view al întregului apartament, cu un semn de întrebare în mijloc. UNDE vedeţi voi fotoliu? ATENTIE CONCURS, cine primul vede fotoliu poate să trimită redacţiei noastre răspunsul şi toată aparatura din garsoniera lui victor poate fi a DVS după ce acesta va muri de foame, bineînţeles). Deci victor susţine că după ce oboseşte de atâta fb se pune în fotoliu, flămând aşa cum este, şi îşi ia în braţe i-podul, pune ceva muzică şi doar această relaxare, este unicul alin al tânărului – victimă a indiferenţei moldoveneşti.

povestea în detalii

înainte de a ne povesti tragica lui poveste, victor, a îndemnat echipa TV să îngenuncheze în faţa laptopului deschis la pagina de logare a FB, (aşa face victor de fiecare dată înainte de a se loga) şi să rostim următoarea rugăciune: “tatăl nostru carele eşti ZUKERBERG, păzită fie reţeaua ta, updatat fie serverul tău, precum în SUA aşa şi în Moldova, accountul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi, şi ne iartă spamurile şi linkurile noastre, precum iertăm şi noi odnoclasnecelor noastre. şi nu ne duce pre noi în ispita de-logării ci apără-ne de banda ANONYMOUS, al tău fie facebook, şi azi şi ieri şi în veci”.
tânărul curajos după ce mai n-a leşinat de slăbiciune, tuşeşte îngrozitor de ţi se rupe inima şi se loghează pe FB. vedeţi, spune victor, am 7522 de FRIENDS la moment. nu pot să-i întreţin. am nevoie de bani. de exemplu acum, de Crăciun, am cumpărat la fiecare câte o felicitare digitală şi am felicitat pe toţi cu călduroasele sărbători. fiecare dintre felicitare m-a costat 0.7 euro. am cheltuit f mulţi bani. dar am reuşit să felicit pe toţi. se apropie 14 februarie, 8 martie, nu mai vorbim de Sfintele Sărbători de Paşti. Châ – hâ – îhî. (victor tuşeşte din ultimele puteri. alunecă de la masa de laptop, ajunge pe podea. îmbrânceşte din nou în faţa laptopului. se ţine cu mâinele tremurânde de podea. se uită spre monitor şopteşte: zukerberg nu mă părăsi. nu mă părăsi. de ce m-ai părăsit). echipa noastră de filmare priveşte cu ochii înlăcrimaţi. dar toţi sunt neputincioşi. nimeni nu poate face nimic. doar la o minune mai speră tânărul de 25 de ani. cameramanii fumează nervoşi. se pare că fumul îl face pe victor să tuşească şi mai disperat. dar nu avem ce face. nu putem să-l ajutăm nicidecum. toate speranţele sunt în mâinele DVS dragi telespectatori. doar în mâinele DVS.

concluzii

reportajul nostru se încheie pe această tragică notă. va putea oare ieşi tânărul din încurcătura asta primejdioasă. va putea oare el să-şi vândă şi celelalte organe, pentru a mai aduna încă vreo 3 000 de frienzi pe facebook. nimeni nu ştie. după geam, se aude sirena maşinii de urgenţă. probabil cineva şi-a amintit de reporteritza noastră. acestea au fost ştirile pro tv sau ştirile jurnal tv sau caroce pohui, tot un drac. fiţi bravi, precum eroul reportajului nostru. la revedere, rămâneţi cu noi, şi nu uitaţi să urmăriţi pajena noastră de facebook.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

tablou de iarnă

soarele topeşte, pe unde apucă, suprafeţe mici de zăpadă. nici zăpada, dacă e s-o luăm pe bune, nu-i foarte insistentă să rămână jos. a nins doar aşa, să ne ungă ochii: poftiţi nişte zăpadă, măcar pentru bucuria ăstora mici. copiii, dacă tot veni vorba, umblă haotic prin curte ca nişte molecule într-o substanţă. copii îmbrăcaţi în haine colorate. în violet, verde ţipător, portocaliu sau pantaloni roşii. copii ai săracilor, ai clasei de mijloc sau pur şi simplu copii – toţi uită de bani circulând în mici cete. abia doar când vor ajunge acasă, uitându-se în ochii părinţilor îşi vor aminti că diseară iar ciorbă e de mâncare, sau, unii, îşi vor aminti că undeva în frigider se învecheşte o pizza, nişte peşte roşu (mâncare deloc pentru copii), iar batonaşele de mars au prins un strat alb deasupra.
eu pufăi dintr-o ţigară şi moi buzele într-o ceaşcă micuţă de cafea. acum am observat, în blocul de vizavi, la al patrulea, o domniţă trage şi ea dintr-o ţigară. se pare că privim unul la altul. am plecat privirea în jos, ceaşca ei albă, din care ies mulţi aburi este vădit mai mare. unde se pune ceaşca mea microscopică, verzuie şi roasă aşa nu ştiu cum.
toate lucrurile frumoase şi bune pe care le facem, întru slava lui Dumnezeu să le facem, m-am gândit eu. pur şi simplu altfel nu are niciun sens. ceva mai devreme, tot azi, am stat la intrarea în biserică şi de trei ori am refuzat să intru. groaza îmi dădu câteva icnituri, nişte greţuri mă apucase: gândeşte-te la copii.
să nu ezităm când vine vorba de rugăciuni. îmi place s-o fac pe durul dar dacă după slava mea mă gonesc, degeaba alerg. în tot acest preludiu de ianuarie, rugăciunea se înalţă deasupra tuturor lucrurilor. ce-i drept, venise pe mail şi o propunere de a scrie un scenariu… dar zău, cu mâna pe inimă spun: nu ştiu cum să-l încep.

4 comentarii

Filed under Uncategorized

în curand: Tele Joping.

studioul experimental STUDIOTEXT prezintă o schiţă a emisiunei pilot din cadrul TELE Joping + ului. celelalte episoade fiind in proces de scriere va prezentam o schita de text la care asteptam vreo reactie sau chiar, daca doriti nicio reactie. oameni care şi-ar dori să se implice în proiect sunt bine-veniţi (camere video, idei, sugestii, donaţii sub formă de dolari euro lei sau pivă, etc.)

textul este cam maricel. conceptul tele jopingului este in proces de lucru. textul aparţine STUDIOTEXT şi este semnat de hose şi ţvetov. atenţie textul e colorat.

subiectele pt următoarele ediţii: Preşedintele RM + cumpăraţi; Aparat de făcut Olive şi Krabovâi Salat.

The chopper

2 voci (prezentatori)

Voce 1:

stimaţi laşări şi stimate lahundre, vă spunem bine v-am găsit şi condoleanţe că vă pierdeţi timpul ca nişte cretini preistorici urmărind prima ediţie a celui mai cu tâlc teleşoping de la inventarea coca colei şi a snikersului încoa.

Continue reading

6 comentarii

Filed under Uncategorized

poveste absolut moldavă pt 2012. cerbi, moş crăciun, cadouri!

eu măcar nişun habar nu am de ce toată lumea se bucură şi kaifuieşte de anul nou. uneori am impresia că toţi moldovenii îs o gloată de cretini cu mutre nepalionye gen tăt normal la dânşii. normal o brânză. di 31 tots cheltuie dohrena rublă, ei… dohrena îi puţin spus. cu miile suka. shapu după 5 sau 10 ianvarea rămân cu 60 di lei di drum tipa să-i ajiungă până la sfârşitul lunii, că dă mă rog, mai vine o zarplătzikă. în afară de asta, tots beu că nesătuii ş ca buhaii. bine, bunăoară să mă luăm pe mine ca exemplu. eu beu kruglyi god. adică nia ni-i în cur. nu fac diferenţă îi zî sau noapti. da cetăţenii exemplari, care susţin că beu ocazional şi li se pare că pe deasupra mai şi pot bea, se vaflesc în ziua de revelion (ah ce cuvânt concennyi, nu vi se pare?) şi fac cele mai mari porcării, încât a doua zi li-i ruşine. băi moldovan prost, dacă ştii că după patru pivi vorbeşte jinu din tine şi nu ti mai controlezi, pentru ci mai bagi în tine? ei, da nu-i pi asta.

toţi gospodarii din kvartirile capitalei se pregătesc de, cum s-ar spune, noul an care dintr-o milisecundă într-alta iaka vine. ei scot covoare. bat covoare. în timp ce se pun în rând la figniushtele celea din dvor unde atârni covorul, mai schimbă o vorbă cu un sosed sau altul. îşi mai cer reciproc scuze că anul trecut de novyi god s-o pizdit între dânşii din greşeală că nu l-o recunoscut unul pe altul… şi ca gest de împăcare, mai toarnă câte un stakan două de jin. asta drept în dvor, în timp ce soţiile lor skyrtsye la kuhni că tre să facă dohuia mâncare. m-am zaibit, spun în gândul lor gospodinele, şi întorc bitociku pe cealaltă parte ca să nu se ardă. despre salături mesnoi şi krabovyi nu mai zic că mă apucă răul şi slăghişiunili.

eu anul ista mi-l sărbătoresc cu nişo pulă bani. eu nişo pulă bani, bomj nişo pulă bani da şi belyi nişo pulă bani. perspectiva surâde irefutabil. nu da’ cum vreţi voi? doar trebu nişte coniaciok doina de 9 ani – trebu. treb de dus la transnistria. acolo taman noul preşedinte matincă ne aşteaptă cu colaci în coadă. adică eu numaice am zis că shevciuk are coadă? voi şi, ats mâncat săpon de la esinencu încă de atunci di la spălătorie? nu-i frumos nu-i frumos. amu şi, deam dacă di luat nişte coniaciok aşa de nouă ani, care tucma unji gâtu cu niere, apu sh nişte iepure la cuptoraş kagby trebu. ori nu?

următorul lucru care se întâmplă: (bomj în discuţie cu armeanu’)
- bratellea, strahuieshte-mă cu un pitzot leişori că mă duc pân la grigoriopoli să-ni ieu din shirif nişti tărie sheva. za adno its ieu sh tzii nişti conieciok.
primesc mesaj di la bomj: bai uiblan, ieshti skogheşte în cur nu mă futi, eu deam rublă am găsit. davai sheveleshte-te repedo şi tu cu leul. eu intri timp mă duc la krabsburgher să-l cac în shalavari taman în toiu sărbătorii.
după un minut încă un sms: (belyi) hoză eu iaka făcut ce-am făcut şi am rezolvat cu shtefan. vezi şi tu ce faci. ne sunăm.

vorba care îmi place mie: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. brusc în cap, că o lovitură de ciocan, îmi apare tot soiul de imagini cum moldovenii cumpăra multe saliuturi şi la ora 12 daje fără vreo câteva minute 12 (că moldovanu ori îi pre grăghit ori îi înapoiet), pe data de 31 înspre 1, oraşul se umple de buhnituri. băi moldovene, da eşti prost de suspină nistru. cum mă gândesc eu aşa cu ţigara în bot şi berea blondă în mână, iaka ci fac: ieu un 300 lei di la ai mei, cumpăr de la optovkă portocale sau cum se cheamă figniushtele celea oranj, şi mă duc la vreo piatză şi în câteva ore le dau. fac un 400 di lei deasupra, taman întorc şi banii lu a mei.

pi 30 dimineaţa îs deamu la 5 la optofcă de pe albişoara. cumpăr două corobce bananovye cu apelsini (argument forte: ce moldovan lashped n-are mandarini sau apelsini undeva la bucătărie de anul nou). frumushel le pun în taxi şi agoni la piaţa agricolă di la cecani di la crug. imaginea în pieţele moldave pe 30 dar mai ales pe 31 îi asta:
tots umblă agitaţi. pe alocuri mutre nemulţumite, ori că n-au bani ori că au da f puţini şi tot aşa. ici-colea se ceartă. soţiile ceartă bărbaţii. bărbaţilor li-i pohui pentru că ei numai ce şi-au luat două votce, 5 litri de jin, 4 şampănii, şi un coniak codru, asta aşa în caz di n-o să ajiungă şi lor o să le fie zaebisi în ajun. glod împreună cu năsip împreună cu vseakaia tufta de gunoi, caroce – insuportabil. băncile cu mazăre, cu ciuperci, krabovye palociki dar mai ales miasnoi otdel bat recordurile la vânzări. da eu stau ca bou cu mandarine şi aştept ca de pe un minut pe altul să se pună toţi în rând la mine. la ora 17 sara am vândut vreo 10 kile din 40. hui s nim. îni eu mandarinili sh davai în taxi sh acasă.

până în ziua de azi am vreo 2 coşuri mari cu mingiuliţe oranj. până în ziua de azi nu mi-o trecut pirigaru. cât despre poezdka în transnitria, apu tăt normal. acolo o fost încă aşa un moment. bomj: bai hosă, poati ca să nu fashim două drumuri dijeaba, poate când om shi pi la kizdanii iştea di separatişti poati zahvatim şi un pakavan că ştiu eu pe shineva bun acolo. Ap da zic eu, că data trecută când îl sunasem pe rhanolli să-ni daie sh nie nişte shi trebu apu sh-o shters curu di mini, animala . zis şi făcut.

bomj cu sânjili lui curat di moldovan o cumpărat şi el saliuturi. nush’cum o aruncat şi pe acelea vreo 200 lei. mai mare târsh n-am avut de când mă ţin minte. asta de atâta ca nişun căcat doskit din pitardele shelea nu o buhnit.

pe 1 ianuarie la vreo 10 dimineaţa oraşul chişinău e că de blajini. unica diferenţă e că pirigarul e de ănsprişi (vorba băieţilor buni) ori mai mare.

mai merită să mă bylbyi la mulţi ani?

9 comentarii

Filed under Uncategorized

Cea mai LUNGĂ partidă de SEX ever. (titlu pt toţi lashepezii care vor să apese pe asha categorie de link-uri)

Locuitorii terrei fac sex.
În timp ce unii practică partidutse modeste de sex, alţii se fut animalic între ei în kvartiri, toalete din admiraluri, în pădure, hoteluri sau chiar sh în lift aşa po zaicekomu. Câte doi, uneori câte trei iar alte ori toţi odată. Adică 23 de oameni contribuie la orgiile de pe minunata noastră planetă care dă kanioashili. Ei, da noi nu suntem de jină, niş-într-un caz. Ducă-se pustiu.

Iată ce cred eu despre oamenii aceştia. Oamenii n-ar trebui să facă sex niciodată, cu atât mai mult nişodată n-ar trebui să se fută între ei. Da-da… eu sunt un frustrat şi ideea mea poate să vă pară deplasată şi bolnavă şi eu ar trebui să mă duc la freud la vreun seans numa că voi ats uitat că el o murit demult sh nie voobshe ni-i fix în pulă de ceea ce credeţi voi. Da-aţi ghicit. Pentru mine contează numa părerea mea sh voi amu trebu să apăsaţ alt+F4 că nie ni-i totuna sau de trei ori să apăsaţi ALT + F4, sau de atâtea ori să apăsaţ până nu explodează compu sh să vă sară pe roje multe steclişoare de la monitor.

Întrebarea care apare în acest paragraf, este da cum oamenii a să se înmulţească. Nishcum n-o să se înmulţească pentru că ei nu merită să se înmulţească. Futaiul, sau în unele cazuri sexul sau voobshe în alte cazuri “facerea dragostei” trebuie oprit navsegda de oprit. Ajunge să comunicaţi prin organele voastre meschine genitale. Citits o carte, scriets o poezie, la urma urmei mai duceţi-vă la Tsercovi.

Eu m-am zaebit să aud cum unul vre să fută pe altă sau alta pe unul sau încă şi mai ghini un mujeciok îl doreşte pe altul. Nu se mai poate aşa. Voi toată viaţa vă gândits la asta. De la 14 ani până la 70 di ani voi vă gândits numa la futai. Ruşinică să vă fie. Bateţi-vă cu capul de pereţii groşi de beton sau în cel mai bun caz săriţi de la etajul nouă cu capu-n jios pe cel mai nou asfalt din chişinău care, ştim cu toţii, se afla pe bulevardul ghici ghicitoare mea: grigoraş vieru.

Eu încep brusc să mă plictisesc pentru că voi nu înţelegeţi nişo pulă şi cu atât mai mult n-o să urmaţi sfatul meu de a nu vă ocupa cu lucruri urâte. Scoateţi din lexicalul Dvs cuvinte precum: prezervativ, miniet, racom, kuniss-uri [hotea poate aista tre de lăsat pt că îi partea frumoasă a sexului numa că shini nie ni-i intiresno poate s-o facă acătarea?]. expresii de genul: am intrat ieri în garaj, i-am pus lu asheia un băts, i-o tremurat bucile0 etc etc toate aceste expresii eliminaţi-le cât încă nu-i pozno. Eu vă spun.

Eu mă duc să mănânc sfecla sheartă că ni-i a mânca. Voi rămâneţi cu mâna în chilots şi gândiţi-vă mai filosofic asupra acestui aspect pe care voi scatinilor nu l-aţi meritat. Voi n-ats meritat măcar organe genitale, dar dă mă rog, Dumnezeu amu n-o să se apuce să reinventeze totul doar din cauza voastră.

Jiţăilor ş jitelor.

8 comentarii

Filed under Uncategorized

aşeia-s… delfini ăăăi

urăsc momentele de linişte care se aştern după ce trece un uragan. urăsc momente de sinceritate. urăsc când la mine pe blog apar astfel de postări de tot căcatul din lume. recunosc însă, că aşa momente trebuiesc.

acum, după ce share-urile de pe făisbuc s-o terminat şi sutele de vizite s-au redus la modesta cifră de 20/zi se poate de simţit bine. ce-i drept bine nu pre am cum să mă simt, mai ales că oricum n-ai întoarce-o, nu pot să-mi iert faptul că n-am mers săptămâna trecută într-un loc în care demult tare visam să ajung. puii mei, vorba romişilor.

începem:

1

iniţial prin vadim iar apoi prin blogul natei albot am dat de fantastica publicitate, sau scheletul unei publicităţi, pentru o marcă de covrigi. este minunată, ingenioasă, hazlie, cu un potenţial publicitar extrem de pronunţat. umorul planetei moldova fiind depăşit cu delicateţe, după mine. oricum am privi-o, seamănă enorm cu felul de a pune accente cu cel al lui micleuşanu însă e diferit, e soft, e sweet chiar. în afară de “blea”/ul scăpat cumva tâmpiţel aşa, spot-ul este pur simplu fenomenal. de el se îndrăgostise iniţial vadim, apoi am văzut că şi albot iată şi eu de vreo 20 de ori l-am privit. a reuşit să adune pe youtube în jur de 230 de mii de vizualizări, atenţie!, clipul fiind plasat pe youtube acum 4 zile. stând şi urmărind cum se adună afişările am putut lejer constata că în jur de ultemele 4-5 ore, video-ul a acumulat aproximativ 15 mii de vizualizări. mi se pare un tempou incredibil.
românii s-ar putea că nu toţi îs încântaţi de accentul moldav, deşi e foarte amuzant, firesc şi cu adevărat – adevărat rupător. aşeia-s… delfini ăăăi

enjoy:

2

un fel cu totul şi cu totul rupt de a face muzica îl putem întâlni dacă dăm de “listener”. un fel total de nenormal de a cânta. de fapt, mai curând de-a citi decât a cânta. el mie mi-o plăcut tare şi mă gândeam poate îl vedeţi şi voi şi o să vă placă şi vouă. l-am întâlnit cumva întâmplător în căutările youtube despre the chariot. la un moment dat mergeau în turnee împreună cu listener.

enjoy:

http://www.youtube.com/user/listenerproject?blend=21&ob=5#p/a/u/2/ld6E5hvvD6U

3
jacqueline mannering are 19 ani şi este o padrujică din marea britanie care se ocupă din pelinci cu muzică şi în special chitară iar pe lângă asta este considerată şi model pentru the fotce. paradoxul e că de pe la 15 ani îşi petrece timpul pe youtube, plasând clipuri cu demonstraţii de performanţă muzicală. a pus solo-uri de-ale ei, cover-uri de-ale formaţiilor célèbre, mai pe scurt punea mici lecţii de la care puteai învăţa. deoarece e foarte ciudată, cu nişte ochi mari-mari este un subiect curios şi în calitate de model. de aceea tot ce face ea, e să apară la tv în diferite emisiuni, să pozeze în faţa fotografilor şi să-şi trăiască slava. clipurile ei de pe canalul său youtube au adunat 35 de milioane de vizualizări. asta-i, scuzaţi-mă de rusism, ebati! cazul ei e de râs şi de plâns. eu nu ştiu ce să fac, să râd sau să plâng. poate ştiţi voi:

3 comentarii

Filed under Uncategorized

despre idite nahui party, la rece!

astăzi o echi puţă [scuzaţi la mine knopka di space automat se apasă la unele cuvinte], aşadar, o echipuţă micuţă de bloggeri a muncit de cu zori şi până seară la apus. acolo, în birourile lor sau în odăiţele în care munceau… klava se auzea toca-toca, toca-toca. astăzi, nici ştiri nu s-au făcut, nici facturi ale ONG-urilor n-au fost duse la semnat, ce să mai! astăzi nici măcar o dublă din vreun spot publicitar nu s-a făcut. cum asta k cemu eu klaniu?

cum? tu încă n-ai dat attending la “idite nahui party”? dap acolo a să shie clasna. acolo şaşlyşi cu ketchup daje pot să şhie. din iepure, din mâţă chiar şaşlyşi din borta curului poate să şie. acolo filat, ghimpu, dodon a să vină ş o să-ţi dea voie să le fuţ câte un pumn în bot, acolo gheaghea plahish dajă o să se risuiaskă cu ahrana să-ş şteargă curu cu tine. acolo, mai pe scurt, trebu de ajiuns jiu sau mort.

voi nu gândiţi că eu glumesc. nish într-un caz, cum ar mai spune the bloggerii politici. asta tăt serios. eu cu urechile mele am auzit, din surse kaneşna de încredere di pi la guvern di pe acolo. apu sursele istea, la propriile mele urechi s-o apropiat şi mi-o zis că oamenii care au zamutit [vai ce minunaţi sunt ei, haideţi să-i urmăm!!!] tătâ gavnataua asta di vecerincă, apu la oamenii iştea curjeu azi sudori şiroaie, când chat-uieu între dânşii să pună totul la cale şi chiar prin presă să baje vreo două pile [eu corect am zis ultimu cuvânt? e cu I sau e cu U?] ap nevajno. dar alte surse voobshe demne de încredere, îs ashe de încredere încât eu blea bag capu în kipitok pentru dânşii, apu mi-o spus că unii dintre organizatori [brava! voi suntets pentru popor, organizatorilor “idite nahui party”] aşadar, unii dintre organizatori az daje nish sushi la obed n-o ieşit să mănânce în concenye lor zavedenii tuparylye, pentru că înţelegeţi voi, ei au muncit pentru popor azi, pentru adevăr şi dreptate ş ei nu vor ca pe ei să-i dezamăgească aşa lehko cei pentru care au votat. apu voi să nu credeţi că eu amu skimb tema. nu. eu am surse ebati şi di sigure. sursele mele se tusuie lângă sursele lor! ca să vezi şi să te ahuieşti.

eu sper că voi v-aţi dat seama că toate aceste lucruri eu vi le-am spus po secretu, la urechiuşele dvs. şi voobshe, eu amu vorbesc absolut în şoaptă. aşa că vedeţi voi cui spuneţi şi ce spuneţi.

na samom dele, dl luchianiuc, dna [aici deamu înţelejeţi cum vreţi] ciobanu, dl castraveţ, dl bunescu, daje dl mardare, dl gandrabur. iaka aşa. eeee, voi aţi crezut că eu l-am omis pe dl armaşu? o brânză. iaka poftim: dl armaşu. aceştia sunt oamenii cu adevărat pentru sau pro-popor. aceştia sunt oamenii cinstiţi, inocenţi şi apolitici. ei nu discută politică pe la colţuri. ei n-au avut treaba cu politica nişodată şi ei nu ştiu bleaghi că politica asta îi o vafle v rot pentru norod. ei nişodată nu şi-o dat cu părerea dispri vreunul sau alt măgari din politică. nu… ei prima zi o kikat drept din buca podului şi o zis: iahuieiu, da eu atunci când scriam materiale de opinie despre vaflea x sau y din parlament sau făceam spot electoral lui boul z sau w, credem că tăt a să şie ghini, de fapt.
ei da, şi cu voi, organizatorii şi oamenii care a să şie la idite nahui party az prima dată ne arată nouă că ei de az încolo, tipa aşa trebu de înţeles, s-o lăsat di politică, nu mai cred în nişun gheaghi.

pentru şini n-o înţeles nişo pulă repetăm: oamenii care amu ne invită la idite nahui party îs curaţ bre. ca lacrimioara. ei prosto îs indignaţi ebati. ei îs şocaţi cum o putut alianţa aşa să procedeze. ei prima zi o auzit de cuvântul politică. ei o să facă poreadcă în ţară neapărat. ei o să mergă la vstreci cu filat ş plahiş să facă ordine în ţară.

amuia du-te şi fă attending la party. noi pentru norod, pentru dreptate, pentru un dejet în cur. nu vrem ca votu nostru de încredere să şie aruncat într-o groapă plină cu căcat. noi spunem idite nahui party. da tu pentru şi optezi?

cel mai trist că amuia mai este şi boicot la boicotul cu şaşlîşi. refuz, rezist eu nu sunt pohuist! este motoul lu celălalt molodioj care nu boicotează alegerile. situaţia nakaliaiţa. prin attendingu tău la unul dintre grupuri poţi decide atitudinea tineretului. apu decide. fă capustă şi imagine lu rebeata de pe ambele maluri, da eu mă duc poate să trag un fum şi la cur v-am văzt pi tăţ cu politica voastră deşovaia şi PR vostru pi facebook numa vă vîebiţi.

v-am pupat. Pa.

17 comentarii

Filed under Uncategorized

Şocant ebati! primul poem despre FILAT

bună. astăzi în gazetul Capitala acolo scrie despre LILU, bolo, si voloc. mai scrie despre nişte cărţi. eu îs apatic, îs bolnav. niş maturi nu pot pronunţa. HAPCIU. cumpăraţ vă rog gazetu Capitala şi nu puneţ multe întrebări. azi în chioşcuri + 1 leu.

avem mai jos o jucărie simpatică. poemul filat. nu uităm să ne abonam şi la blog prin butonul horny şi sexy din dreapta-sus. acum sunteţi invitaţi să SHARUIŢI textul peste tăt ca el să ajungă la filat sau cel puţin la consilierii lui molodîe.

poemul filat (prima poezie despre dânsu)

vezi filat diferenţa dintre noi doi
simţi ceea ce ne uneşte?

eu pot să am necazuri şi să vorbesc în public
despre asta nu are decât să mă facă mai bun

femeia mea poate să nu existe chiar dacă-i
drogată în imaginaţia mea averea mea e-n ceruri

vezi filat diferenţa dintre noi doi
simţi ceea ce ne uneşte?

tu eşti important în ceea ce faci
eu am o valoare despre care tu încă nu ştii

pumnii tăi sunt mici şi te rogi să ai viitor
eu dau cu vopsea bancnotele care au şi dispărut

vezi filat diferenţa dintre noi doi
simţi ceea ce ne uneşte?

niciodată n-am crezut c-o să fim ambii regi
hai să scoatem ţara asta din căcat

ştiu că nu-i uşor dar nu te teme
pentru că mie mi-a fost mai greu. uită-te la mine

vezi filat diferenţa dintre noi doi
simţi ceea ce ne uneşte?

mâine o să public poemul ăsta şi tu
nici măcar n-o să ştii ce cravată să pui pe tine

trage apa în closet dis-de-dimineaţă
uite cum venim peste moldova. concomitent

vezi filat diferenţa dintre noi doi
simţi ceea ce ne uneşte?

7 comentarii

Filed under Uncategorized

Adevărata poveste despre Nelly Ciobanu

zdarova, da voi a să spuneţ zdaravee vidali. aveţ dreptate. caroce cum merjem eu în cur, apu m-am rătăşit ş abia amu m-am găsit. da voi vă întrebaţi unde-i hosă di şi el nu mai scrie? apu nu cred că voi voobşe vă puneţi aşă întrebări de-atâta că vouă vă era pohui dacă scrie hosă sau nu. amuia urmează întrebarea: da voi di şi nu citiţi gazetul Capitala? v-aţ ahuit sau şi? ian marş în larioaşe taman acolo az o apărut Capitala. ş voobşe, în fiecare miercuri şi vineri să va văd cu Capitala în mână. mai ales că ea costă doar UN sîngur leu. nu ca alte gazete de 3 lei sau 5 di exemplu. di şi să cumpăraţ Capitala? pentru că toate obosrelile mele s-au mutat acolo. caroce, ne vedem în Capitala.

amu o poveste adevărată ş oleacă poate funny despre artista poporului moldav, nelly ciobanu.

Frame 1:

în cadru un birou spaţios. pe pereţii biroului stau lipite zeci de placate cu pavel turcu. multe dintre ele sunt măzgălite, altele încercuite cu semnul interzis etc etc. obiectivu de la super aparatul canon cu care se filmează este fixat pe masa luxoasă a artistei. pe masă se vede o “darojkă” ce aminteşte cocaina. nelly ciobanu apare fragmentar în cadru, dând de înţeles că e foarte ocupată pe undeva prin apropierea cadrului. în tot acest timp nelly fredonează din piesa lui pavel turcu “eurovision” “lume multă lume bună”.

cu un card bancar de tip visa electron, nelly împrăştie şi răreşte darojka cu praf alb ce aminteşte de cocaină. după acest gest, ia o bancnota de 100 de dolari şi o face tub. foarte atent, de sub birou scoate o cratiţă în care se află nişte faină cu două ouă deasupra, două gălbenuşe închise la culoare, ca la ouăle de casă. nelly fericită, toarnă şi “dorojka ” de pe masă în cratiţa cu restul făinei.

Continue reading

Un comentariu

Filed under Uncategorized

oleg carp: ejaculez peste tot oraşul

înregistrarea kagby merge deamu, salutul o fost, noi ne-am zdaravit.
oleg mă intereseaza şi kelea dorului cauţi tu în fiecare zi la monumentul asachi.

mhi mhi .. probabil caut, da nu probabil, cu siguranţă caut iubire. iubire faţă de aproapele meu.

în fiecare zi la o oră anumita tu eşti la asachi şi cauţi iubire?

eu sunt mereu acolo. atata doar că na, e o coincidenţă când tu mă vezi acolo şi crezi că vin la o oră anume.

sunt foarte curios care este regimul lui oleg carp. ce faci tu de dimineaţă până seara

citesc, mm mă uit la femei, adică le admir, mănânc … ce apuc, mă dau cu bicicleta cât încape în mine, iar în timp ce mă dau cu bicicleta iarăşi caut sensul dragostei caut alte stele caut…aceeeaşi stea, de fapt, care se cheamă dragostea. na poate prea generalizez, dar până la urmă e ceva în inimă, în suflet

de exemplu astăzi ce ai făcut, pas cu pas.

păi de când am început să fac sport, în fiecare dimineaţă ma scol la ora şase, deci fără ca să îmi mai bată alarma la cap, ceasul meu e creieraşul meu, care mă trezeşte exact la şase nici mai mult nici mai puţin … a, poate cu un minut două greşeşte, da… sau nu e o greşeală nu e o eroare. el s-ar putea că totuşi are grijă de organizmul ăsta care necesită odihnă. după care alerg vreo oră până la şapte şi un sfert.

azi ai alergat?

bineînţeles. da, şi iată mă simt bine. după care m-am întors şi mi-am pregătit tradiţionalul terci din grâu cu zahăr, mi-am luat pastila contra durerii de stomac, după care mi l-am pupat pe frumosul meu nepoţel – iubirea mea – care împlineşte 2 ani şi pe care tare tare îl iubesc. el este de fapt lumina în casă…. şi m-am băgat pe face am spus noroc la câţiva oameni dupa care am citit. adică mi-am luat căluţul şi am ieşit iată…

căluţul tău are un nume?

da… regina

haha, căluţul tău e totuşi de gen feminin.

da bineînţeles şi e roşcată. da şi între timp m-am pornit în căutarea iubirii iar între timp mai şi citesc. pe unde mă opresc îmi deschid cartea, îmi beau ceaiul şi mai citesc.

acum o lună când te întâlneam pe stradă îmi amintesc că aveai un vis, şi anume să ai o bicicletă. în tot acest timp, jumate din băieţii bravi vor să aiba un mustang, un X5 sau măcar un jeep oarecare. cum e sa ţi se implinească un vis atât de dorit?

gen e ca şi cum, na, dacă vrei pot să-ţi transcriu senzaţiile… e ca şi cum te-ai îndrăgosti pentru prima oară. pe bune deci pe bune, deci dacă e vorba de o bicicletă pe care ţi-o doreşti. senzaţia aşteptării e ca şi cum aş astepta un copil. naşterea copilului, naşterea unui text, naşterea unui roman. cam cu aceeasi ascuţime de senzaţii. bicicleta asta am aşteptat-o mai mult decât guvernul ăsta sau parlamentul ăsta. da daca mi-aş dori un parlament, poate că la fel sau poate mai mult l-aş aştepta.

cum te împaci cu munca, serviciul? se licheşte munca de oleg carp?

haha, bai nuuu, sub nicio formă şi critică. dacă te referi la munca ce ţine de redacţie sau nu mai contează, munca fizică… în fine, dacă e să depind de un patron care să îmi arate ce să fac şi cum să fac atunci pe bune nu vreau. mai bine de unul singur umblu pe străzi şi fac bine. adun sacoşe murdare şi le duc la coşul de gunoi, chiştoace; pot să şterg la fund un copilaş care este murdar pe drumuri care, na, a făcut pe el şi cu mare drag l-aş sterge la fund decât să …

[apare un personaj care ne întrerupe şi ne întreaba daca putem să-i dăm zece lei. eu voobshe spun srazu ca n-am da aleshka o zis că odin lei mogu dati]

ok… în contextul muncii aş fi curios care dintre profesii, meserii ţi-ar fi aproape de suflet şi ce anume ai vrea să faci?

aş fi vrut să am un atelier de fotografie artistică. adică pe lângă faptul că îmi place ce fac, mi-aş dori să fac fotografie ca şi hobby.

aminteşte-ne ce face scriitorul oleg carp.

până mai ieri sau până mai alaltăieri cred că eram prea rătăcit. acuma sunt rătăciţel şi merg spre a mă regasi în grămada asta de univers. mai e un roman care s-ar putea să iasa chiar foarte curând

oleg da tu ai zodii, ai an? mă gândesc că cititorii ar fi curioşi să afle aceste delicate lucruşoare gen în ce constelaţie te afli?

mmm hmhm hihi…. mi se pare că mă aflu undeva în epicentru

şi ce zodie concretă eşti

săgetator

anul?

anul 76.

nuuu băi nu în cifre. ce animal? sau nu ştii?

nu ştiu.

bun, a s-mă uit pe internet şi an era 76.
tot de la tine am aflat printr-o coincidenţă că ai avut azi încă un interviu. Cu careva de la jtv. nu te simţi vedetă?

sub nicio formă şi critică. asta nu-mi mai lipseşte.

mulţi dintre scriitorii basarabeni au reusit să se stabilească în românia. e vorba de vakulovski m., micleuşanu, ernu, mai nou şi gamarţ etc etc n-ai avut dorinţe sau tentative de a te stabili şi tu undeva peste prut?

da bineînţeles, eu şi în clipa asta nu ştiu ce mă mai ţine aici, da mă ţine ceva cu siguranţă, şi cu siguranţă demult era să-mi rup gheata acolo unde am iubit.

deci te vei stabili în românia?

da fireşte, s-ar putea chiar mâine, sau diseară, [aishi deamu n-am mai putut şi am râs ca un bou şi aleshka s-o oprit oleacă şi a adăugat ] poate la vamă o să mă stabilesc.

te-ai gândit la familie sau ceva ce se cheamă relaţie de lungă durată?

băi da, da. dacă până mai ieri mă tot gândeam la asta, uite că astazi în ciuda la asta rămân totuşi cu regina mea ca în schimb să dau celor care o să deschidă la veceu când o să se cace romanul meu motanul albastru şi or să zică : da bine, ok, e ceva!

spre final am păstrat două lucruri importante. este evident vorba de labă şi carte. nu îmi pot da seama care e mai importantă, hai despre labă. care e cel mai fain/neobişnuit loc în care ai făcut laba, vreodată.

băi, pe acoperiş la mine fireşte, ejaculez peste tot oraşul îţi dai seama. peste toate femeile, reginele şi împărătesele.

dacă ai avea în faţă un om dornic să citeasca cu orice preţ o carte. ce carte ai alege pentru el?

bulgakov, sobacie sertze. e aşa ca o broşurică, şi ar prinde pe oricine.

bun, cam asta o fost. şi? vsio, hai la vreun ceai sheva.

aleshka priveste luminos viitorul. aleshka nu se teme.

aleshka el cand nu iubeste, apu iubeshte:

r e g i n a si oleshka

3 comentarii

Filed under Uncategorized